Pasiv succesoral, Notiune, Cheltuieli efectuate de un mostenitor pentru tratarea defunctului

Cheltuielile efectuate de catre unul dintre mostenitori pentru tratarea ultimei boli a defunctului nu fac parte din pasivul succesoral, neputand fi incluse nici in categoria datoriilor succesorale (obligatii patrimoniale ale defunctului existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii), si nici a sarcinilor succesorale (obligatii care se nasc in persoana mostenitorului la data deschiderii mostenirii sau ulterior, independent de vointa defunctului sau din vointa lui).

Aceste cheltuieli fac parte din categoria cheltuielilor suportate de unul dintre viitorii succesori cu intretinerea sau ingrijirea lui de cujus, in timpul vietii acestuia si nu pot fi incluse in pasivul mostenirii, putand fi recuperate in parte de la ceilalti obligati la intretinere chiar inainte de data deschiderii succesiunii, fara implicarea patrimoniului succesoral.

Prin sentinta civila nr. 6972/10.12.2010, Judecatoria Drobeta Turnu Severin a admis exceptia autoritatii de lucru judecat si exceptia prescriptiei dreptului de creanta, invocate de parati si a respins actiunea avand ca obiect partaj judiciar si pretentii.

In ceea ce priveste partajul succesoral asupra pretinselor drepturi de proprietate, instanta a constatat ca intre aceleasi parti s-a mai purtat un proces cu acelasi obiect si cu aceeasi cauza solutionat prin sentinta civila nr.1904 din 22.03.2010, pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin, in dosarul nr.12873/225/2009, sentinta devenita irevocabila prin respingerea recursului.

Cat priveste cererea in pretentii formulata de reclamant pentru un presupus drept de creanta privind unele contributii ale reclamantului la edificarea unor constructii in anii 19851987, instanta a constatat ca dreptul de creanta putea fi valorificat intr-un termen de 3 ani de la nasterea sa, potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, termen care a fost depasit de mult.

Imprejurarea ca reclamantul a locuit in imobilul construit, avand un drept de uzufruct, nu poate constitui o cauza de intrerupere a cursului prescriptiei extinctive, instanta inlaturand aceasta aparare.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat apel reclamantul, criticand-o ca netemeinica si nelegala, sustinand ca nu se poate retine exceptia autoritatii de lucru judecat, intrucat intre cele doua cauze nu exista identitate de obiect si cauza.

In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, apelantul a aratat ca el si sotia sa au avut posesia imobilului, iar dupa decesul sotiei sale, in anul 2009, el a continuat sa locuiasca in imobil si locuieste si in prezent, ori, termenul de prescriptie de 3 ani se calculeaza de la data cand creditorul a pierdut folosinta imobilului.

Tribunalul Mehedinti, prin decizia civila nr.70 A din 10 februarie 2011, pronuntata in dosar nr.13231/225/2010, a respins, ca nefondat apelul.

Prin decizia civila nr. 838/02.06.2011, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza la Tribunalul Mehedinti pentru rejudecarea apelului .

Pentru a se pronunta astfel, s-a retinut ca tribunalul a dat rezolvare criticilor apelantului reclamant vizand exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la care a retinut ca nu se regaseste in speta, precum si celei referitoare la exceptia prescriptiei dreptului la actiune care este incidenta.

Instanta de apel nu s-a preocupat in nici un mod in a raspunde sustinerii apelantului reclamant ce viza pasivul succesoral, lasand neexaminata critica referitoare la acest aspect.

Cum una din criticile invocate de recurentul reclamant in cadrul motivelor de recurs a vizat nerezolvarea de catre instanta de apel, prin decizia data a acestui motiv ce a format critica in apel, s-a constatat ca tribunalul a pronuntat o hotarare afectata de nelegalitate.

Dupa rejudecare, Tribunalul Mehedinti a pronuntat decizia civila nr.232 A din 28 octombrie 2011, pronuntata in dosarul nr.13213/225/2010*, prin care s-a admis apelul civil declarat de reclamantul S. I., impotriva sentintei civile nr.6972 din 10 decembrie 2010 pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin, in contradictoriu cu intimati parati fiind V.G.C. si V.G.

S-a anulat sentinta si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca, s-a dat o solutie gresita exceptiei autoritatii de lucru judecat, de asemenea, instanta de fond nu a administrat probe si nu s-a pronuntat in vreun fel pe petitul privind cheltuielile cu boala ale autoarei S.L. si cheltuielile cu inmormantarea acesteia, valoarea intregului pasiv fiind de 34.000 lei, situatie ce echivaleaza cu necercetarea fondului si atrage, potrivit art. 297 alin.1 ind.4 Cod procedura civila, anularea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, dat fiind faptul ca apelantul a solicitat in mod expres acest lucru.

S-a aratat si ca, cu ocazia solutionarii cauzei se vor verifica si sustinerile paratilor prin prisma dispozitiilor referitoare la prescriptia dreptului la actiune, termen ce curge de la data deschiderii succesiunii autoarei.

Impotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul S.I., criticand-o pentru nelegalitate deoarece s-a facut o aplicare gresita a Decretului nr.167/1958, privind momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de 3 ani, considerat in mod gresit ca fiind data incheierii contractului de donatie a uzufructului pentru o parte din imobil, fara sa se aiba in vedere ca reclamantul nu a pierdut posesia imobilului, astfel incat termenul de 3 ani a fost intrerupt prin faptul folosirii si posedarii constructiei.

Curtea de Apel Craiova prin decizia 4596/03.04.2012 a admis recursul, a casat decizia civila a Tribunalului Mehedinti 232/A/2011 in sensul ca a respins prescriptia dreptului la actiune privind dreptul de creanta, si a desfiintat sentinta civila 6972/10.12.2010 pronuntata de Judecatoria Dr.Tr.Severin trimitand cauza spre rejudecare acestei din urma instante.

La Judecatoria Dr. Tr. Severin cauza 13213/225/2010* a fost inregistrata spre rejudecare sub acelasi nr. de dosar la data de 21.05.2012.

La termenul de judecata din 07.09.2012 avocat N.I. pentru parati a precizat ca in dosarul 13213/225/2010 s-a strecurat o eroare materiala in intampinarea de la fila 10 in sensul ca concluziile din intampinare nu se refera la renuntarea la succesiune.

Paratii au solicitat in aparare proba cu inscrisuri, proba cu martori Instanta a incuviintat proba cu proba cu trei martori pentru reclamant si proba cu 2 martori pentru parat, proba cu interogatoriul paratilor si proba cu expertiza de evaluare pentru reclamant.

In cauza s-a efectuat o expertiza specialitatea constructii pentru evaluarea imbunatatirilor aduse imobilului din Dr. Tr.Severin, cu urmatoarele obiective: stabilirea c/v imbunatatirilor aduse imobilului efectuate dupa anul 1985, actualizate; - stabilirea valorii imobilului vechi asa cum era inainte de 1985 actualizate, - stabilirea valorii de circulatie a imobilului la data efectuarii expertize, actualizata.

La acest raport de expertiza, paratii au formulat obiectiuni referitor la calcularea coeficientului de uzura si la valoarea de piata apreciind ca nu au fost corect calculate de expert, obiectiunile fiind incuviintate de instanta apreciind ca sunt in interesul cauzei, iar expertul a suplinit raportul de expertiza cu raspuns la obiectiuni.

