Partaj bunuri comune, Imposibilitatea compensarii sultei cu ramase neachitate dintr-un contract de credit

 

De vreme ce instanta de apel nu a stabilit o obligatie de plata a unei anumite sume de bani in sarcina recurentei parate si in favoarea reclamantului, ci doar a constatat ca aceasta este obligata sa suporte, potrivit cotei sale parti, pasivul comunitar reprezentat de suma ramasa neachitata din contractul de credit cu plata in rate, suma care nu este exigibila in integralitate la o anumita data, ci este esalonata pe rate scadente la anumite termene, pe un interval de 40 de ani, nu poate opera compensarea intre aceasta creanta si cea pe care reclamantul i-o datoreaza recurentei parate cu titlu de sulta stabilita pentru egalizarea valorica a loturilor atribuite partilor.

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 20.06.2011 sub nr.7461/311/2011 reclamantul A.E. a chemat in judecata pe parata O.O.R., O.N.G. si O.M. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei cu O.O.R., sa se constate existenta unui drept de creanta proportional cu contravaloarea imbunatatirilor efectuate in timpul casatoriei cu parata la apartamentul proprietatea bunicului patern al paratei si sa se majoreze contravaloarea lotului ce va reveni reclamantului proportional cu cota ce se va stabili pentru el privitor la masa partajabila, sa se stabileasca o cota majorata de 80% pentru reclamant si, respectiv, 20% pentru parata cu privire la bunurile ce vor fi retinute la masa de partaj si investitiile efectuate, data fiind contributia sa mai mare la dobandirea acestor bunuri, sa se constate existenta unui pasiv al comunitatii de bunuri al carui element este un imprumut efectuat de reclamant in timpul casatoriei pentru achizitionarea unui bun comun, respectiv casa si teren si sa fie obligata parata la suportarea acestui pasiv proportional cu cota ce se va stabili privitor la activul comunitatii de bunuri, cu cheltuieli de judecata.

A mai solicitat sa se constate existenta unui pasiv al comunitatii de bunuri al carui element este un imprumut efectuat de reclamant in timpul casatoriei pentru achizitionarea unui bun comun, respectiv casa si teren si sa fie obligata parata la suportarea acestui pasiv proportional cu cota ce se va stabili privitor la activul comunitatii de bunuri.

Astfel, potrivit celor stipulate in contractul de vanzare - cumparare mentionat mai sus, pretul vanzarii a fost in suma totala de 134.995 lei, din care aportul propriu al reclamantului si paratei s-a ridicat la suma de 28.608,79 lei; suma achitata vanzatorilor inaintea autentificarii actului, conform antecontractului incheiat intre parti, iar diferenta de 106.386,21 lei reprezinta creditul acordat reclamantului de catre Raiffeisen Bank SA Sucursala Olt, conform contractului de credit nr. RMO7844494086 din data de 28.03.2008.

Perioada de rambursare a creditului mentionat mai sus este de 40 de ani incepand cu data de 01.05.2008 (data primei plati) si terminand cu 01.04.2048 (data ultimei plati). Asa cum rezulta din acest scadentar, suma totala de restituit in cont imprumutului este de 309.051,15 lei, fiind compusa din contravaloare rata lunara credit, dobanda lunara si comisioane.

Parata a depus la data de 13.10.2011 cerere reconventionala prin care a solicitat aducerea la masa de partaj a autoturismului marca Peugeot 206 aflat in posesia reclamantului.

La data de 14.03.2012 A.M. si A.N. au formulat cerere de interventie in interes propriu, solicitand sa se constate caracterul simulat al contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.296/28.03.2008 de BNP A.I.C. si totodata anularea lui cu repunerea partilor in situatia anterioara, respectiv faptul ca sunt proprietari ai imobilului teren in suprafata de 484,29 mp si a casei de locuit P+1, sa se constate ca sunt proprietarii vehiculului PEUGEOT Tip 206, nr. de identificare VF32A8HZF44663539, serie motor 1166903, cu nr. de inmatriculare OT-... si in consecinta sa se dispuna scoaterea bunului de la masa bunurilor comune dobandite de cei doi soti in timpul casatoriei; sa se constate ca au un drept de creanta impotriva celor doi soti, in cuantum de 7.000 lei si solicita restituirea sumei, in functie de procentul ce se va stabili pentru fiecare in parte ca si contributie la dobandirea bunurilor ce fac obiectul comunitatii de bunuri dobandite in timpul casatoriei.

