Plangere impotriva actelor procurorului. Inadmisibilitate.

 

Cod penal, art. 118 alin. 1 lit. e

Cod procedura penala, art. 172

Constitutia Romaniei, art. 21

Decizia nr.486/1997 a Curtii Constitutionale

 

Suma obtinuta de inculpat in urma valorificarii cantitatilor de fier sustrase de la partea civila este supusa confiscarii numai daca nu este restituita persoanei vatamate si in masura in care nu serveste la despagubirea acesteia, ceea ce presupune ca nu exista o constituire de parte civila in cauza.

Daca partea vatamata s-a constituit parte civila, instanta de fond trebuie sa dispuna obligarea inculpatului la plata catre aceasta parte a sumei dobandite prin savarsirea infractiunii.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 405 din 19 martie 2013.

 

Prin sentinta penala nr.103/25.01.2013 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in baza art.208 alin.1-209 alin.3 lit.f C.pen. cu aplic art.41 al.2 C.pen. coroborat cu art.320

¹

al.7 C.pr.pen., inculpatul AFM a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata, fapta din perioada 02.04.2009-10.04.2009, parte vatamata/parte civila SNTM-CFR M SA.

S-a  aplicat art.71 si 64 lit.a si b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege in alegerile legislative, prev. de art.64 al.1 lit.a C.pen.

In temeiul art.86

¹

al.1 C.pen., s-a dispus suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani inchisoare intr-un termen de incercare de 6 ani, in conformitate cu dispozitiile art.86

²

C.pen.

In temeiul art.71 al. C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicata inculpatului AFM.

In baza art.86

³

C.pen., s-a dispus ca pe durata termenului de incercare inculpatul AFM sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere: sa se prezinte trimestrial la Serviciului de Probatiune de pe langa Tribunalul Prahova; sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

In conformitate cu disp. art.359 C.pr.penala s-a atras atentia inculpatului AFM asupra disp.art.86

⁴

C.penal privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, in cazul savarsirii unei alte infractiuni in termenul de incercare, al neindeplinirii obligatiilor civile din prezenta hotarare pana la expirarea acestui termen sau al neindeplinirii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere prevazute de lege.

In baza art.357 alin.2 litera a C.pr.pen. rap. la art.88 C.pen., s-a constatat ca inculpatul a fost retinut de la data de 07.05.2009 ora 10,00 la data de 08.05.2009.

In baza art.14 si art.15 C.pr.pen. raportat la art.346 alin.1 C.pr.pen., s-a respins ca neintemeiata cererea de constituire parte civila formulata de catre partea vatamata/parte civila SNTM-CFR M SA.

In baza art.118 alin.5 C.pen., s-a confiscat de la inculpatul AFM suma de 17248,77 lei, obtinuta in urma valorificarii cantitatilor de fier sustrase de la SNTM-CFR M SA in perioada 02.04-10.04.2009 si justificate conform adeverintelor atasate la f.33-34, f.47, f.51 si f.59 d.u.p.

Pentru a pronunta acesta sentinta, prima instanta a retinut ca, la data de 10.04.2009, organele de Politie TF, aflandu-se in exercitarea atributiilor de serviciu, respectiv supravegherea statiei CFR V C-M, au observat pe calea ferata doua persoane de sex masculin langa un vagon dezmembrat si un camion inscriptionat RH. Organele de politie au procedat la identificarea persoanelor aflate in zona, constatandu-se ca soferul autocamionului se numeste DV, iar cea de a doua persoana AFM, despre care martorul a aratat ca se afla la dispozitia sa.

In aceleasi imprejurari martorul a relatat ca acesta a fost chemat de catre inculpat pentru a ridica o cantitate de fier vechi din zona, aspect pe care insa inculpatul l-a negat, aratand ca urma sa ridice de fapt doua autoturisme de la o locatie din com. F si intamplator a ajuns in zona statia CFR V C. In acest sens organele de politie au intocmit un Raport de eveniment mentionat in inscrisul atasat la f.6 d.u.p, iar in urma verificarilor efectuate in cauza la SC R s-au gasit mai multe componente de cale ferata.

