Obligatie de a face
intuitu personae,
Posibilitatea de transformare in daune

Potrivit art. 1075 Cod civil 1865, aplicabil in cauza, orice obligatie de a face se schimba in dezdaunari in caz de neexecutare din partea debitorului, iar, potrivit art. 1077 Cod civil 1865, in caz de nerespectare a obligatiei de a face creditorul poate fi autorizat de instanta judecatoreasca sa aduca la indeplinire obligatia in contul debitorului.

Din interpretarea coroborata a celor 2 texte de lege mentionate anterior, rezulta ca, pe de o parte, in cazul obligatiilor de a face executarea in natura pe cale silita nu este cu putinta, deoarece obligatia se transforma in daune, iar, pe de alta parte, ca legiuitorul a permis in cazul neexecutarii obligatiei de a face, autorizarea creditorului sa aduca la indeplinire obligatia in contul debitorului.

Regula potrivit careia creditorul poate fi autorizat de instanta sa aduca el la indeplinire obligatia de a face in contul debitorului, regula prevazuta in art. 1077 Cod civil, nu se aplica obligatiilor intuitu personae, care implica o activitate personala deosebita din partea debitorului, in cazul acestor obligatii fiind aplicabila regula stabilita in art. 1075 Cod civil de transformare in daune.

Necesitatea unui proiect de executie intocmit de unitati de proiectare specializate si autorizate in acest domeniu de activitate, precum si executarea de catre agenti agreati pentru lucrarile de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului prevazute in acte normative speciale reprezinta o obligatie de a face intuitu personae.

Prin decizia nr. 456 din data de 14.10.2013, Tribunalul Gorj - Sectia I Civila a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant SG, impotriva sentintei civile nr.2228 din 13.03.2013 pronuntata de Judecatoria Tg.-Jiu in dosarul nr.12810/318/2011 prin care a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce priveste capatul de cerere privind acordarea contravalorii arborilor distrusi de pe terenul in litigiu, ca ramasa fara obiect, avand in vedere restrangerea obiectului cererii si a fost respinsa cererea, precizata ulterior, formulata de reclamantul SG in contradictoriu cu parata SCCEO SAT, SDMTg-Jiu, prin EMC Motru.

Impotriva deciziei nr. 456 din 14.10.2013 a Tribunalului Gorj a declarat recurs reclamantul SG, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

O prima critica a sentintei adusa de recurentul reclamant priveste incalcarea art. 167 si urmatoarele, 261 alin.1 pct.5, 172 si 295 Cod procedura civila prin respingerea cererii, formulate in apel, de infatisare si depunere in copie certificata a actelor care dovedesc ca terenul in litigiu proprietatea recurentului reclamant face parte din perimetrul de licenta pentru exploatare al intimatei parate, care a dobandit drept de folosinta asupra terenului prin unul din modurile prevazute de capitolul II art.6 din Legea minelor nr. 85/2003.

O a doua critica formulata de recurentul reclamant se refera la incalcarea dispozitiilor art. 261 alin.1 pct. 5 si 295 alin.1 Cod procedura civila prin nemotivarea in fapt si in drept a deciziei in raport de motivele de apel invocate, aspect ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei si atrage casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel.

A precizat recurentul reclamant ca in motivele de apel a invocat netemeinicia si nelegalitatea sentinte apelate, aratand ca este in contradictie vadita cu situatia de fapt si de drept retinuta de instanta de fond, iar acest motiv nu a fost cercetat de instanta de apel.

Recurentul reclamant a aratat si ca in motivele de apel a formulat critici, invocand dispozitiile art. 1073, 1075 si 1077 Cod civil, precum si de dispozitiile art. 580 Cod procedura civila, insa instanta de apel nu a cercetat si nu s-a pronuntat nici pe acest motiv.

Totodata, recurentul reclamant a aratat ca instanta de apel a omis sa cerceteze si nu s-a pronuntat pe motivele de apel in cuprinsul carora a invocat prevederile art. 998 si 999 Cod civil si dispozitiile art. 44 alin. 1 si 2 din Constitutia Romaniei si art. 480 si urmatoarele Cod civil.

O alta critica vizeaza faptul ca prin decizia recurata s-a facut o gresita interpretare si aplicare a legii, instanta nesolutionand cauza in raport de dispozitiile legale care constituie temeiul juridic al actiunii, ci facand gresit aplicarea in cauza a unor dispozitii legale ce nu sunt incidente ( Legea minelor nr. 85/2003 si HG nr. 926/2003), care nu au fost puse in discutia partilor si care sunt aplicabile numai terenurilor, pe care s-au desfasurat activitati miniere, dobandite prin unul din modurile prevazute in legea minelor si care au facut obiectul unei licente de exploatare.

Instanta de apel a respins apelul, mentinand solutia de respingere a cererii, desi, potrivit constatarilor si concluziilor raportului de expertiza CC, OM, PD, expertii au aratat ca lucrarile sunt posibil de realizat din punct de vedere tehnic pe baza unui proiect de executie pentru acest gen de lucrari si pot fi efectuate de unitati de proiectare specializate si autorizate in acest domeniu de activitate.