La termenul din 08.02.2013 la cererea paratilor, instanta a incuviintat proba cu o noua expertiza in constructii.

Judecatoria Drobeta Turnu Severin prin sentinta nr.2825/12.06.2013 a respins cererea in constatare ca inadmisibila. A fost respinsa ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul S.I. de obligare a paratilor V.G.C. si V.G. la suportarea pasivului succesoral.

S-a retinut ca, potrivit art. 111 Cod procedura civila, "Partea care are un interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului."

Din examinarea motivelor care stau la baza promovarii actiunii, raportat la temeiul de drept invocat in sustinerea acesteia, respectiv art. 111 Cod procedura civila anterior citat, a reiesit ca reclamantul urmareste, in fapt, obtinerea unei noi hotarari judecatoresti, irevocabile, care sa ateste insa un fapt juridic, anume acela al constatarii contravalorii contributiei majoritare a sa si a sotiei S.L., la constructia imobilului proprietatea paratilor.

S- retinut astfel ca actiunea este inadmisibila prin aceea ca reclamantul nu se refera la un drept determinat sau determinabil, urmarind atestarea printr-o hotarare judecatoreasca a unui fapt juridic, sub acest aspect, actiunea imbracand caracterul unei actiuni in realizare, prin care in contradictoriu cu paratii se tinde la a demonstra contributia majoritara a reclamantului si a sotiei acestuia la constructia respectiva. Ori, actiunea intemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila are caracter subsidiar fata de actiunea in realizarea unui drept.

In acelasi timp, instanta a constatat ca reclamantul, prin modul cum si-a formulat pretentiile sale, nu a urmarit sa-si valorifice un drept de creanta ci, eventual, sa se constate ca aceasta contravaloare a contributiei majoritare a sa si a sotiei la constructia imobilului proprietatea paratilor reprezinta un drept de creanta, or, dreptul de creanta este acel drept care da posibilitatea titularului dreptului sa ceara debitorului sau sa dea, sa faca sau sa nu faca

ceva, ceea ce nu se poate face decat printr-o actiune in realizare, nicidecum printr-o actiune in constatare. Oricum, intrucat instantele de control judiciar au respins exceptia prescriptiei acestui drept de creanta, reclamantul va putea sa si-l valorifice printr-o actiune in realizare ce va putea fi promovata in viitor.

In ceea ce priveste partajarea pasivului succesoral, constand in cheltuielile facute de reclamant cu tratamentul medical si apoi cu inmormantarea sotiei sale, instanta a constatat ca paratul V.G.C. nu a acceptat succesiunea de pe urma mamei sale, desi avea vocatie la mostenire, declarand expres prin intampinarea de la fila 11 din primul dosar de fond ca nu doreste aceasta mostenire, iar parata V.G. este straina de mostenirea respectiva. Prin urmare, niciunul dintre acesti parati nu poate fi obligat la suportarea pasivului succesoral atata timp cat nu a acceptat aceasta succesiune, motiv pentru care instanta a respins ca neintemeiata aceasta cerere de obligare a paratilor la suportarea pasivului succesoral.

Apelul declarat de catre reclamant impotriva susenuntatei sentinte a fost admis de catre Tribunalul Mehedinti prin decizia civila nr.147/07.10.2013, fiind anulata sentinta si trimisa cauza pentru rejudecare primei instante,considerentele fiind urmatoarele:

Actiunea dedusa judecatii de catre reclamant are trei petite, respectiv constatarea dreptului sau de creanta ce izvoraste din contributia sa si a sotiei sale la edificarea etajului la imobilul casa proprietatea paratilor, inclusiv si la alte imbunatatiri aduse aceluiasi imobil, partajarea acestui drept de creanta, precum si a pasivului succesoral in suma de 34000 lei, reprezentat de cheltuielile efectuate cu internarea, respectiv inhumarea defunctei S. L., care este mama paratului.

Cererea de constatare a dreptului de creanta ce isi are sorgintea in contributia mai sus reclamata, este una ce se subsumeaza dispozitiilor art. 111 Cod procedura civila, iar acesta este singurul mijloc procesual pe care reclamantul il are la indemana pentru a obtine recunoasterea sa, calificarea naturii juridice a acestei cereri si, implicit, admisibilitatea, fiind stabilita in prezenta cauza chiar de catre Curtea de Apel Craiova prin decizia civila nr.4596/03.04.2012.

Prin aceeasi decizie, instanta de recurs s-a pronuntat irevocabil asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, statuand in sensul netemeiniciei acesteia, insa nu a mentinut, astfel cum se sustine in sentinta supusa prezentului control judiciar, solutia data de catre instantele de fond asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat vizavi de cererea de partajare a dreptului de creanta, sentinta civila nr.6972/10.12.2010 pronuntata de Judecatoria Tr.Severin in primul ciclu procesual fiind desfiintata in intregime, cu privire la intreaga actiune.

Incalcand dispozitiile art.315 alin.1 Cod procedura civila, potrivit cu care, in caz de casare hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului., prima instanta a dat o calificare proprie si gresita primului capat al actiunii, pe care l-a considerat a fi inadmisibil, de asemenea, a lasat nesolutionata cererea de partajare a dreptului de creanta, aspecte ce atrag nulitatea sentintei astfel pronuntate.

Nulitatea intervine si cu privire la solutia data petitului de actiune ce vizeaza partajul succesoral cata vreme, exceptia neacceptarii, de catre parat, a succesiunii mamei sale, nu a fost pusa in dezbaterea partilor, iar convingerea instantei asupra incidentei acestei exceptii s-a raportat exclusiv la sustinerile paratului din cuprinsul intampinarii, fara a cerceta ce pozitie a avut acesta, inlauntrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala reglementat de art.700 cod civil, fata de mostenirea deschisa a autoarei.

Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Dr. Tr. Severin la data de 11.11.2013 sub nr. 13213/225/2010**.

In scop probator, instanta a administrat proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Prin incheierea din 23.01.2014 s-au consemnat sustinerile partilor cu privire la exceptiile autoritatii de lucru judecat si exceptia neacceptarii succesiunii si asupra fondului. Judecatoria Drobeta Turnu Severin prin sentintanr. 539/06.02.2014 a respins ca neintemeiate exceptia autoritatii de lucru judecat si exceptia neacceptatii succesiunii de catre paratulV.G.C..

A fost admisa in parte actiunea asa cum a fost precizata, formulata de reclamantul S.I. in contradictoriu cu paratii V.G.C. si V.G.

A fost omologat raportul de expertiza intocmit de expert tehnic V.M.G.(f.97-105).

S-a constatat ca reclamantul S.I. si defuncta S.L. au efectuat in timpul casatoriei, cu o contributie de 70% reclamantul si 30% defuncta, o cota de 80% din imbunatatirile in valoare totala de 342.318 lei, la imobilul situat in Str. T. nr.134, judetul M. diferenta de 20% reprezentand contributia paratilor la efectuarea imbunatatirilor.

S-a constatat ca reclamantul S.I. are impotriva paratilor V.G.C. si V.G. un drept de creanta in suma de 212.237 lei si a obligat paratii la plata sumei de 212.237 lei catre reclamant, cu acest titlu.

