Participarea procurorului militar la solutionarea unei cauze in faza judecatii

Participarea procurorului militar la solutionarea unei cauze, in care sesizarea instantei a fost dispusa de parchetele militare, este obligatorie pana la inceperea judecatii, iar de la acea data este facultativa, fiind lasata la aprecierea procurorului militar.

Prin incheierea nr. 336 din 08.10.2015 pronuntata de Tribunalul Olt, in dosarul nr.2503/104/2015/a3, in baza art.362 Cod procedura penala raportat la art. 208 alin.2 Cod procedura penala, s-a constatat legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatilor: N.I.R., F.M.A.,

1. F.C. si I V I.

In baza art. 208 alin. 3 si 207 alin 4 Cod procedura penala, s-a mentinut masura arestarii preventive a inculpatilor.

S-au respins cererile de revocare si de inlocuire a masurii arestarii preventive formulate de inculpatii N.I.R., F.M.A., I.F.C. si I.V.I., ca nefondate.

In baza art.275 alin. 2 Cod procedura penala, au fost obligati inculpatii la plata a cate 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Impotriva acestei incheieri au formulat contestatii inculpatii N.I.R., I.V.I., I.F.C. si F.M.A.

Prin decizia penala nr. 483/15 Octombrie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 2503/104/2015/a3, s-au respins contestatiile formulate de contestatorii N.I.R., F.M.A., I.F.C. si I.V.I., impotriva incheierii nr. 336 din 08.10.2015 pronuntata de Tribunalul Olt, in dosarul nr. 2503/104/2015/a3, ca nefondate.

Pentru a decide astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Cu privire la exceptia nulitatii, pe considerentul ca la sedinta, in care s-a pronuntat incheierea atacata, a participat procurorul militar desi acesta nu poate participa intr-o cauza decat cel mai tarziu pana la finalizarea procedurii camerei preliminare, se constata ca este neintemeiata.

Astfel, potrivit art. 6 din Ordinul 342/13.11.2014, modificat si completat prin Ordinul 3/19.01.2015 al Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, procurorii din sectia judiciara a parchetului de pe langa instanta competenta vor participa la judecarea cauzei in fond si in caile de atac in cauzele in care sesizarea instantei a fost dispusa de parchetul militar.

Potrivit art. 7 lit. a din acelasi ordin, procurorii militari participa la judecarea cauzelor prevazute la art. 6, numai atunci cand necesita cunostinte cu specific militar, precum si ori de cate ori apreciaza necesar.

Potrivit art. 7 lit. b din acelasi ordin, procurorii militari participa la solutionarea plangerii impotriva solutiilor procurorului din cadrul parchetelor militare si al sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si la procedura camerei preliminare si la solutionarea contestatiei in cadrul procedurii in toate cauzele in care sesizarea instantei a fost dispusa de acestea.

In atare situatie, se constata ca participarea procurorului militar la solutionarea unei cauze, in care sesizarea instantei a fost dispusa de parchetele militare, este obligatorie pana la inceperea judecatii, iar de la acea data este facultativa, fiind lasata la aprecierea procurorului militar, nefiind interzisa, asa cum au sustinut contestatorii.

Referitor la exceptia nulitatii incheierii pe considerentul ca sedinta ar fi avut loc in camera de consiliu, nu in sedinta publica, se constata ca nici aceasta nu este intemeiata.

Astfel, din observarea incheierii, rezulta ca sedinta a avut loc si solutia a fost pronuntata in sedinta publica.

Imprejurarea ca intr-un aliniat din partea introductiva, s-a trecut ca apelul nominal s-ar fi facut in sedinta nepublica, este considerata de instanta de control judiciar o eroare materiala, atat timp cat, in antet, dar si in dispozitiv s-a mentionat ca fiind sedinta publica.

Nici exceptia nulitatii intemeiata pe considerentul ca inculpatilor nu li s-au luat declaratii cu privire la cererea de revocare, ci numai cu privire la cererea de inlocuire, nu poate fi primita.

Astfel, instanta de control judiciar constata ca art. 281 din Codul de procedura penala nu prevede un asemenea caz ca fiind un caz de nulitate absoluta, iar fata de dispozitiile art. 425

¹

alin. 7 pct. 2 lit. b Cod procedura penala prin care s-a precizat expres ca nu se poate dispune rejudecarea cauzei decat daca nu au fost respectate dispozitiile legale privind citarea, normele de procedura penala fiind de stricta interpretare, nu se poate dispune rejudecarea cauzei sub acest aspect, cu atat mai mult cu cat inculpatii au fost audiati de instanta in prezenta aparatorilor, iar ulterior, odata cu acordarea cuvantului asupra cererilor, aparatorii au pus concluzii in legatura cu aceasta cerere de revocare, iar inculpatii au sustinut concluziile aparatorilor lor.

Trecand la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive luata fata de inculpati, Curtea constata urmatoarele:

La dispunerea masurii arestarii preventive fata de inculpati s-au respectat dispozitiile legale in materie, avandu-se in vedere incidenta dispozitiilor art. 223 alin. 2 Cod procedura penala.

Totodata, Curtea constata ca in speta continua sa fie incidente aceste dispozitii.