A subliniat recurentul reclamant ca prin respingerea cererii de readucere a terenului proprietatea sa in starea anterioara prin executarea tuturor lucrarilor necesare i se incalca grav dreptul de proprietate, terenul in litigiu fiind degradat si in stare de neintrebuintare in raport de categoria de folosinta din care face parte, urmare a faptei culpabile a intimatei parate, dreptul sau fiind golit de continut.

A invocat art. 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil in fata unei instante impartiale.

La data de 13.01.2013 intimata parata SC CEO SA a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului cu motivarea ca instanta de apel a retinut corect ca lucrarile de redare in circuitul agricol presupun potrivit Legii minelor nr. 85/2003 si HG nr. 926/2003 lucrari complexe pe baza unor documente intocmite de proiectant specializat si autorizat ce se executa de agenti agreati.

Cu privire la primul motive de recurs intimata parata a aratat ca notificarea incheiata in temeiul Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica face dovada ca terenul face parte din terenurile cuprinse in zona de expropriere.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs intimata parata a precizat ca instanta de apel a motivat decizia in fapt si in drept, iar cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs a precizat ca este neintemeiat, instanta de apel punand in discutia partilor aspectele legate de Legea nr. 85/2003 si HG nr. 926/2003.

Analizand recursul prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, Curtea a constatat ca recursul nu este fondat.

Din observarea dosarului, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin decizia nr. 3184 din data de 18.11.2008 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul 1421/263/2006 au fost obligate paratele EMCM si SNLO sa execute lucrari de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului SG, in suprafata de 1,5530 ha, situat pe raza comunei Matasari, judetul Dolj.

Instanta de fond a respins cererea reclamantului SG prin care acesta a solicitat sa fie autorizat sa aduca la indeplinire pe cheltuiala paratei SNLO, obligatia stabilita in sarcina acesteia prin decizia nr. 3184 din 18.11.2008, respectiv sa execute lucrarile de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului SG.

Instanta de apel, verificand sentinta instantei de fond a mentinut solutia, motivand ca nu s-a incalcat dreptul la aparare, dreptul la un proces echitabil si nici principiul contradictorialitatii si ca, indiferent daca terenul se afla sau nu in perimetrul de licenta al SNLO, obligatia stabilita prin decizia nr. 3184/2008 a Tribunalului Gorj in sarcina SNLO subzista, insa reclamantul nu este in masura sa efectueze operatiunile necesare readucerii terenului in starea initiala care presupun proiect de executie, aprobari si avize conform prevederilor legale, reconstructie ecologica in bloc.

Fata de cele retinute, Curtea a constatat ca solutia instantei de apel, care mentine hotararea pronuntata de instanta de fond, este temeinica si legala.

Prin decizia nr. 3184 din data de 18.11.2008 s-a stabilit in sarcina SNLO o obligatie de a face, respectiv sa execute lucrari de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului SG, in suprafata de 1,5530 ha, situat pe raza comunei Matasari, judetul Dolj.

Potrivit art. 1075 Cod civil 1865, aplicabil in cauza, orice obligatie de a face se schimba in dezdaunari in caz de neexecutare din partea debitorului, iar, potrivit art. 1077 Cod civil 1865, in caz de nerespectare a obligatiei de a face creditorul poate fi autorizat de instanta judecatoreasca sa aduca la indeplinire obligatia in contul debitorului.

Din interpretarea coroborata a celor 2 texte de lege mentionate anterior, rezulta ca, pe de o parte, in cazul obligatiilor de a face executarea in natura pe cale silita nu este cu putinta, deoarece obligatia se transforma in daune, iar, pe de alta parte, ca legiuitorul a permis in cazul neexecutarii obligatiei de a face, autorizarea creditorului sa aduca la indeplinire obligatia in contul debitorului.

Regula potrivit careia creditorul poate fi autorizat de instanta sa aduca el la indeplinire obligatia de a face in contul debitorului, regula prevazuta in art. 1077 Cod civil, nu se aplica obligatiilor intuitu personae, care implica o activitate personala deosebita din partea debitorului, in cazul acestor obligatii fiind aplicabila regula stabilita in art. 1075 Cod civil de transformare in daune.

Or, in speta, prin reproducerea dispozitiilor legale din Legea minelor nr. 85/2003 si HG nr. 926/2003 privind aprobarea conservarii, inchiderii definitive si monitorizarii factorilor de mediu postinchidere a unor mine si cariere, etapa a VII-a, atat instanta de fond, cat si instanta de apel, in considerarea dispozitiilor legale in materie, au statuat, pentru lucrarile de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului, necesitatea unui proiect de executie intocmit de unitati de proiectare specializate si autorizate in acest domeniu de activitate, precum si executarea de catre agenti agreati.

