Plângerea prealabilă - Update

Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, potrivit legii.

Dispoziţiile referitoare la plângere se aplică în mod corespunzător.

Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.

Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.

În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevăzute anterior, termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.

Plângerea prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent.

Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

La primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală verifică dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de formă şi dacă a fost depusă în termenul prevăzut de lege. În cazul în care constată că este tardivă, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate împreună cu propunerea de clasare.

Dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este necesară plângerea prealabilă, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de urmărire penală continuă cercetarea. În caz contrar, înaintează procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare.

În caz de infracţiune flagrantă, organul de cercetare penală este obligat să constate săvârşirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.

După constatarea infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă persoana vătămată şi, dacă aceasta declară că face plângere prealabilă, începe urmărirea penală. În caz contrar, organul de cercetare penală înaintează procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare.

Plangerea prealabila

Plangerea prealabila

Noţiune. Plangerea prealabila reprezintă sesizarea făcută de persoana vătămată privind săvârşirea unei infracţiuni, sesizare ce reprezintă o condiţie indispensabilă exerciţiului acţiunii penale. Ea reprezintă cea mai cuprinzătoare excepţie de la principiul oficialităţii, în sensul că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare/exercitată fără manifestarea de voinţă expresă a persoanei vătămate.

Titulari. Plângerea prealabilă poate fi formulată doar de către persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin infracţiune. Ea poate fi introdusă şi prin mandatar cu condiţia ca mandatul să fie special sau de către reprezentantul legal în ipoteza persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu. Plângerea prealabilă nu poate fi introdusă prin substituţi procesuali.

Ca excepţie, potrivit art. 131 alin.5, în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu. Ipoteza este aplicabilă doar atunci când persoana vătămată, personal sau prin reprezentantul legal, nu depune plângere în termenul stabilit de lege.

Plangerea prealabila

Conţinut. Potrivit art. 283, plângerea prealabilă trebuie să cuprindă:

§ descrierea faptei;

§ indicarea autorului;

§ arătarea mijloacelor de probă;

§ indicarea adresei părţilor şi a martorilor;

§ precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente;

§ semnătura.

Solicita ajutor de specialitate accesand pagina Avocat drept penal.