Situatia constata in teren este coroborata cu declaratia martorului DV, care a relatat ca in mai multe randuri s-a aflat la dispozitia inculpatului AFM si cu aceasta ocazie a transportat componente ale unor vagoane din locul in care fusesera descoperiti de catre organele de politie. Cu ocazia cercetarilor efectuate in cauza a reiesit ca pe mai multe adeverinte existente la SC R era inserat numele inculpatului AFM, care, potrivit adeverintei 38144/02.04.2009 a primit suma de 2426 lei, c/v unei cantitati de 6200 kg fier, adeverinta 38178/06.04.2009, din care rezida ca la aceasta data inculpatul a primit suma de 4429 lei, c/v unei cantitatea de 9130 kg fier, si adresa 38274/09.04.2009, din care de asemenea reiese ca inculpatul a primit suma de 2285 lei, reprezentand c/v unei cantitati de 5160 kg,  in toate cazurile inculpatul aratand la momentul prezentarii la centrul de colectare ca aceste cantitati provin din gospodarie.

Fiind audiat cu privire la fapta comisa inculpatul a recunoscut infractiunea retinuta in sarcina sa, in fata instantei de fond intelegand sa isi mentina pozitia si sa solicite ca solutionarea cauzei sa se faca in procedura simplificata, astfel ca instanta de fond, analizand probele administrate pe parcursul urmaririi penale, pe care inculpatul si le-a insusit, respectiv proces verbal de constatare, proces-verbal de conducere in teren, adresa emisa de SNTF CFR M, inscrisuri emise de R cuprinzand adeverinta de primire plata, note de intrare, copii registru casa, planse foto, declaratie invinuit, declaratii martori PV, NC, DV, a apreciat ca vinovatia acestuia poate fi stabilita dincolo de orice dubiu rezonabil.

A mai retinut prima instanta ca, in drept, fapta inculpatului AFM, care in perioada 02.04.2009-10.04.2009 a patruns in zona statiei CFR V C si in baza aceleiasi rezolutii infractionale a sustras prin taiere trei vagoane de marfa, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt in forma calificata, prevazuta de art.208 alin. 1–art. 209 alin.3 litera f C.pen.

Elementul material al infractiunii a fost realizat prin actiunea de luare a unor bunurilor mobile din posesia sau detentia  partii vatamate CFR M cu scopul insusirii pe nedrept. Astfel, actiunea inculpatului de a scoate din sfera de folosinta a partii vatamate cele trei vagoane de marfa cu scopul valorificarii ulterioare echivaleaza cu deposedarea si trecerea in sfera de folosinta a inculpatului.

Urmarea imediata a realizarii elementului material o reprezinta deposedarea partilor vatamate de un bun mobil, aducandu-se astfel un prejudiciu in patrimoniul partii vatamate, corelativ imposedarii pe nedrept a inculpatului cu acelasi bun, instanta de fond retinand ca exista legatura de cauzalitate intre fapta savarsita de inculpat si prejudicierea patrimoniului partii vatamate.

Sub aspectul laturii subiective, instanta de fond a constatat ca inculpatul a actionat cu intentie directa, in sensul art.19 pct.1 lit.a C.penal, avand reprezentarea faptelor sale si a consecintelor pagubitoare atat cu privire la fapta savarsita contra patrimoniului partii vatamate, urmarind acest rezultat.

Prima instanta a retinut forma calificata a infractiunii de furt, in varianta prev de art.209 alin.3 litera f C.pen., intrucat actiunea faptuitorului s-a rasfrant asupra unor anumite bunuri, respectiv componente ale mijloacelor de transport feroviar, si fata de imprejurarea ca inculpatul a comis la intervale scurte de timp, insa in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni care prin natura lor intrunesc fiecare in parte elementele constitutive ale infractiunii, astfel ca in cauza isi gaseste aplicarea si art.41 al.2 C.pen.

Sub aspectul laturii subiective, instanta de fond a constatat ca inculpatul a actionat cu intentie directa, in sensul art.19 pct.1 lit.a C.pen., avand reprezentarea faptelor sale si a consecintelor pagubitoare pentru patrimoniul partii vatamate, urmarind acest rezultat.