In fapt, cele doua instante au concluzionat ca obligatia de a face ce incumba paratei SNLO este una care implica o activitate personala deosebita, deci una intuitu personae.

In consecinta, instantele au stabilit practic ca, in speta, fiind vorba de o obligatie intuitu personae a SNLO stabilita prin decizia nr. 3184 din 18.11.2008, nu este posibila autorizarea creditorului la executarea obligatiei.

In acest context, nu se poate retine o gresita aplicare a dispozitiilor legale din Legea minelor nr. 85/2003 si din HG nr. 926/2003, intrucat aceste prevederi au constituit argumentul pentru care cererea reclamantului de autorizare a executarii obligatiei debitorului sau a fost respinsa.

Ca urmare, motivele de recurs privind gresita interpretare si aplicare a legii nu au fost primite.

S-a stabilit ca nici motivele de recurs ce se refera la incuviintarea si administrarea probei cu inscrisuri privind includerea terenului in litigiu in perimetrul de licenta pentru exploatare al intimatei parate nu sunt intemeiate.

Instanta de apel a apreciat ca proba nu este utila cauzei, respingand motivat cererea si aratand ulterior in considerentele deciziei ca obligatia de a face, stabilita in sarcina intimatei parate, subzista, nefiind relevant daca terenul se afla sau nu in perimetrul de licenta al SNLO.

Instanta de apel a relevat clar ca terenul este proprietatea reclamantului si ca parata are obligatia de drenare a apelor colectate pe terenul proprietatea reclamantului si, deci, de readucere a terenului la forma initiala, insa obligatia este una intuitu personae care implica o activitate deosebita, specifica, a SNLO, conform prevederilor legale in materie.

Ca urmare, dreptul de proprietate al reclamantului este recunoscut, astfel incat nu se pune problema nerespectarii dispozitiilor art. 480 si urmatoarele Cod civil 1865 in materia proprietatii si nici a prevederilor din Constitutia Romaniei si CEDO.

Instanta de apel, mentinand solutia instantei de fond, a impartasit considerentele exprimate de prima instanta, in conformitate cu care reclamantul nu a inteles sa solicite aplicarea unor masuri de constrangere sau daune pentru neexecutarea obligatiei de a face, ci doar inlocuirea obligatiei stabilite in sarcina debitorului SNLO cu autorizarea sa in calitate de creditor la executarea obligatiei debitorului sau, astfel incat, atat instanta de fond, cat si instanta de apel s-au pronuntat in limitele investirii.

Motivele de recurs ce se refera la nemotivarea deciziei in fapt si in drept si existenta contradictiei intre solutie si considerentele hotararii, de asemenea, au fost apreciate ca neintemeiate.

S-a aratat ca instanta de apel a motivat decizia aratand ca au fost respectate dreptul la aparare, dreptul la un proces echitabil, precum si principiul contradictorialitatii si ca, indiferent daca terenul se afla sau nu in perimetrul de licenta al SNLO obligatia stabilita prin decizia nr. 3184/2008 a Tribunalului Gorj in sarcina SNLO subzista, insa reclamantul nu este in masura sa efectueze operatiunile necesare readucerii terenului in starea initiala care presupun proiect de executie, aprobari si avize conform prevederilor legale, reconstructie ecologica in bloc.

In ceea ce priveste motivele ce se refera la nepronuntarea asupra temeiurilor invocate, Curtea a retinut ca instanta de apel s-a pronuntat in limitele investirii, cu respectarea principiului disponibilitatii, avand in vedere temeiurile invocate de reclamant.

In cererea introductiva si precizarea ulterioara reclamantul nu a solicitat daune pentru neexecutarea obligatiei de a face si nici aplicarea unor amenzi civile pentru executarea silita a obligatiei de a face, aspect retinut de instanta de fond, iar aceste cereri nu pot fi formulate direct in apel sau in recurs, intrucat in apel nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face cereri noi. (art. 294 Cod procedura civila 1865).

Cat priveste dreptul la un proces echitabil prevazut de art.6 din CEDO, Curtea a retinut ca, potrivit unei practici constante, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca acest drept nu este unul absolut, ci se preteaza la limitari implicit admise, deoarece prin chiar natura sa reclama o reglementare a statului.

Or, recurentul reclamant are o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care s-a instituit in sarcina intimatei parate obligatia de a efectua operatiunile necesare readucerii terenului in starea initiala.

In plus, recurentul reclamant are deschisa atat calea actiunii in daune pentru neexecutarea obligatiei de a face, cat si posibilitatea de a solicita aplicarea unor amenzi civile pentru executarea silita a obligatiei de a face, iar faptul ca prin cererea initiala nu a cerut nici daune, nici amenzi nu poate conduce la concluzia incalcarii dreptului la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse, avand in vedere art.304 si 312 Cod procedura civila 1865, Curtea a respins ca nefondat recursul.
(Decizia nr. 323 din 17.06.2014 - Sectia a Il-a civila, rezumat judecator Sanda Lungu.)