Pedeapsa complementara. Conditii de aplicare

 

Index tematic:  Cod penal

 

Legislatie relevanta :  
art.67 alin.1 sau 2 cod penal

 

Rezumatul problemei de drept:

Pedeapsa complementara constând in interdictia de a conduce anumite categorii de vehicule, stabilite de instanta si prevazuta de art.66 alin.1 lit.j cod penal nu se poate aplica decât in cazul solutiei de condamnare, pe lânga pedeapsa principala conform art.67 alin.1 sau 2 cod penal, iar nu si in cazul amânarii aplicarii pedepsei care nu constituie o solutie de condamnare in sensul art.90 cod penal.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie

           
Decizia  penala nr.195 din 21 februarie 2018

 

Prin sentinta penala nr.86 din 23 octombrie 2017 pronuntata de judecatorie, in baza art.336 alin.1 cod penal, rap.la art.396 alin.1 si alin.10 cod proc. penala, a fost stabilita in sarcina inculpatului B. C.-V. pedeapsa de 8 luni inchisoare pentru savârsirea, la data de 2 martie 2017, a infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta alcoolului.

In baza prevederilor art.396 alin. 4 cod proc. penala, in ref. la art.83 alin.1 cod penal, a fost amânata aplicarea pedepsei pe perioada unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform prevederilor art.84 alin.1, calculat de la data ramânerii definitive a hotarârii.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere, conform prevederilor art.84 alin.2 si art.85 alin.1 cod penal: sa se prezinte la Serviciul de Probatiune B., la datele fixate de acesta; sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea; sa comunice schimbarea locului de munca; sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In baza art.85 alin.2 au fost impuse inculpatului, pe aceeasi durata obligatiile de a presta munca neremunerata in folosul comunitatii, pentru o perioada de 60 de zile, la Primaria comunei S. sau la Spitalul de Boli Cronice S., afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, nu poate presta aceasta munca si de a nu paraseasca teritoriul României, fara acordul instantei.

In baza prevederilor art.404 alin.3 cod proc. penala, si ale art.83 alin.4 cod penal,cu aplicarea prevederilor art.88 si 89 cod penal, a fost atrasa atentia inculpatului asupra conduitei sale viitoare si asupra consecintelor la care se expune daca va mai savârsi infractiuni sau nu va respecta masurile de supraveghere ori nu va executa obligatiile ce ii revin pe durata termenului de supraveghere, respectiv: revocarea amânarii executarii pedepsei si aplicarea si executarea pedepsei, daca: pe parcursul termenului de supraveghe, cu rea-credinta, nu respecta masurile de supraveghere sau savârseste o noua infractiune

cu intentie sau intentie depasita, descoperita in termenul de supraveghere, pentru care s-a pronuntat o condamnare chiar dupa expirarea acestui termen.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, judecatoria a retinut ca prin rechizitoriul emis in dosarul nr.131/P/2017 a fost trimis in judecata inculpatul B.C.-V. pentru savârsirea infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta alcoolului, fapta  prevazuta si pedepsita de art.336 al.1 Cod penal si constând in aceea ca in ziua  de 2.03.2017 a condus autoturismul pe un drum satesc din comuna S., a fost oprit in trafic de un echipaj de politie si, intrucât emana halena alcoolica,  a fost  testat cu aparatul Drager constatându-se o alcoolemie de 0,49 mg/l alcool pur in aerul expirat,dupa care i-au fost recoltate mostre biologice de sânge la Spitalul de Urgenta B., având, la prima proba de la ora 00,00, o alcoolemie de 1,20 gr/l alcool pur in sânge, iar la proba a doua de la ora 01,00, o alcoolemie de 1,05 gr/l alcool pur in sânge.

             Prezent in fata primei instante  inculpatul  a declarat ca  recunoaste  savârsirea infractiunii la care se refera invinuirea, solicitând ca judecata sa se faca potrivit procedurii prevazute de art.375 rap. la art.374 alin.4 si la art.396 alin.10 cod proc. penala.

In aceste circumstante, prima instanta a stabilit ca fapta, recunoscuta integral si neconditionat de inculpat intruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta alcoolului, prevazuta si pedepsita de art.336 al.1 Cod penal.          

  La individualizarea pedepsei instanta de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 cod penal si in raport de valoarea alcoolemiei, de distanta parcursa si de imprejurarea ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale a apreciat ca o pedeapsa situata la limita minima prevazuta de lege, redusa in conditiile art.396 alin.10 cod proc.penala, este indestulatoare pentru atingerea scopului si indeplinirea functiilor de constrângere,de reeducare si de exemplaritate ale oricarei sanctiuni de drept penal, fara aplicarea ei imediata dar cu supravegherea conduitei pentru o perioada determinata, in conditiile art.83 cod penal.

            Impotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe lânga judecatorie cu motivarea ca instanta de fond a omis sa-i aplice inculpatului pedeapsa complementara contând in obligatia de a nu conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanta in conditiile in care a mai fost sanctionat contraventional pentru incalcarea regulilor de circulatie asa cum rezulta din fisa de cazier auto

In sedinta dezbaterilor de astazi, procurorul de sedinta a completat motivele apelului initial sustinând in principal ca pedeapsa a fost gresit individualizata si se impune inlocuirea solutiei de amânare a aplicarii pedepsei cu cea a condamnarii la o pedeapsa a carei executare sa fie suspendata sub supraveghere in conditiile art.91 si urm. cod penal, iar in subsidiar a mentinut critica formulata in scris.

