Penalitati de intarziere. Caracterul cert al creantei, conditie de deschidere a procedurii insolventei.

 

Legea nr. 85/2006, art. 3 pct. 6

 

Creanta reprezentand penalitati de intarziere calculate in baza unei prevederi dintr-un contract a carei durata a incetat si nu a fost prelungit, nerecunoscute de debitoare, pentru facturile emise ulterior incetarii contractului, nu este certa, nefiind indeplinita conditia art. 3 din Legea 85/2006 pct. 6 privind caracterul cert al creantei, conditie de deschidere a procedurii insolventei.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 420 din  25 februarie 2011.

 

Creditoarea SC BSS SRL a solicitat deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei SC CLD SRL pentru o creanta in suma de 94.879,64 lei, compusa din  debit principal in cuantum de 35.417,52 lei si penalitati contractuale in cuantum de 59.462,12 lei.

Prin sentinta nr. 1869 din 28 decembrie 2010 Tribunalul Prahova  – Sectia Comerciala de Contencios Administrativ si Fiscal a respins contestatia debitoarei, a admis cererea creditoarei si a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs debitoarea SC CLD SRL.

Curtea a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Intre parti s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.1530/02.03.2007 si actul aditional nr.4779/18.06.2007, avand ca obiect vanzarea-cumpararea de materiale de instalatii termice si sanitare, in baza caruia creditoarea  a livrat debitoarei marfuri, debitoarea avand obligatia de  plata a pretului.

Potrivit dispozitiilor art. 3 din Legea 85/2006, pct 6, creditorul indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei este  creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile, iar conform pct. 3, insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori.

Cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea creditorului este, potrivit art.3 pct.12 din Legea nr. 85/2006, de 45.000 lei.

Art. 3 pct. 12 a fost modificat prin Legea 169 din 14 iulie 2010 publicata in Monitorul Oficial la data de 21 iulie 2010, stabilindu-se un cuantum de 45.000 lei, anterior acest cuantum fiind de  30.000 lei.

Tribunalul a retinut in mod neintemeiat ca debitoarea nu a administrat probatorii in sensul sustinerilor de contestare a penalitatilor si ar fi recunoscut prelungirea tacita a contractului de vanzare-cumparare nr.1530/02.03.2007, din moment ce a colaborat in continuare si a cumparat marfa livrata de creditoare.

Contractul de vanzare-cumparare nr.1530/02.03.2007 a fost incheiat pentru  o durata de 1 an.

La expirarea termenului de 1 an, contractul nu a fost prelungit, nefiind incheiat niciun act aditional, insa si dupa expirarea termenului creditoarea a continuat sa livreze marfuri debitoare, iar debitul principal in cuantum de 35.417,52 lei solicitat de creditoare, recunoscut de debitoare, rezulta din facturi emise incepand cu 21.10.2008.

Rezulta ca in ceea ce priveste debitul principal reprezentat de contravaloarea marfurilor livrate, in suma de 35.417,52 lei, recunoscut de debitoare, creanta este certa, lichida si exigibila, insa valoarea acestei creante este situata sub valoarea prag prevazuta de lege, de 45.000 lei, si nu indeplineste conditia prevazuta de art. 3 pct.12 din Legea 85/2006.

In ceea ce priveste penalitatile de intarziere, in suma de 59.462,12 lei, calculate de creditoare, aceasta a invocat prevederile art. 7 din contract,

Contractul invocat a fost insa incheiat numai pentru perioada de 1 an, nefiind prelungit dupa trecerea acestei perioade, iar facturile din care rezulta debitul asupra caruia sunt calculate penalitatile de intarziere in baza prevederilor contractuale sunt ulterioare datei de expirare a termenului de 1 an pentru care a fost incheiat contractul.

Desi  creditoarea a continuat sa livreze marfuri debitoare, iar aceasta a acceptat marfurile, in lipsa unei clauze exprese in acest sens nu se poate concluziona ca a operat o prelungire tacita a contractului, astfel incat sa fie aplicabila facturilor neachitate clauza contractuala privind plata penalitatilor.

Asadar, in ceea ce priveste penalitatile, nerecunoscute de debitoare, calculate in temeiul unei prevederi dintr-un contract a carei durata a incetat si nu a fost prelungit, creanta nu este certa.

Pentru aceste motive, s-au constat urmatoarele: creanta reprezentand contravaloarea facturilor de livrare a marfurilor, neachitate de debitoare si recunoscuta de aceasta, creanta certa, lichida si exigibila, nu depaseste valoarea minima prevazuta de art. 3 pct.12 din Legea 85/2006, nefiind indeplinita  conditia valorii prag, iar restul creantei solicitate, reprezentand penalitati de intarziere calculate in baza unei prevederi dintr-un contract a carei durata a incetat si nu a fost prelungit, nerecunoscute de debitoare, pentru facturile emise ulterior incetarii contractului, nu este certa, nefiind indeplinita conditia art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006 privind caracterul cert al creantei, conditie de deschidere a procedurii insolventei.

Pentru aceste motive, curtea a constatat ca tribunalul a constatat in mod nelegal si netemeinic ca sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea 85/2006 pentru deschiderea procedurii de insolventa, printr-o gresita aplicare a dispozitiilor legale si apreciere eronata si interpretare a probelor administrate si a prevederilor contractuale.