A fost respinsa cererea privind obligarea la plata pasivului succesoral, ca neintemeiata.

Au fost compensate cheltuielile de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut, in ce priveste cele doua exceptii deduse judecatii, urmatoarele:

Prin sentinta civila nr.1904/22.03.2010, pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin in dosarul nr.12873/225/2009, irevocabila, s-a respins actiunea avand ca obiect partaj succesoral, formulata de reclamant impotriva acelorasi parati. Prin actiunea formulata in acea cauza, reclamantul a solicitat instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna partajarea bunurilor ramase de la decesul defunctei S.L., decedata la data de 30.07.2009 si sistarea starii de indiviziune. Instanta a respins actiunea, cu motivarea ca reclamantul si defuncta sa sotie au calitatea de uzufructuari si nu de proprietari ai imobilului situat in Drobeta Turnu Severin, astfel ca, desi acest drept exista in patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii, nu face parte din masa succesorala, iar faptul ca reclamantul si sotia sa ar fi ajutat la executarea lucrarilor nu le confera un drept de proprietate, ci un drept de creanta ce nu a fost solicitat prin cererea de chemare in judecata.

Prin actiunea dedusa judecatii, reclamantul a solicitat a se constata ca are un drept de creanta impotriva paratilor, constand in contributia la efectuarea imbunatatirilor la imobilul situat in Drobeta Turnu Severin, str.T. nr.134 , precum si partajarea pasivului succesoral, constand in cheltuielile cu ultima boala si cheltuielile de inmormantare ale defunctei S.L.

Asadar, intre prezenta cauza si cauza nr.12873/225/2009 nu exista tripla identitate de parti, obiect si cauza, motiv pentru care nu se poate retine ca opereaza autoritatea de lucru judecat.

Cu referire la exceptia neacceptarii de catre paratul V.C. a succesiunii defunctei S.L., , instanta a retinut ca dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie exercitat in termen de 6 luni, calculat de la data deschiderii mostenirii, conform dispozitiilor art.700 alin.1 Cod civil, respectiv de la data mortii celui care lasa mostenirea, in speta data decesului numitei S.L. fiind 30.07.2009.

Din probatoriul administrat, instanta a retinut ca partile si defuncta au locuit impreuna in imobilul situat in str. T. nr.134, imobil la care au fost efectuate imbunatatiri, in timpul casatoriei dintre reclamant si defuncta. Chiar si dupa decesul numitei S.L., paratul si sotia acestuia au continuat sa locuiasca in imobil, fapt ce valoreaza o acceptare tacita a succesiunii mamei sale din partea paratului V.C., in sensul art.689 Cod civil, doctrina si practica judecatoreasca fiind unanima in acest sens.

Raportat la considerentele expuse, instanta a respins ca neintemeiata exceptia neacceptarii de catre paratul V.C. a succesiunii defunctei S.L..

Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca, prin certificatul de mostenitor nr.1288/1984 s-a constatat ca de pe urma defunctei M.E., decedata la 26.10.1984 a ramas ca unic mostenitor paratul V.G.C., nepot de fiu predecedat, V.G., iar masa succesorala se compune din imobilul situat in Drobeta Turnu Severin, str. T. nr.134, compus din teren in suprafata de 300mp si constructiile aferente, precum si din suma de 40.166,19 lei.

La 2.04.1985 paratul a obtinut autorizatie de demolare a unei camere insalubre din imobilul mostenit de la bunica paterna, iar la 8.06.1985 a obtinut autorizatia nr.80 pentru construirea unei locuinte proprietate personala P+1 la aceeasi adresa.

Prin actul de donatie autentificat sub nr.11684/1993, paratul V.G.C. a donat reclamantului si sotiei acestuia (mama paratului) S.L., uzufructul asupra parterului imobilului proprietatea acestuia, avand parter si etaj, situat in Drobeta Turnu Severin, str. T. nr.134, precum si uzufructul asupra cotei indivize de V din terenul aferent constructiei in suprafata totala de 300 mp, urmand ca la decesul ultimului dintre cei doi uzufructuari, sa i se intregeasca proprietatea.

Din declaratiile martorilor, coroborate cu inscrisurile de la dosar, instanta a retinut ca, incepand cu anul 1985, la imobilul in litigiu s-au efectuat o serie de imbunatatiri care au condus la o transformare radicala a imobilului, in sensul ca a fost renovat parterul si construit etajul imobilului. La efectuarea acestor imbunatatiri au participat reclamantul si sotia defunctului, precum si paratii.

In ce priveste contributia reclamantului si defunctei la efectuarea acestor imbunatatiri, instanta a retinut o contributie de 80% a acestora la efectuarea imbunatatirilor, diferenta de 20% fiind contributia paratilor.

Astfel, din declaratiile martorilor M.M., I.L., C.A., raspunsul paratei la interogatoriu si inscrisurile depuse la dosar de catre reclamant, instanta a retinut ca, pentru efectuarea imbunatatirilor, s-au utilizat materiale vechi, rezultate din demolarea unui imobil ce a apartinut reclamantului, situat pe str. C. Martorii au mai declarat ca reclamantul, fiind sofer, asigura transportul materialelor folosite si aprovizionarea cu materiale, declaratii ce sunt concordante cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, la filele 2-67 dosar (primul ciclu procesual). De asemenea, instanta a constatat ca, in perioada efectuarii imbunatatirilor, reclamantul si parata realizau venituri din salarii de aproximativ 3000 lei lunar (f.37-40, 4142), iar martorii au declarat ca reclamantul realiza si venituri suplimentare, din activitatea de taximetrist si din reparatii de autoturisme. Este adevarat ca si paratii, in acea perioada, erau salariati, insa martorii S. V. si E.M. au declarat ca cei doi au fost intr-o excursie in Germania in timp ce se construia etajul la imobil. Prin notele scrise depuse la dosar de catre parat (f. 1920), acesta a recunoscut faptul ca, in perioada efectuarii imbunatatirilor, locuia impreuna cu sotia si fiica sa la bunicii din partea sotiei, astfel incat va fi inlaturata afirmatia martorului S.V., ce a relatat ca l-a vazut pe parat lucrand la constructia etajului casei, fiind in contradictie cu materialul probator administrat.

Mai mult, din inscrisul de la fila 43 dosar (al doilea ciclu procesual) si declaratia din data de 15.05.2001 a paratului, acesta recunoaste contributia parintilor sai la renovarea parterului si ridicarea etajului, declarand ca acestia isi ridica personal etajul imobilului si renoveaza parterul cu banii lor.

Pentru toate considerentele expuse, instanta a constatat ca reclamantul S.I. si defuncta S.L. au efectuat in timpul casatoriei, cu o contributie de 70% reclamantul si 30% defuncta, o cota de 80% din imbunatatirile in valoare totala de 342.318 lei, la imobilul situat in Str.T. nr.134, judetul Mehedinti, diferenta de 20% reprezentand contributia paratilor la efectuarea imbunatatirilor.

In ce priveste valoarea imbunatatirilor efectuate, instanta a omologat raportul de expertiza intocmit de expert tehnic V.M.C. (f.97-105), apreciind ca descrierea imobilului este concordanta cu ansamblul materialului probator administrat, iar expertul a indicat detaliat toate criteriile avute in vedere pentru stabilirea contravalorii actualizate a imbunatatirilor efectuate la imobil, in suma de 342.318 lei.