De asemenea, in subsidiar au solicitat instantei sa dispuna: constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.296 din 28.03.2008, pentru neachitarea integrala a pretului stabilit si restituirea fractiunii de pret incasate; sa se constate ca au un drept de creanta impotriva celor doi soti, constand in suma de 13.296,60 lei, reprezentand rascumpararea contractului de amanet nr.54264 din 13.01.2010 pentru vehiculului marca PEUGEOT Tip 206 cu nr. de inmatriculare OT-.

Prin incheierea de admitere in principiu pronuntata la data de 13.09.2012 a fost admisa in principiu si in parte cererea principala formulata de reclamantul parat in contradictoriu cu parata reclamanta O.O.R. si paratul O.G.N., a fost admisa in principiu si in totalitate cererea reconventionala formulata de parata reclamanta O.O.R. in contradictoriu cu reclamantul parat A.E., astfel cum a fost completata.

Prin aceeasi incheiere, instanta a anulat contractul de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit incheiat de reclamantul A.E. cu intervenientul A.M. la data de 16.02.2010 si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de vanzare cumparare anulat.

De asemenea, a fost admisa in parte si in principiu cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii A.M. si A.N., in sensul ca s-a constatat existenta unui drept de creanta al intervenientilor A.M. si N. fata de reclamantul parat A.E. si parata reclamanta O.O.R. egal cu suma achitata pentru rascumpararea autoturismului marca Peugeot 206 ce urmeaza a fi retinut la masa de partaj, fiind respinse celelalte capete de cerere respectiv cererea de constatare a caracterului simulat al contractului de vanzare cumparare nr. 296 din 28.03.2010 ca neintemeiata, cererea de constatare a dreptului de proprietate al intervenientilor asupra autoturismului marca Peugeot 206 ca neintemeiata, cererea de retinere a unui drept de creanta in cuantum de 7000 lei ca neintemeiate.

Totodata, a fost respinsa si cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr. 296/28.03.2010 ca neintemeiata.

S-a constatat componenta masei bunurilor comune, precum si faptul ca reclamantul parat A.E. si parata reclamanta O.O.R. au un drept de creanta egal cu contravaloarea imbunatatirilor realizate de acestia in timpul casatoriei in apartamentul situat in Slatina, str. Pacii, nr.9, bl.9,sc. B, parter, ap.2 apartinand paratului O.G.N. .

In ceea ce priveste cota de contributie a partilor, instanta a stabilit cota de 70% pentru reclamantul parat si 30% pentru parata reclamanta cu privire la intreaga masa de partaj.

De asemenea, instanta a constatat existenta unui pasiv al comunitatii de bunuri egal cu soldul creditului acordat de Raiffeissen Bank reclamantului parat A.E. conform contractului de credit nr. RM07844494086 din data de 28.03.2008 si actelor aditionale la acest contract, inclusiv dobanzile si comisioanele datorate, la data de 1.01.2010, data separarii partilor in fapt, ce urmeaza a fi suportat de reclamantul parat si parata reclamanta conform cotelor de contributie stabilite, precum si existenta unui drept de creanta al intervenientilor A.M. si A.N. in cuantum de 12450 lei, ce urmeaza a fi suportat de reclamantul parat si parata reclamanta conform cotelor de contributie stabilite.

Prin sentinta civila nr. 5046 din 29.04.2013 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul civil nr. 7461/311/2011, s-a admis in fond si in parte cererea principala formulata de reclamantul parat A.E., in contradictoriu cu parata reclamanta O.O.R. si paratul O.G.N.

S-a admis in fond si in totalitate cererea reconventionala formulata de parata reclamanta O.O.R. in contradictoriu cu reclamantul parat A.E., astfel cum a fost completata.

A fost anulat contractul de vanzare cumparare pentru un vehicul folosit incheiat de reclamantul A.E. cu intervenientul A.M. la data de 16.02.2010.

S-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului de vanzare cumparare anulat.

S-a admis in fond si in parte cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii A.M. si A.N., in sensul ca:

S-a constatat existenta unui drept de creanta al intervenientilor A.M. si N. fata de reclamantul parat A.E. si parata reclamanta O.O.R. egal cu suma achitata pentru rascumpararea autoturismului marca Peugeot 206 ce urmeaza a fi retinut la masa de partaj.