Curtea, verificând sentinta apelata in raport de criticile apelantului-parchet, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale care au incidenta in cauza precum si sub toate aspectele de fapt si de drept astfel cum impune art.417 alin.2 cod pr.pen., a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

In mod corect pe baza probelor administrate numai in cursul urmaririi penale fiindca inculpatul si-a recunoscut fapta, probe constând in: procesul-verbal de constatare a infractiunii buletinul de analiza toxicologica a alcoolemiei nr.120/8.03.2017 emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala B; cererea de analiza, procesul-verbal de recoltare probe biologice si examenul clinic; precum si declaratia inculpatului inclusiv cea data in fata primei instante cu prilejul dezbaterilor s-a stabilit ca in fapt in noaptea de 2 martie 2017, in jurul orei 23.50, inculpatul B. C.- V. a fost depistat la controlul agentilor de politie conducând pe un drum satesc din satul S., autoturismul marca Dacia 1310 cu numarul de inmatriculare ….. si pentru ca mirosea a alcool a fost dus la Spitalul Judetean de Urgenta B. - unitatea de primiri urgente unde i-au fost recoltate doua mostre de sânge pe baza carora, conform buletinului de analiza toxicologica a alcoolemiei nr.120/8.03.2017 emis de Serviciul Judetean de Medicina Legala B. a rezultat ca inculpatul avea la momentul prelevarii probelor, respectiv la ora 00.00, o alcoolemie de 1,20 gr.‰, iar o ora mai târziu, o alcoolemie de 1,05 gr.‰., fapta care, in drept intruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, prevazute de art. 336 alin. 1 C. penal.

In opinia Curtii, in privinta stabilirii situatiei de fapt cât si a fundamentului juridic al raspunderii penale, instanta de fond a facut o corecta aplicare a legii iar la individualizarea pedepsei, s-a tinut seama in concret de circumstantele in care infractiunea a fost comisa si datele ce caracterizeaza persoana infractorului, stabilindu-se in sarcina acestuia o pedeapsa care raspunde exigentelor de represiune, preventie si reeducare ale oricarei sanctiuni de drept penal astfel incât solutia primei instante nu se impune a fi reformata in sensul pronuntarii condamnarii la o pedeapsa a carei executare sa fie suspendata sub supraveghere in conformitate cu art.91 si urm. cod penal.

Astfel, gradul de imbibatie alcoolica, care constituie un element important in procesul de individualizare a pedepsei in cazul comiterii infractiunii prev. de art.336 alin.1 cod penal, a fost valorificat in procesul alegerii si adaptarii pedepsei, astfel ca de aceasta circumstanta faptica s-a tinut cont la pronuntarea sentintei prin care s-a dispus amânarea aplicarii pedepsei, cerintele art. 83 cod penal atât cele pozitive cât si cele negative fiind in totalitate respectate, asa incât intre fapta penala efectiv comisa si sanctiunea concret aplicata sa existe un just echilibru pentru ca aceasta din urma sa indeplineasca cerintele de a fi necesara dar in acelasi timp suficienta pentru reeducarea infractorului si prevenirea pe viitor a savârsirii altor infractiuni ce pot atrage raspunderea lui penala.

In egala masura, este de netagaduit ca atitudinea sincera a inculpatului in sensul recunoasterii faptei comise inaintea inceperii cercetarii judecatoresti, exprima nu doar exercitarea dreptului sau de a uza de procedura simplificata de judecata pentru a beneficia de reducerea legala a limitelor pedepsei ci si conduita sa procesuala corecta câta vreme fiind depistat in trafic sub influenta bauturilor alcoolice consumate dar fara a fi produs vreun eveniment rutier, a declarat oral agentului de politie M.A. cantitatea de alcool consumata la domiciliu, distanta parcursa de circa 200 m., de la propria locuinta la Statia Peco „I” din satul S. pentru a-si cumpara tigari  aspecte ce releva gravitatea redusa a faptei si periculozitatea scazuta a infractorului care a cooperat inca de la inceput cu organul de ancheta penala, nu a contestat valoarea alcoolemiei, nu este cunoscut cu antecedente penale si are vârsta de 57 ani.

De aceea, in circumstantele date, Curtea a considerat ca
solicitarea reformarii solutiei de condamnare in sensul aplicarii art.91 si urm. Cod penal, nu este justificata la fel ca si cererea de suplimentare a obligatiilor impuse inculpatului cu interdictia de a conduce anumite vehicule stabilite de instanta, prevazuta de art.85 alin.2 lit.g cod penal câta vreme pe de o parte, aceasta masura nu face parte dintre cele carora legiuitorul le-a conferit caracter obligatoriu ( conform alin.1 al art.85 cod penal) iar pe de alta, pedeapsa complementara constând in interdictia de a conduce anumite categorii de vehicule, stabilite de instanta prev. de art.66 alin.1 lit.j cod penal(critica explicita prin apelul scris declarat de parchet) nu se poate aplica decât in cazul solutiei de condamnare, pe lânga pedeapsa principala conform art.67 alin.1 sau 2 cod penal, iar nu si in cazul amânarii aplicarii pedepsei care nu constituie o solutie de condamnare conform art.90 cod penal.

            Pentru aceste considerente
in baza art.421 pct.1 lit.b cod pr.pen., Curtea a respins ca fiind nefondat apelul completat declarat de parchet.

                             

 

                                                                                Autorul sintezei,

                                                             Judecator Simona Petruta Buzoianu