Raportand valoarea stabilita prin raportul de expertiza la cotele de contributie ale partilor la efectuarea imbunatatirilor, asa cum au fost retinute de instanta si, retinand ca, din cota de contributie a defunctei , 1/4 revine reclamantului in calitate de sot supravietuitor si 3/4 paratului in calitate de descendent, instanta s-a constatat ca reclamantul are impotriva paratilor V.G.C. si V.G. un drept de creanta in suma de 212.237 lei si a obligat paratii la plata sumei de 212.237 lei catre reclamant, cu acest titlu.

In ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratilor la plata pasivului succesoral, instanta a respins-o ca neintemeiata, reclamantul nefacand dovada faptului ca a suportat in exclusivitate cheltuielile cu ultima boala a defunctei sau cheltuielile de inmormantare.

Impotriva acestei sentinte in termen legal au formulat apel reclamantul S.I. si paratii V. G. C. si V. C.
criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivele de apel reclamantul S.I. a sustinut ca, gresit instanta de fond a respins exceptia neacceptarii de catre parat a succesiunii mamei sale, defuncta S.L., decedata la data de 30.07.2009, din probele administrate, inclusiv interogatoriul paratei( intrebarea nr 25,lila 24. din dosarul 10213.-225/2010*) reiesind ca acesta este plecat din tara de peste 15 ani, iar dupa decesul mamei sale nu a locuit in imobil si nici nu a luat bunuri din succesiune, prin urmare, nu se poate retine ca acesta ar fi acceptat expres sau tacit aceasta succesiune in termenul prevazut de lege.

In legatura cu acest motiv de apel a sustinut ca, raspunsul la interogatoriu al paratei se coroboreaza cu apararile formulate de catre parati in intampinarea aflata la fila 13 dosar fond, ei insisi aratand ca „ nu dorim sa obtinem un drept de mostenire din averea defunctei S.L. a si drept urmare apelantul reclamant nu puteau fi obligati la suportarea pasivului succesoral, reclamantul fiind singurul care doreste sa devina mostenitor al defunctei".

Despre faptul ca paratul locuieste in strainatate si ca nu a venit in tara nici la inmormantarea mamei si nici dupa aceea, in termenul de acceptare a succesiuni; relateaza si martorul M.M.

Apelantul reclamant a sustinut ca paratul nu a acceptat succesiunea mamei sale si drept urmare cota de
%
din succesiunea mamei ii revine apelantului reclamat in calitate de sot supravietuitor, solicitand admiterea exceptiei si sa se constate ca paratul V.C. este strain de mostenirea mamei sale.

A aratat si ca, in mod gresit s-au compensat cheltuielile de judecata, cuantumul cheltuielilor efectuate de apelantul reclamant pana la data promovarii apelului de fata sunt in cuantum de 12616 lei.

In cauza paratul a efectuat cheltuieli privind plata unei singure expertize care nu a fost acceptata de instanta si probabil cheltuieli cu avocatul,insa nu a depus nici o chitanta privind plata onorariului de avocat

Fata de cele aratate mai sus apelanta reclamanta a solicitat admiterea apelului, modificarea hotararii instantei de fond in sensul celor solicitate prin prezentul apel.

Apelantii parati V.G.C. si V.G.
au sustinut, in apelul declarat impotriva aceleiasi sentinte faptul ca aceasta este nelegala si netemeinica , fiind gresit admisa actiunea si obligati la plata sumei de 212.237 lei catre reclamant, solutia fiind consecinta aplicarii gresite a legii si interpretarii eronate a probatoriului administrat in cauza.

Au considerat ca in ciuda unui probatoriu destul de complex, administrat pe parcursul a trei cicluri de judecata, hotararea pronuntata de instanta de rejudecare este arbitrara, lipsita de fundament probator si nelegala.

Concret, au aratat ca instanta a retinut ab initio o contributie diferentiata a sotilor S. - reclamantul si defuncta sa sotie - de 80% respectiv 20% fara a avea la baza un suport probator si fara a se fi cerut sau stabilit drepturile succesorale dupa defuncta S.L.

Sub acest aspect, s-a pronuntat mai mult decat s-a cerut pentru ca reclamantul a solicitat constatarea dreptului sau propriu de creanta impotriva apelantilor parati, nu si constatarea drepturilor sotiei sale care nu au fost cerute a fi dezbatute.

Netemeinicia si arbitraritatea solutiei a reiesit din ignorarea chiar de catre instanta a probelor si a propriilor constatari pentru ca, se recunoaste fara efect ca si paratii erau salariati si realizau venituri din salarii de aproximativ 3.000 lei - pag. 37-40 41,42 - astfel ca nu justifica o contributie diferentiata sub nici o forma; probele se refera la activitatile desfasurate de reclamant si noi si nicidecum de parata care era sotia reclamantului si despre care nici nu sa solicitat a se constata o contributie diferentiata.

In al doilea rand, instanta de rejudecare a retinut in mod gresit ca proba ca recunoasterea paratului din data de 15.05.2011 ar echivala cu recunoasterea cererii paratului pentru ca aceasta declaratie nu conduce prin ea insasi la negarea contributiei lor la efectuarea imbunatatirilor la casa, iar paratul a recunoscut contributia ambilor soti S. nu numai a reclamantului.

Instanta a procedat la o defalcare a contributiilor reclamant/defuncta sa sotie si reclamant/parati fara ca probele sa vizeze o asemenea stare de fapt si raportul de 70%-30% este arbitrar stabilit.

In mod nelegal instanta a inlaturat ca proba declaratia martorului S.V., faptul ca ei locuiau in alta constructie nu inseamna ca nu s-ar fi ocupat de imbunatatirile efectuate pentru ca uzufructul ii indemna prin el insusi sa lase folosinta reclamantului si sotiei sale.

Mai mult, desi s-au administrat probe directe, instanta a apelat la prezumtii in sensul ca efectuarea unei excursii in Germania ar fi echivalat cu o lipsa a aportului lor la efectuarea imbunatatirilor, ceea ce nu este real.

De altfel, din nici o proba nu reiese ca ar exista din partea reclamantului o contributie covarsitoare la executarea imbunatatirilor.

Pe de alta parte, in mod nelegal si fara nici un suport probator a fost omologat raportul de expertiza efectuat de expert C.V.M. desi acesta ajunge la concluzia paradoxal ca valoarea imbunatatirilor este aproximativ egala cu valoarea constructiilor, si nu are in vederea o situatie realista, a reasezarii valorilor pe piata imobiliara.

Au considerat ca expertiza efectuata de expert B. este mai aproape de valorile normale ale pietii imobiliare actuale.

Mai mult, in expertiza efectuata, expertul C. nu a luat in calcul uzura imbunatatirilor care este imputabila celor care au folosit imobilul si implicit imbunatatirile, in special reclamantul care era impreuna cu sotia sa uzufructuar.

Apelantii parati au precizat ca de indata ce a folosit coeficientul de uzura la determinarea valorii constructiei, expertul C. nu avea nici un impediment de a-1 folosi si la determinarea valorii investitiilor la imobil pentru ca, asa cum s-a sustinut si in ciclurile procesuale anterioare, sub masca acestei actiuni se cauta a se obtine prin executarea dreptului de creanta, o cota din imobil.