S-a respins cererea de constatare a caracterului simulat al contractului de vanzare cumparare nr. 296 din 28.03.2010 ca neintemeiata.

S-a respins cererea de constatare a dreptului de proprietate al intervenientilor asupra autoturismului marca Peugeot 206 ca neintemeiata.

S-a respins cererea de retinere a unui drept de creanta in cuantum de 7000 lei, ca neintemeiata.

S-a respins cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr. 296/28.03.2010, ca neintemeiata.

A fost omologat raportul de expertiza bunuri mobile intocmit de expert Neagoe Sabina, in varianta unica.

A fost omologat raportul de expertiza constructii civile M.M., in varianta nr. 1.

A fost omologat raportul de expertiza contabilitate intocmit de expert Polck Camelia, astfel cum a fost refacut si completat.

A fost omologat in parte raportul de expertiza in specialitatea auto intocmit de expert Popescu Dumitru pentru valoarea de 12725 lei.

A fost omologat raportul de expertiza evaluarea proprietatii imobiliare intocmit de expert Marinciu Ilie, astfel cum a fost refacut si completat.

S-a constatat cota de contributie de 70% pentru reclamantul parat si 30% pentru parata reclamanta cu privire la intreaga masa de partaj.

S-a constatat ca valoarea lotului reclamantului parat este de 189.919,1 lei, iar valoarea lotului paratei reclamante este de 81393,9 lei.

S-a dispus sistarea starii de codevalmasie existenta intre parti cu privire la bunurile dobandite in timpul casatoriei si lotizarea acestora.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantul A.E., apelantii paratii O. (fosta A.) O.-R. si O.N.G., apelantii intervenienti A.M. si A.N. .

Prin decizia civila nr. 290/26.06.2014, pronuntata de Tribunalul Olt - Sectia I Civila in dosarul nr. 7461/311/2011, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul parat O.N.G. impotriva sentintei civile nr. 5046 din 29.04.2013 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul civil nr. 7461/311/2011 in contradictoriu cu apelantul reclamant A.E., O. (fosta A.) O.R. apelantii intervenienti A.M. si A.N., si intimatul parat O.M.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantii intervenienti A.M. si A.N., impotriva aceleiasi sentinte.

S-a admis apelul declarat de apelantul reclamant A.E. impotriva sentintei civile nr. 5046 din 29.04.2013 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul civil nr. 7461/311/2011, in contradictoriu apelantul parat O.N.G.

S-a admis apelul declarat de apelanta parata O.O.R. impotriva aceleiasi sentinte.

S-a schimbat in parte sentinta civila nr.5046/29.04.2013, in sensul ca a fost omologat raportul de expertiza evaluare proprietati imobiliare intocmit in apel si s-a constatat ca valoarea totala a masei partajabile este de 242.099 lei.

S-a constatat ca valoarea lotului reclamantului parat este de 169.469,3 lei, iar valoarea lotului paratei reclamante este de 72.629,7 lei.

S-a dispus sistarea starii de codevalmasie existenta intre parti cu privire la bunurile dobandite in timpul casatoriei si o noua lotizare a acestora, in raport de expertizele efectuate in apel.

S-a constatat existenta unui pasiv al comunitatii de bunuri egal cu soldul creditului acordat de Raiffeissen Bank reclamantului parat A.E. conform contractului de credit nr. RM07844494086 din data de 28.03.2008 si actelor aditionale la acest contract, inclusiv dobanzile si comisioanele datorate, la data de 1.01.2010, data separarii partilor in fapt, in cuantum total de 476.505 lei, ce urmeaza a fi suportat de reclamantul parat si parata reclamanta conform cotelor de contributie stabilite.

S-a constatat ca apelantei parate ii revine obligatia de a suporta suma de 142.951,5 lei din pasivul comunitatii de bunuri.

S-au compensat obligatiile reciproce de plata dintre cele doua parti (sulta datorata de apelantul reclamant si respectiv partea de pasiv datorata de apelanta parata) si obliga apelanta parata sa plateasca apelantului reclamant suma de 78.581,8 lei - diferenta pasiv.