Astfel, din probatoriul administrat pana in acest moment la urmarirea penala (declaratiile partii vatamate, declaratiile martorilor, continutul mesajelor scrise expediate de partea vatamata in ziua comiterii faptei si concluziile raportului de expertiza criminalistica si raspunsul IML), rezulta suspiciunea rezonabila a savarsirii faptelor de catre inculpati.

Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile pentru care inculpatii sunt trimisi in judecata este inchisoarea mai mare de 5 ani, iar lasarea in libertate a inculpatilor continua sa prezinte pericol pentru ordinea publica.

Starea de pericol pentru ordinea publica in sensul art. 223 alin. 2 Cod procedura penala, asa cum corect a mentionat si instanta de fond, presupune o rezonanta a acestor fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumita stare de indignare, de dezaprobare publica, o reactie colectiva fata de aceste stari de fapt negative.

In speta, in concret, pericolul pentru ordinea publica rezulta din natura si gravitatea faptei de care sunt acuzati inculpatii (viol in forma agravata), fapta care creeaza in mod cert o stare de insecuritate sociala in comunitate, avand in vedere si imprejurarile reale, modul si mijloacele concrete de savarsire a faptei, urmarile produse, precum si numarul relativ mare de participanti la savarsirea faptei, ceea ce demonstreaza si o periculozitate sporita a inculpatilor.

Toate aceste aspecte retinute, nu s-au modificat si nu au incetat, neexistand nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpatilor in stare de libertate si astfel, orice alta masura preventiva, cu exceptia arestarii, nu este oportuna in cauza.

Imprejurarile invocate de inculpati, ca declaratiile martorei T.D. ar fi contradictorii sau ca raportul de expertiza criminalistica ar exclude existenta faptei si astfel se impune revocarea masurii arestarii preventive intrucat temeiurile arestarii nu mai exista, nu pot fi retinute.

Astfel, pentru mentinerea arestarii trebuie sa existe probe cu privire la existenta unei suspiciuni rezonabile de savarsire a faptei, suspiciune care exista in cauza in continuare, contrar opiniei inculpatilor. Aceasta, intrucat, chiar daca in raportul de expertiza initial s-a mentionat ca profilul genetic al presupusilor autori nu se regaseste in secretia vaginala a victimei, prin raspunsul ulterior al aceleiasi institutii s-au indicat care ar fi situatiile in care acest profil nu poate fi regasit, una din posibilitatile respective fiind relevata de declaratiile partii vatamate cu privire la modul in care s-a savarsit fapta, iar martora T.D., din cauza minoritatii si a evenimentului traumatic la care a fost nevoita sa asiste, dar si a lipsei experientei de viata, este posibil sa nu aiba o relatare corespunzatoare unei martor obiectiv, neimplicat in evenimentele respective. De altfel, nu numai declaratiile acestei martore confirma sustinerile persoanei vatamate, ci si celelalte probe administrate in cauza, aratate mai sus.

In alta ordine de idei, aceste aspecte nu sunt noi, mai fiind invocate si analizate si cu ocazia verificarii legalitatii masurii arestului preventiv din data de 24.09.2015 de catre Curtea de Apel Craiova, iar de la acea data si pana in prezent nu a intervenit nici un alt element de fapt sau de drept care ar conduce la concluzia ca arestarea este nelegala ori s-ar impune inlocuirea acesteia cu o masura preventiva mai blanda.

Totodata, apararile inculpatilor privind situatia lor familiala, profesionala sau scolara, nu pot fi primite deoarece se apreciaza ca nu constituie motive care sa justifice punerea lor in libertate si ca, dimpotriva, cand au comis aceste fapte, inculpatii si-au asumat riscul de a fi descoperiti, de a fi cercetati penal chiar cu privare de libertate si astfel desfasurarea unei vieti de familie ori sociale normale sa fie perturbata.

Se mai constata ca inculpatii nu au recunoscut savarsirea faptei pentru care sunt cercetati si, astfel, Curtea considera ca masura arestarii este necesara si pentru buna desfasurare in continuare a procesului penal, conform art. 223 alin. 1 lit. b si c Cod procedura penala, existand posibilitatea ca, in libertate, inculpatii sa incerce sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti sau martori, in vederea retractarii declaratiilor sau a darii unor declaratii favorabile pentru inculpati.

Cu privire la durata arestarii, se constata ca, in raport de gravitatea faptei, complexitatea cauzei si a probatoriilor ce s-au impus a fi administrate, aceasta este relativ scurta (2 luni) si astfel nu se poate considera ca s-ar fi stins acea rezonanta sociala negativa a faptelor pentru care sunt cercetati inculpatii sau ca lasarea lor in libertate nu ar mai crea, in prezent, in opinia publica un sentiment de insecuritate.

Astfel fiind, se constata ca in mod corect prima instanta a respins cererile inculpatilor de revocare si de inlocuire a masurii arestarii preventive si a mentinut masura arestarii preventive fata de inculpati.

In consecinta, Curtea, in baza art.425

¹

alin.7 pct.1 lit. b Cod procedura penala, a respins contestatiile formulate de inculpati, ca nefondate.
(Decizia penala nr. 483/15 Octombrie 2015 - Sectia penala si pentru cauze cu minori, rezumat judecator Badulescu Stefana)