Tribunalul Mehedinti prin decizia civila nr.217 de la 26 mai 2014 a admis apelurile formulate de apelantul reclamant S.I. si apelantii parati V.G.C. si V.G. impotriva sentintei civile nr. 538/06.02.3024 pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin, a schimbat sentinta in sensul ca: a omologat raportul de expertiza intocmit de expert B.D.

A constatat ca reclamantul si defuncta sa sotie S.L: au efectuat in timpul casatoriei, cu o contributie de 7o% reclamantul si 30% defuncta, imbunatatiri in cota de 80% din valoarea imobilului situat in str. T.nr.134, de 181.580 lei.

A constatat ca reclamantul are impotriva paratilor un drept de creanta in cuantum de 112.579,6 lei.

A obligat paratii sa plateasca reclamantului suma de 112.579,6 lei.

A obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 4810,5 lei cheltuieli de inmormantare si suma de 12.524 lei cheltuieli de judecata efectuate in toate ciclurile procesuale.

Au fost compensate cheltuielile de judecata din prezentul apel.

Au fost mentinut dispozitiile sentintei privitoare la solutia data pe cele doua exceptii.

Pentru a se pronunta astfel Tribunalul a retinut urmatoarele:

Limitele in care a fost investita instanta este cea facuta de reclamant prin cererea de chemare in judecata adresata instantei, acesta solicitand, in contradictoriu cu cei doi parati, ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate contravaloarea contributiei majoritara a sa si a sotiei S.L., decedata la data de 30.07.2009, la constructia imobilului proprietatea paratilor, situat in municipiul Drobeta Turnu Severin, str. T., nr.134, j, sa se dispuna partajarea contravalorii investitiei ce constituie bun comun in cota majorata pentru reclamant cu 70%, restul de 30% contributia defunctei, ce va fi culeasa de reclamant in cota de % ca sot supravietuitor si in cota de % de parat ca descendent, precum si impartirea pasivului succesoral, constand in cheltuieli cu ultima boala si cheltuielile de inmormantare, in suma de 34.000 lei.

Privitor la primul motiv de apel al reclamantului Tribunalul a retinut ca, acesta insusi nu a manifestat disponibilitatea de a-si modifica actiunea cu pretentia privitoare la neacceptarea de catre parat a succesiunii defunctei S.L. pana la momentul limita prevazut de lege, respectiv pana la prima zi de infatisare (art.132 Cod procedura civila), dimpotriva, in calea de atac a apelului exercitata impotriva sentintei instantei de fond in primul ciclu procesual (fila 3 din dosarul nr.13213/225/2010), a adus critici care vizau inclusiv omisiunea instantei de a solutiona cererea sa de pasiv succesoral, critici de altfel impartasite de catre Tribunalul Mehedinti prin decizia civila nr.232/A/28.10.2011, astfel cum a fost modificata in recurs prin decizia nr.4596/03.04.2012 a Curtii de Apel Craiova.

Practic, chestiunea neacceptarii mostenirii de catre parat a mostenirii mamei sale a fost supusa atentiei instantei in cel de-al doilea ciclu procesual, dupa inchiderea dezbaterilor, prin concluziile orale formulate de aparatorul reclamantului, fiind nesocotita atat forma procedurala pe care trebuia sa o imbrace o astfel de cerere, normele procedurale ce reglementeaza momentul pana la care poate interveni modificarea sau intregirea actiunii, lezate fiind inclusiv principiile disponibilitatii si contradictorialitatii care trebuie sa guverneze procesul civil.

In contextul in care ar fi ignorate aceste incalcari este de evidentiat ca, desi prin apararea formulata pe calea intampinarii, paratul a sustinut ca nu doreste sa obtina un drept de mostenire de pe urma mamei sale, aceasta pozitie procesuala nu poate fi asimilata unei renuntari, respectiv unei neacceptari a succesiunii cata vreme, dreptul de optiune succesorala se prescrie in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

Ori, in prezenta, desi s-a dovedit ca paratul nu a fost in tara dupa momentul decesului mamei sale (in acest sens fiind raspunsul la interogatoriu al paratei), nu se poate afirma ca nu ar fi avut, in termenul prevazut de lege, manifestari neechivoce, apte de a echivala cu o acceptare tacita a mostenirii, concret, el si sotia sa fiind cei care au administrat imobilul fata de care s-a stabilit creanta reclamantului.

Vazand limitele investirii s-a constatat ca, nu poate fi primit nici motivul de apel exprimat de catre parati in sensul ca, reclamantul nu ar fi solicitat instantei stabilirea contributiei majoritare a sa si a defunctei sale sotii la edificarea imobilului casa situat pe terenul paratilor, respectiv impartirea contravalorii investitiei bun comun in cotele diferentiate retinute, in raport de contributia avuta de cei doi soti la realizarea acesteia si iesirea din indiviziune a mostenitorilor legali asupra cotei cuvenita defunctei urmare a sistarii coproprietatii devalmase .

Si motivul de apel care s-a referit la netemeinicia sentintei sub aspectul retinerii unei contributii majoritare a reclamantului si sotiei sale la edificarea imobilului in discutie, respectiv la stabilirea unei contributii diferentiate a sotilor la realizarea acestei investitii, nu poate fi primit.

Sub acest aspect s-a constatat ca, fara a nega aportul paratilor la edificarea imobilului casa din str. T. nr.134, in mod corect prima instanta a dat eficienta probatoriului administrat (facturi, bonuri, declaratiile martorilor M.M., I.L., C.L. si sustinerile facute de parat atat in declaratia data la 15.05.2007 (fila 15 dosar apel) cat si in notele de sedinta depuse la filele 1718 dosar 13213/225/2010*), probatoriu ce a relevat, pe de parte ca, reclamantul si sotia sa au avut o contributie esentiala la imbunatatirile si renovarile realizate la aceasta casa in perioada 1985-1989, concretizata in mijloacele materiale superioare, proprii si comune, investite in respectivul imobil, pe de alta parte ca, la dobandirea acestei creante ce reprezinta bun comun, reclamantul a avut venituri mai mari decat cel ale sotiei sale, fiind dovedita imprejurarea ca, suplimentar fata de salariul obtinut, reclamantul presta si alte activitati generatoare de venit, precum taximetria si mecanica auto.

Intemeiata insa s-a gasit a fi si critica paratilor care face referire la cuantumul creantei la care au fost obligati prin raportare la valoarea imbunatatirilor aduse imobilului, asa cum aceasta a fost stabilita prin expertiza efectuata de catre expert C.M.

Astfel, in conditiile in care, probele administrate (datele tehnice inserate in autorizatia de constructie, cele doua expertize si declaratiile martorilor M.M., I.L., C.L.) denota ca prin investitia facuta de parti la imobil, acesta a suferit o transformare completa, la calcularea cuantumului creantei datorate reclamantului in functie de cotele retinute, si care se gasesc a fi in concordanta cu probele administrate, respectiv cu dispozitiile legale in materie de mostenire legala, instanta trebuia sa se raporteze la valoarea de piata pe care un astfel de imobil o are in prezent si care este redata cu obiectivitate doar in lucrarea tehnica efectuata de catre expert B.D., suma de 181580 lei indicata de catre expert tinand seama de perioada de criza profunda in care se gaseste in prezent piata imobiliara.