S-a inlaturat dispozitia privind obligarea apelantului reclamant la restituirea ajutorului public catre stat in valoare de 10711 lei, reprezentat de taxa de timbru aferenta cererii principale, acordat prin incheierea din data de 4.11.2011.

S-au pastrat celelalte dispozitii ale sentintei.

A fost obligat apelantul reclamant la plata sumei de 2663 lei catre apelanta parata - cheltuieli de judecata in apel.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata O. (fosta A.) O.-R., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea recursului, intemeiat in drept pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, parata a sustinut ca instanta de apel a procedat la o compensare judecatoreasca cu nerespectarea conditiilor cerute pentru stingerea a doua obligatii reciproce.

In acest sens, recurenta a mentionat ca prima datorie era aceea pe care apelantul A.E. o avea fata de apelanta O.O.R. respectiv sulta din activul comunitatii de bunuri in cuantum de 64369,7 lei, iar in legatura cu pasivul comunitatii de bunuri s-a constatat ca „ apelantei parate ii revine obligatia de a suporta suma de 142.951,5 lei din pasivul comunitatii de bunuri".

Drept urmare, parata solicita sa se constatate ca, prin dispozitivul hotararii judecatoresti, nu a fost obligata sa ii plateasca apelantului A.E. aceasta suma ci numai s-a constatat obligatia de a o suporta din creditul acordat conform contractului de credit nr. RMO 7844494086 din 28.03.2008.

A sustinut recurenta parata ca obligatia de a suporta suma de 142.951, 5 lei din pasivul comunitatii de bunuri nu este o obligatie reciproca in sensul in care practica judecatoreasca a recunoscut posibilitatea compensarii judecatoresti, iar suma totala retinuta ca pasiv al comunitatii de bunuri, aceea de 476.505 lei, nu a fost achitata in integralitatea ei, plata facandu-se in rate lunare.

Considera recurenta ca aceasta reprezinta o datorie viitoare a fostilor soti si de aceea nici instanta de apel nu a obligat-o pe apelanta O.O.R. sa-i plateasca in acest moment suma de 142.951,5 lei ci numai a constata ca ii revine obligatia de a suporta suma, astfel ca nu este vorba de obligatii si datorii reciproce prezente care sa permita compensarea.

Fata de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului si schimbarea in parte a hotararii pronuntate in apel, in sensul inlaturarii compensarii judecatoresti.

Prin decizia civila nr.1483/28.10.2014, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat, a modificat in parte decizia atacata, in sensul ca a inlaturat dispozitia privind compensarea, mentinand restul dispozitiilor deciziei atacate si a obligat intimatul la plata catre recurenta a sumei de 2450 lei cheltuieli de judecata in recurs.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a avut in vedere urmatoarele considerente:

S-a constatat ca unicul motiv de recurs a vizat compensarea judecatoreasca realizata de catre instanta de apel intre sulta pe care reclamantul a fost obligat sa o plateasca paratei si suma pe care s-a constatat ca parata reclamanta reconventional o datoreaza pentru pasivul comunitar reprezentat de ratele ramase neachitate din contractul de credit nr. RM07844494086 din 28.03.2008.

Ca un prim aspect, Curtea a constatat ca, desi instanta de apel, nu a indicat temeiul de drept al compensarii, sunt aplicabile dispozitiile Codului Civil de la 1864, intrucat cele doua creante intre care s-a facut compensarea decurg dintr-un act si fapt juridic civil (regimul matrimonial al comunitatii si contractul de credit) nascute sub prevederile vechiului Cod Civil si Cod al Familiei.

Potrivit art.1444 Cod civil 1864 „ Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cand debitorul n-ar sti nimic de aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul in care se gasesc existand deodata si pana la concurenta cotitatilor respective.”

In conformitate cu art.1145 alin.1 „Compensatia n-are loc decat intre doua datorii care deopotriva au ca obiect o suma de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile de aceeasi specie si care sunt deopotriva lichide si exigibile.”

Din continutul celor doua texte de lege enuntate doctrina si practica judiciara au extras conditiile ce trebuie indeplinite pentru a opera compensarea legala, si anume reciprocitatea obligatiilor, creantele sa aiba ca obiect bunuri fungibile, sa fie certe, lichide si exigibile.