Prima instanta, in lumina dispozi art.52 si art.72 C.pen., a individualizat pedeapsa aplicata inculpatului, avand in vedere scopul, ca mijloc represiv si educativ, si gradul de pericol social concret al faptei savarsite, persoana inculpatului, imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala si limitele de pedeapsa stabilite de lege pentru infractiunile savarsite tinand printre altele seama si de minoritatea acestora (!).

Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat in raport de modul si mijloacele de savarsire, de scopul urmarit, imprejurarile concrete, urmarea produsa, persoana si conduita inculpatului, avand in vedere in acelasi context si cuantumul prejudiciului cauzat si care rezida din facturile atasate la dosarul de urmarire penala, inscrisuri care atesta ca inculpatul in perioada retinuta ca perioada a comiterii faptei a valorificat la R o cantitate insemnata de fier vechi provenit de la componente ale mijloacelor de transport feroviar.

Pericolul social concret al faptei comise rezida nu numai din modul de savarsire a acesteia, ci din insesi bunurile asupra carora a fost rasfranta actiunea inculpatului, aspect ce contribuie la agravarea situatiei juridice. Este adevarat ca pe parcursul urmaririi penale inculpatul a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa, insa pe langa atitudinea procesuala, instanta nu a subestimat conduita indezirabila si felul in care inculpatul a actionat sfidand orice reguli de conduita si dand dovada de mare determinare in comiterea infractiunii.

De asemenea, in complexul proces de individualizare a sanctiunii aplicate inculpatului, instanta de fond, raportandu-se la natura infractiunilor (fapta indreptata contra patrimoniului), a tinut cont si de intinderea prejudiciului cauzat, care rezida din adeverintele atasate la dosarul de urmarire penala si din care se constata ca intr-o perioada de o saptamana inculpatul a valorificat o mare cantitate de fier provenit din sustragere. Vazand fisa de cazier judiciar a inculpatului, care anterior nu a mai fost cercetat, instanta de fond a avut in vedere si conduita sociala manifestata inainte de comiterea faptei.

In considerarea faptului ca inculpatul a solicitat instantei, inainte de efectuarea cercetarii judecatoresti, parcurgerea procedurii simplificate prevazuta de art.320

¹

C.pr.pen., recunoscand in totalitate fapta retinuta prin actul de sesizare a instantei si insusindu-si mijloacele de proba administrate in faza de urmarire penala, instanta de fond a apreciat ca inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, conform art.320

¹

alin.7 C.proc.pen.

Astfel, fata de circumstantele reale si personale retinute in cauza si raportat la limitele de pedeapsa prevazute de lege, inculpatul AFM a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata.

In ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta de fond a avut in vedere  jurisprudenta CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii si cauza Sabou si Parcalab contra Romaniei, precum si decizia LXXIV din 05.11.2007 a ICCJ, retinand ca sistemul sanctionator nu trebuie sa conduca la compromiterea drepturilor individului, atunci cand o sanctiune apare ca vadit disproportionata fata de gravitatea infractiunii, si ca in cauza Hirst contra Marii Britanii Curtea Europeana a apreciat ca orice restrictie a drepturilor electorale trebuie sa fie justificata si sa urmareasca un scop legitim, in special preventia infractiunilor si apararea ordinii publice
.
Curtea Europeana a concluzionat ca interzicerea automata a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabila tuturor detinutilor condamnati la executarea unei pedepse cu inchisoarea, desi urmareste un scop legitim, nu respecta principiul proportionalitatii, reprezentand in aceste conditii o incalcare a art.3 Protocol 1 din Conventie.

Prin ratificarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului, statele isi asuma si obligatia prev. de art.3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret in conditii care sa asigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel ca acestea trebuie sa asigure detinutului conditiile necesare exercitarii efective a acestuia, chiar in conditiile unui regim privativ de libertate.

In consecinta, fata de natura si gradul de pericol social al faptei, instanta de fond a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a si b C.pen., apreciind ca interzicerea exercitiul dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat pe intreaga durata a executarii pedepsei inchisorii sunt proportionale cu scopul urmarit si raportat la gravitatea infractiunii.