De asemenea, cum pasivul succesoral opereaza de drept de la defunct la succesorii sai, din momentul deschiderii succesiunii, iar in prezentul apel reclamantul a facut dovada ca, pentru inhumarea autoarei S.L. a cheltuit suma de 6414 lei (inscrisurile aflate la filele 16-17), paratul trebuie sa suporte, proportional cu cota de mostenire pe care o culege potrivit legii, respectiv 3/4, acest pasiv.

Si critica adusa de catre reclamant modului in care a fost solutionata cererea sa de obligare a paratilor la suportarea cheltuielilor de judecata este intemeiata, dispozitiile art.276 Cod procedura civila invocate de catre prima instanta pentru compensarea cheltuielilor de judecata, fiind incident doar in situatia in care, fiecare dintre parti ar fi investit instanta cu pretentii reciproce, incuviintate in parte, ori, in speta, doar reclamantul a ridicat pretentii contra celor doi parati, astfel fiind si vazand ca acestea au fost admise, facand aplicarea dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, au fost obligati paratii la plata cheltuielilor de judecata pe care reclamantul le-a efectuat pe parcursul celor trei cicluri procesuale, exceptie facand suma de 802 lei achitata drept onorariu pentru expertiza ce nu a fost omologata de catre instanta.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat reclamantul S.I. cat si paratii V.G.C. si

V.G..

In motivele de recurs reclamantul a aratat ca in mod gresit instanta a respins motivul de apel privind neacceptarea succesiunii de catre paratul V.G.C. motivand ca exceptia respectiva trebuia invocata la primul termenul de judecata cand partile legal citate puteau pune concluzii in fata instantei.

Este adevarat ca formuland actiunea nu a invocat exceptia respectiva existand indicii ca intre reclamant si parat se va putea ajunge la o intelegere astfel incat dosarul sa fie solutionat printr-o tranzactie. In momentul in care paratul prin intampinare a aratat ca nu intelege sa suporte pasivul succesoral intrucat nu doreste sa primeasca nimic din mostenirea mamei sale, a apreciat ca poate sustine aceasta exceptie si ca atare a administrat probe respectiv interogatoriul paratei aflat la dosarul 13213/225/2010** fila 21-24 intrebarea 25.

In dosarul nr. 13213/225/2010 a fost obligat sa solutioneze exceptiile in baza carora i sa respins actiunea si apelurile, astfel ca in acest dosar nu au ajuns sa se judece pe fond si nici sa ia in discutie apararile lor privind actiunea formulata. Actiunea fusese respinsa ca prescrisa astfel ca prioritar era solutionarea acestei exceptii. Dupa casarea dispusa de Curtea de Apel si restituirea cauzei la Judecatoria Dr.Tr.Severin pentru a se judeca pe fond a fost pusa in discutie exceptia respectiva dupa administrarea probelor din dosar, martori, interogatorii, si dupa acordarea cuvantului pe aceasta exceptie s-a acordat cuvantul pe fondul cauzei. Invocarea acestei exceptii avea stransa legatura cu faptul ca prin intampinare paratul isi formulase aparari printre care si aceea ca nu doreste nimic din mostenirea mamei. Chiar si paratilor li se aplica principiul disponibilitatii chiar daca il exprima sub forma unor aparari.

Solicita sa se observe de asemenea motivele de apel formulate in dosarul nr. 13213/2010** unde in alin. 4 pune in discutie neacceptarea succesiunii de catre paratul V.G.C., desi apelul respectiv viza motive de casare prevazut de art. 315 Cod procedura civila.

Casarea unei hotarari pentru a se pronunta pe fond nu exclude invocarea unor exceptii de genul celei care vizeaza neacceptarea succesiunii mai ales ca aceasta era invocata la instanta de fond si nu pentru prima data in caile de atac.

Fiind restituita cauza la Judecatorie in dosarul nr. 13213/225/2010*** instanta inainte de acorda cuvantul pe fond a pus in discutia partilor exceptia neacceptarii succesiunii si in acest sens solicita sa se observe incheierea din data de 23.01.2014 fila 25 din acest dosar.

Fata de cele aratate mai sus considera ca instanta de apel in mod gresit a respins motivul de apel privind neacceptarea succesiunii.

Instanta a acordat mai mult decat au solicitat paratii adica trebuia sa ia act ca paratul V.G.C. nu a dorit sa primeasca bunuri prin succesiunea mamei sale. Aceasta aparare formulata de parat trebuia interpretata fie ca o neacceptare a succesiunii fie ca o exprimare a principiului disponibilitatii, ori si intr-un caz si in celalalt paratului nu i se mai putea acorda vreo suma de bani din dreptul de creanta existent in succesiunea mamei sale.

In mod gresit instanta a retinut la masa partajabila valoarea imobilului stabilita de expert B.D., a carei expertiza este incompleta nefacand o evaluare stricta imobilului, ci mai mult apreciaza asupra conditiilor in care se construiau imobilele cu materiale rezultate din demolari la nivelul anului 1984-1985.

Nu a avut in vedere faptul ca imobilul rezultat in urma reconstruirii este construit din BCA si foarte putina caramida la parter, nu a evaluat planseul de la etaj construit din beton si fier beton, grinzile de la placa de beton , parchetul de la etaj, tigla noua in numar de cea 1500 bucati, etc.

Desi a formulat obiectiuni experta nu a raspuns la acestea, formuland alte raspunsuri care nu au legatura cu evaluarea unui imobil.

Desi a aratat ca la dosar exista bonuri, facturi cu care au fost cumparate materiale noi, aceasta isi mentine punctul de vedere cu privire la faptul ca materialul lemnos de la acoperis este de la recuperari.

Per total, expert B.D. stabileste o alta structura a imobilului desi descrierea fizica, structurala a imobilului asa cum a fost executata de expert C.V., nu a fost contestata.

In apel paratii apelanti V. au solicitat o alta expertiza tocmai pentru faptul ca erau constienti ca expertiza B. are anumite deficiente care nu pot fi acoperite decat intr-o alta expertiza, dar cererea a fost respinsa motivandu-se ca la dosar exista expertize suficiente privind evaluarea.

Retinand in apel valoarea stabilita de expert B. care nu a evaluat in totalitate partile componente ale imobilului considera ca au fost incalcate dispozitiile 6 din Conventia Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

In acelasi context al incalcarii art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului arata ca i-a fost incalcat dreptul la aparare intrucat nu i-a fost permis avocatului sau sa sustina apelul si sa puna concluzii pe apelul declarat de catre parati fiind mereu obstructionata de catre instanta pentru ca in momentul in care avocatul sau a facut observatia ca avocatul celorlalte parti a fost lasat sa vorbeasca fara a fi intrerupt si fara a i se limita timpul instanta a dispus ca timpul alocat avocatului sau pentru concluzii in aparare a expirat desi, nu isi prezentase punctul de vedere cu privire la toate motivele de apel formulate de parati.