Tot pe baza acestora, s-a conturat si institutia compensarii judecatoresti, afirmandu-se ca instanta de judecata poate dispune compensatia, la solicitarea unuia dintre creditorii reciproci, cand datoriile reciproce nu sunt lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile

Prin urmare, distinctia intre compensarea legala si cea judiciara consta, pe de o parte, in natura bunurilor ce pot face obiectul creantelor compensate, iar pe de alta parte, priveste caracterul lichid al acestora (caracterului determinabil cu exactitate al valorii lor), spre deosebire de cea legala, compensarea judecatoreasca putand avea ca obiect si bunuri nefungibile si putand opera si atunci cand creantele nu sunt lichide. Acestea constituind singurele elemente de diferentiere, toate celelalte conditii legate de existenta unor obligatii reciproce, certe si exigibile se cer a fi in continuare indeplinite in cazul ambelor forme la compensatiei, inclusiv pentru cea judecatoreasca.

Or, in speta, aceste cerinte nu sunt indeplinite, nefiind vorba de datorii reciproce, certe si exigibile in acelasi timp.

Este de necontestat ca reclamantul parat are o datorie fata de parata reclamanta, prin decizia atacata fiind stabilita in sarcina acestuia obligatia de a plati sulta in suma de 64.369,7 lei, creanta certa, lichida si exigibila la data pronuntarii deciziei de apel (data ramanerii definitive a hotararii din partaj), in conditiile in care nu s-a solicitat si stabilit un termen pentru plata sultei potrivit art.673

¹⁰

alin.4 Cod procedura civila.

In schimb, parata nu are o datorie fata de reclamant, intrucat decizia de apel nu a stabilit o obligatie de plata a unei anumite sume de bani in sarcina acesteia si in favoarea reclamantului, ci doar a constatat ca aceasta este obligata sa suporte, potrivit cotei sale parti, pasivul comunitar reprezentat de suma ramasa neachitata din contractul de credit cu plata in rate nr.RM07844494086 din 28.03.2008 incheiat cu Raiffeisen Bank, suma care nu este exigibila in integralitate la o anumita data, ci este esalonata pe rate scadente la un anumit termen pe un interval de 40 de ani.

Altfel spus, prin hotararea pronuntata s-a constatat doar existenta unui drept de creanta al reclamantului pentru partea datorata de parata din valoarea ratelor contractului de credit, rate pe care acesta urmeaza a le achita la termenele scadente in decursul urmatorilor 34 de ani. Acest drept de creanta a fost doar constatat ca existenta, dar nu si valorificat in prezentul litigiu si ar putea fi valorificat numai daca si in masura in care reclamantul va dovedi ca a achitat, la randul sau, fata de societatea bancara ratele stabilite la termenele scadente lunar sau ca a facut o plata anticipata a creditului ramas neachitat.

Situatia este similara, din acest punct de vedere, celei in care se constata in instanta existenta dreptului de creanta al constructorului de buna-credinta impotriva proprietarului terenului pentru valoarea materialelor folosite la constructie. Intre acesta si o eventuala datorie pe care constructorul ar avea-o fata de proprietarul terenului pe care a ridicat constructia nu sar putea face o compensare, nici chiar judecatoreasca, decat la momentul la care constructorul isi va exercita efectiv dreptul de creanta a carui existenta a fost constatata, demonstrand valoarea materialelor folosite, cu instituirea unei obligatii de plata a acestora in favoarea sa de catre proprietarul terenului.

In concluzie, Curtea a retinut ca, nefiind in prezenta unor datorii reciproce, exigibile, existente in acelasi timp, nu sunt indeplinite conditiile compensarii, astfel incat in mod gresit a fost dispusa aceasta de catre instanta de apel.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat ca recursul este fondat, fiind admis ca atare si, in temeiul art.312 alin.1-3 Cod procedura civila, cu consecinta modificarii in parte a deciziei atacate, in sensul inlaturarii dispozitiei privind compensarea.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale deciziei atacate.

In baza art.254 Cod procedura civila, intimatul reclamant a fost obligat la plata catre recurenta a sumei de 2450 de lei, cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand taxa de timbru in suma de 1450 lei si 1000 de lei onorariu avocat, conform chitantei atasate.

(Decizia nr. 1483/28.10.2014 - Sectia I Civila, rezumat judecator Florenta-Carmen Cojocaru)