De asemenea, prin Hotararea Sabou si Pircalab contra Romaniei, Curtea Europeana a statuat ca la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 Cod penal, trebuie analizat tipul infractiunii. Avand in vedere ca infractiunea pentru care inculpatul este judecat in prezenta cauza sunt independenta de autoritatea parinteasca si de modul in care inculpatul si-ar putea exercita drepturile si indeplini obligatiile parintesti, precum si fata de imprejurarea ca inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptei, instanta nu a aplicat ca si pedeapsa accesorie interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.c, d, e Cod penal, ci, in temeiul art.71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevazute art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b C.pen. pe intreaga durata a executarii pedepsei, incepand din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la terminarea executarii pedepsei.

Sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei, instanta de fond a considerat ca nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare in regim de detentie, motiv pentru care a analizat indeplinirea in cauza a conditiilor necesare aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, raportandu-se la disp. art.86

¹

al.1 C.pen., retinand ca pedeapsa inchisorii de 3 ani inchisoare se incadreaza in aceste dispozitii si din fisa de cazier existenta la dosar rezulta ca inculpatul nu are antecedente penale.

In privinta scopului preventiv si educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod pen., instanta de fond a considerat ca acest scop poate fi atins fara a fi necesara executarea in regim de detentie, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, intrucat acestuia i s-a atras atentia asupra gravitatii si a consecintelor nefaste ale faptei sale, condamnarea constituind un avertisment la adresa sa.

Dincolo de acest rol al condamnarii, instanta de fond a apreciat ca executarea efectiva a pedepsei nu se justifica, intrucat aceasta ar altera relatiile sociale ale inculpatului si ar avea o inraurire hotaratoare asupra aspectelor personale si profesionale ale acestuia, rolul condamnarii fiind tocmai acela de a atrage atentia asupra importantei respectarii relatiilor in societate in raport cu semenii, rol care nu s-ar realiza in totalitate in cazul executarii pedepsei in regim de detentie.

Ca urmare, constatand ca sunt indeplinite in mod cumulativ toate conditiile reglementate de art.86

¹

al.1 C.pen., instanta de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 6 ani, calculat potrivit art.86

²

C.pen.

In acelasi timp, in acord cu dispozitiile art.71 al.5 C.pen., instanta de fond a suspendat executarea pedepselor accesorii astfel stabilite, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.

Vazand dispozitiile art.86

³

C.pen., instanta de fond, fata de modalitatea de executare stabilita, a dispus ca pe durata termenului de incercare inculpatul sa se supuna masurilor de supraveghere aratate mai sus.

In baza art.359 C.pr.pen., a atras atentia inculpatului asupra disp. art.86

⁴

C.pen., privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei alte infractiuni in termenul de incercare, al neindeplinirii obligatiilor civile din hotarare pana la expirarea acestui termen sau al neindeplinirii cu rea-credinta a masurilor de supraveghere prevazute de lege.

In baza art.357 al.2 lit.a C.pr.pen. rap. la art.88 C.pen., a constatat ca inculpatul a fost retinut de la data de 07.05.2009 ora 10,00 la data de 08.05.2009.

Sub aspectul laturii civile, instanta de fond a constatat ca partea vatamata SNTM-CFR M SA, s-a constituit parte civila conform inscrisului atasat la dosar cu suma de 135.300 dolari SUA, insa in dovedirea pretentiei prin alt inscris desi este constata un prejudiciu obiectiv produs in cauza instanta nu a avut in vedere decat acele inscrisuri care atesta valorificarea unor cantitatii de fier la centrul de colectare fier vechi. In acest sens, avand in vedere ca masura confiscarii este una dintre acele masuri de siguranta aplicate cu prioritate, pentru a se evita o impovarare nejustificata a inculpatului si pentru a nu se tinde la acoperirea de doua ori a unui prejudiciu aspect ce ar tinde la imbogatirea fara justa cauza (!), instanta de fond a respins ca neintemeiata cererea de constituire parte civila formulata de catre partea vatamata parte civila SNTM-CFR M SA si in baza art.118 alin.5 C.pen. a confiscat de la inculpatul AF M suma de 17248,77 lei, obtinuta in urma valorificarii cantitatilor de fier sustrase in perioada 02.04-10.04.2009 si justificate conform adeverintelor atasate la f.33-34, f.47, f.51 si f.59 d.u.p.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs partea civila S N de T M CFR M SA, criticand sentinta in latura civila.