In situatia in care nu se va admite recursul in sensul retinerii exceptie neacceptarii succesiunii de catre paratul V.G.C., solicita sa se observe ca instanta a inlaturat cheltuielile cu ultima boala din cuantumul pasivului succesoral desi in practica s-a statuat ca si acestea, daca sunt apropiate datei decesului, trebuie retinute in pasivul succesoral. Cum defuncta a fost spitalizata pentru tratarea cancerului si cum cauza decesului a fost aceasta boala, cheltuielile de spitalizare in suma de 19.000 lei trebuiau retinute in pasivul succesoral.

Solicita sa fie prezentata inregistrarea ultimei sedinte pentru a se constata modul in care s-a desfasurat sedinta dar mai ales lipsa de echidistanta a instantei pe tot parcursul sedintei..

Paratii au criticat decizia instantei de apel pentru urmatoarele considerente:

In ciuda unui probatoriu destul de complex, administrat pe parcursul a trei cicluri de judecata, hotararile pronuntate de instantele de rejudecare a fondului sunt arbitrare, lipsite de fundament probator si nelegale.

Astfel, toate instantele retin ab initio o contributie diferentiata a sotilor S - reclamantul si defuncta sa sotie - de 80% respectiv 20% fara a avea la baza un suport probator si fara a se fi cerut sau stabilit drepturile succesorale dupa defuncta S.L.

Sub acest aspect, s-a pronuntat mai mult decat s-a cerut pentru ca reclamantul a solicitat constatarea dreptului sau propriu de creanta impotriva lor, nu si constatarea drepturilor sotiei sale care nu au fost cerute a fi dezbatute.

Nelegalitatea si arbitrarietatea solutiei reiese din ignorarea chiar de catre instante a probelor si a propriilor constatari pentru ca:

•  se recunoaste fara efect ca si paratii erau salariati si realizau venituri din salarii de aproximativ 3.000 lei - pag. 37-40 41,42 - si care nu justifica o contributie diferentiata sub nici o forma;
•  probele se refera la activitatile desfasurate de reclamant si ei si nicidecum de parata care era sotia reclamantului si despre care nici nu s-a solicitat a se constata o contributie diferentiata.

Instantele procedeaza la o defalcare a contributiilor reclamant/defuncta sa sotie reclamant/parati fara ca probele sa vizeze o asemenea stare de fapt si raportul de 70-30 % este arbitrar stabilit.

In mod nelegal instanta a inlaturat ca proba declaratia martorului S.V. pentru faptul ca ei locuiesc in alta constructie nu inseamna ca nu s-au ocupat de imbunatatirile efectuate pentru ca uzufructul ii indemna prin el insusi sa lase folosinta reclamantului si sotiei sale.

Mai mult, desi s-au administrat probe directe, instanta apeleaza la prezumtii in sensul ca efectuarea de catre ei a unei excursii in Germania ar fi echivalat cu o lipsa a aportului lor la efectuarea imbunatatirilor, ceea ce nu este real.

De altfel, din nici o proba nu reiese ca ar exista din partea reclamantului o contributie covarsitoare la executarea imbunatatirilor.

In al doilea rand, in mod nelegal au fost obligati la plata cheltuielilor de inmormantare desi au aratat ca in realitate este vorba despre cheltuielile legate cu boala defunctei care nu pot fi considerate un pasiv succesoral si solicitate mostenitorilor deoarece ingrijirea acesteia deriva din obligatia pe care o au sotii de a-si acorda sprijin moral si material.

Astfel, apelantul - reclamant S.I. arata ca a cheltuit importante sume de bani cu ultima boala a sotiei si construirea cavoului dar care nu se pot asimila cheltuielile cu boala defunctei cu cele legate de inmormantarea defunctei.

Pentru aceste considerente, in mod nelegal au fost obligati la plata cheltuielilor de inmormantare

De asemenea, in mod nelegal au fost obligati la plata sumei de 12524 lei cheltuieli de judecata deoarece fiind vorba despre un partaj judiciar, solutia legala era de a se compensa cheltuielile in limita pretentiilor admise si nu de a se aplica art. 274 alin. 1 deoarece nu este vorba despre o "cadere in pretentii".

Chiar daca in apel s-a facut o enuntare a cheltuielilor facute de apelantul-reclamant, considera ca prima instanta a procedat corect deoarece pe de o parte, actiunea reclamantului a fost admisa in parte, numai pentru un capat de cerere din cele doua promovate prin cererea de chemare in judecata.

Din acest punct de vedere, nu se poate solicita in intregime suma reprezentand cheltuielile de judecata decat in proportia in care actiunea sa a fost admisa.

Cum actiunea reclamantului a fost admisa numai in ceea ce priveste primul capat de cerere, nu si cel de al doilea, hotararea primei instante este legala si temeinica, iar instanta de apel a pronuntat o hotarare nelegala.

Pentru aceste motive, solicita admiterea recursului, modificarea hotararii atacate si pronuntarea unei hotarari legale .

In recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizand actele si lucrarile dosarului, dispozitiile legale aplicabile in cauza, decizia recurata prin prisma motivelor de recurs, Curtea retine ca recursurile sunt nefondate.

In ceea ce priveste recursul declarat de recurentul reclamant, va retine Curtea urmatoarele.

Criticile recurentului reclamant referitoare la solutionarea exceptiei neacceptarii succesiunii defunctei S.L. de catre paratul V.G.C. nu sunt intemeiate.

Astfel, desi este adevarat ca aceasta exceptie poate fi invocata oricand, in prezenta cauza modalitatea de solutionare a acestei exceptii era conditionata atat de obiectul actiunii civile cu care reclamantul recurent a inteles sa investeasca instanta, cat si de deciziile de casare pronuntate de instantele de control judiciar.

Astfel, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate contravaloarea contributiei majoritara a sa si a sotiei S.L., decedata la data de 30.07.2009, la constructia imobilului proprietatea paratilor, situat in municipiul Drobeta Turnu Severin, str. T., nr.134, judetul Mehedinti, sa se dispuna partajarea contravalorii investitiei ce constituie bun comun in cota majorata pentru reclamant cu 70%, restul de 30% contributia defunctei, ce va fi culeasa de reclamant in cota de % ca sot supravietuitor si in cota de % de parat ca descendent, precum si impartirea pasivului succesoral, constand in cheltuieli cu ultima boala si cheltuielile de inmormantare care se ridica in total la 34.000 lei.

Prin urmare, prin insasi cererea introductiva, recurentul reclamant a recunoscut si acceptat calitatea paratului de mostenitor acceptant al defunctei, cererile privind partajarea cotei de 30% cuvenita defunctei in cote de % pentru parat si % pentru reclamant, precum si obligarea paratului la suportarea pasivului fiind facute tocmai in considerarea calitatii acestuia de mostenitor acceptant.

Prin sustinerea acestei exceptii, reclamantul practic a urmarit sa-i fie atribuita intreaga suma reprezentand drept de creanta, fara a-si modifica in mod corespunzator cererea, conform dispozitiilor art. 132 Cod procedura civila, in aceasta modalitate fiind practic eludate dispozitiile legale referitoare la conditiile in care poate fi modificata cererea de chemare in judecata dupa prima zi de infatisare.