In motivarea recursului, s-a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a respins ca neintemeiata cererea de constituire de parte civila a societatii, intrucat, chiar daca anumite componente ale vagoanelor au fost recuperate, acestea au fost aduse in imposibilitatea de a mai fi folosite, astfel ca societatea a inregistrat un prejudiciu echivalent cu contravaloarea vagoanelor distruse, prejudiciu care ar trebui recuperat de la inculpatul AFM.

Curtea, examinand hotararea recurata in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile invocate de recurent, dar si din oficiu sub toate aspectele potrivit art.385

⁶

alin.3 C.pr.pen., a constatat ca recursul declarat este in parte fondat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, Curtea a retinut ca situatia de fapt a fost stabilita in mod corect de prima instanta atat in latura penala, cat si in latura civila, asa cum s-a aratat mai sus, pe baza probelor administrate in cauza in timpul urmaririi penale, insusite de inculpat, probe coroborate si cu declaratia de recunoastere data de acesta din urma.

In ceea ce priveste cuantumul prejudiciului produs prin fapta inculpatului, Curtea a retinut ca acesta nu poate fi considerat ca fiind echivalent cu contravaloarea vagoanelor distruse, asa cum sustine recurenta, simpla cerere de constituire de parte civila cu suma de 135.300 dolari SUA, fara depunerea vreunui document din care sa rezulte ca aceasta valoare nefiind suficienta. Fata de sustinerile inculpatului si de situatia de fapt retinuta prin actul de sesizare a instantei de fond, recurenta avea obligatia sa probeze sustinerile sale cu privire la latura civila.

Prin urmare, recursul partii civile sub acest aspect este nefondat.

Curtea a retinut ca este intemeiata critica recurentei cu privire la confiscarea sumei de 17.248,77 lei, obtinuta de inculpat in urma valorificarii cantitatilor de fier sustrase de la SNTFM – CFR M SA. Astfel, potrivit dispozitiilor art.118 alin.1 lit.e Cod penal, Sunt supuse confiscarii speciale bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia.

Din cuprinsul acestui text legal rezulta ca masura confiscarii speciale se dispune numai in cazul in care bunurile dobandite prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala nu servesc la despagubirea persoanei vatamate, ceea ce presupune ca nu exista o constituire de parte civila in cauza, ori nu sunt restituite acestei persoane.

In cauza de fata partea vatamata s-a constituit parte civila, astfel ca instanta de fond trebuia sa dispuna obligarea inculpatului la plata catre aceasta parte a sumei dobandite prin savarsirea infractiunii, respectiv suma de 17.248,77 lei, obtinuta in urma valorificarii cantitatilor de fier sustrase. De altfel, din motivarea instantei de fond nu rezulta clar ce a avut in vedere atunci cand a dispus confiscarea.

Fata de aceste considerente, in baza art.385

¹⁵

pct.2 lit.d C.pr.pen., Curtea a admis recursul declarat de partea civila SNTFM – CFR M SA impotriva sentintei penale nr.103/25.01.2013 a Judecatoriei Ploiesti, a casat in parte in latura civila sentinta atacata si a inlaturat dispozitia de confiscare de la inculpatul AFM a sumei de 17.248,77 lei, obtinuta in urma valorificarii cantitatilor de fier sustrase de la SNTFM – CFR M SA.

A admis actiunea civila formulata si a dispus obligarea inculpatului la plata catre aceasta parte civila a sumei de 17.248,77 lei, cu titlu de despagubiri civile.

S-a mentinut restul dispozitiilor hotararii atacate.

In baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului, onorariul aparatorului din oficiu pentru inculpat, in suma de 200 lei, fiind avansat din fondurile Ministerului Justitiei in contul Baroului Prahova.

(Judecator Lucian Craciunoiu)