Astfel, pe parcursul judecarii cauzei in prima instanta recurentul reclamant a aratat doar ca-si majoreaza doar catimea pretentiilor, insusindu-si valoarea imobilului stabilita in expertiza C.V.M. (la termenul din data de 24.05.2013, in dosarul nr. 13213/225/2010*, fila 176), invocand pentru prima data neacceptarea succesiunii de catre recurentul parat prin intermediul concluziilor scrise formulate in dosarul nr. 13213/225/2010*, dupa administrarea probelor.

Pentru prima data aceasta exceptie a fost pusa in discutia partilor dupa a doua trimitere a cauzei spre rejudecare, la termenul din data de 23.01.2014 in dosarul nr. 13213/225/2010** al Judecatoriei Drobeta Turnu Severin, termen la care paratii, prin aparator ales, au aratat ca solicita respingerea exceptiei.

De altfel, pozitia recurentului reclamant referitor la calitatea paratului de mostenitor acceptant a fost una contradictoriu, in conditiile in care, chiar dupa invocarea exceptiei, acesta solicitat in continuare obligarea paratului la suportarea cotei ce ii revenea din pasivul succesoral, in calitate de mostenitor,
iar urmare a cailor de atac exercitate de acesta,
in doua randuri, s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare fie pentru solutionarea pe fond a acestei cereri (prin decizia nr. 838/02.06.2011 a Curtii de Apel Craiova si respectiv decizia nr. 232/A/28.10.2011 a Tribunalului Mehedinti, astfel cum a fost modificata prin decizia nr.4596/03.04.2012 a Curtii de Apel Craiova), fie pentru punerea in dezbaterea partilor a exceptiei neacceptarii succesiunii, in conditiile in care acest capat de cerere fusese respins pentru aceste considerente prin sentinta civila nr. 2825/12.06.2013 a Judecatoriei Drobeta Turnu Severin (prin decizia civila nr. 147/07.10.2013 a Tribunalului Mehedinti)

Prin prisma acestor considerente, nici motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila - instanta a acordat mai mult decat s-a cerut - nu putea fi primit.

De altfel, prin hotararile pronuntate din cauza nu s-a stabilit vreo obligatie in sarcina recurentului si in favoarea paratului V.G.C., pentru a ne afla in ipoteza de
plus petita,
reglementata de aceste dispozitii legale.

Mai mult decat atat, prin insasi cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat partajarea contravalorii investitiei ce constituie bun comun in cota majorata de 70% pentru el, restul de 30% contributia defunctei, ce va fi culeasa de reclamant in cota de % ca sot supravietuitor si in cota de % de parat.

Prin urmare in mod corect instanta, respectand limitele investirii stabilite de insusi reclamant, a avut in vedere, la determinarea cuantumului dreptului de creanta al acestuia, si cota de % cuvenita paratului din cota de contributie a defunctei, in calitate de descendent.

In ceea ce priveste criticile referitoare la stabilirea contravalorii imbunatatirilor efectuate la imobil, va retine Curtea ca in cauza a fost initial efectuata o expertiza de catre expert C.V.M.

Fata de obiectiunile formulate de parati, la solicitarea acestora, la termenul din data de 08.02.2013 prima instanta a dispus efectuarea unei noi expertize de evaluare imobiliara, fiind depus la dosar raportul de expertiza intocmit de expert B.D.

Fata de nemultumirile recurentului recurent in ceea ce priveste expertiza efectuata de expert B.D. si modalitatea in care aceasta a raspuns obiectiunilor formulate, la termenul din data de 24.05.2013, instanta a pus in discutia partilor eventualitatea desemnarii unui alt expert, , dar recurentul reclamant, prin aparator ales, a aratat ca nu mai doreste desemnarea unui alt expert.

Fata de aceste considerente, in mod corect instanta de apel a retinut, la stabilirea valorii imobilului, expertiza efectuata de expert B.D., cu atat mai mult cu cat aceasta optiune a fost justificata si pe imprejurarea ca din cuprinsul raportului de expertiza intocmit de aceasta rezulta ca a fost avuta in vedere valoarea pe care imobilul o are in prezent, tinandu-se cont inclusiv de criza in care se afla piata imobiliara.

Criticile aduse expertizei prin motivele de recurs nu se circumscriu unor motive de nelegalitate a hotararii, nu vizeaza pretinse incalcari ale dispozitiilor procedurale, ci vizeaza aspecte ce au fost invocate si prin obiectiunile formulate la raportul de expertiza, la care expertul a raspuns, si care eventual puteau fi valorificate in contextul efectuarii unei contraexpertize, cu participarea unui expert desemnat de reclamant.

Instanta de recurs nu este indreptatita a reanaliza probatoriul administrat, decat in masura in care o astfel de analiza se impune prin prisma aplicarii gresite de catre instanta de apel a unor dispozitii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forta probanta a unor asemenea mijloace administrate.

A mai invocat recurentul reclamant ca instanta de apel i-a incalcat dreptul la aparare deoarece nu a permis aparatorului sau sa puna concluzii pe apelul declarat de catre parati, punandu-i-se in vedere ca timpul alocat pentru concluzii in aparare a expirat, desi aparatorul celeilalte parti a vorbit fara a fi intrerupt.

Referitor la aceste sustineri, va retine Curtea ca, contrar sustinerilor recurentului, din cuprinsul incheierii din data de 19.05.2014 rezulta ca aparatorului reclamantului a pus concluzii atat cu privire la apelul declarat de acesta, cat si fata de apelul declarat de apelantii parati.

Posibilitatea instantei de a limita timpul acordat partilor pentru dezbateri este prevazuta de art. 128 alin. 3 Cod procedura civila; mai mult decat atat, in cauza s-a dispus amanarea pronuntarii pentru data de 26.05.2014, astfel incat, daca aprecia ca a fost vatamat printr-o eventuala limitare a dreptului de a pune concluzii, recurentul reclamant a avut posibilitatea de a depuse la dosar si concluzii scrise.

Nici criticile privind inlaturarea din pasivul succesoral a cheltuielilor efectuate de reclamant cu ultima boala a defunctei nu sunt intemeiate.

Cheltuielile efectuate de catre unul dintre mostenitori pentru tratarea ultimei boli a defunctului defunctul nu fac parte din pasivul succesoral, neputand fi incluse nici in categoria datoriilor succesorale (obligatii patrimoniale ale defunctului existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii), si nici a sarcinilor succesorale (obligatii care se nasc in persoana mostenitorului la data deschiderii mostenirii sau ulterior, independent de vointa defunctului sau din vointa lui).

Astfel, acestea fac parte din categoria cheltuielilor suportate de unul dintre viitorii succesori cu intretinerea sau ingrijirea lui
de cujus,
in timpul vietii acestuia, si nu pot fi incluse in pasivul mostenirii. Chiar daca, potrivit legii, aceste cheltuieli ar putea fi recuperate in parte de la ceilalti obligati la intretinere, problema urmeaza a fi solutionata direct intre acestia, chiar inainte de data deschiderii succesiunii, fara implicarea patrimoniului succesoral.

In ceea ce priveste recursul declarat de recurentii parati, a retinut Curtea urmatoarele

In primul rand, au invocat recurentii parati ca instanta ar fi acordat mai mult decat s-a cerut deoarece reclamantul a solicitat constatarea dreptului sau propriu de creanta impotriva lor, nu si constatarea drepturilor cuvenite sotiei sale decedate.

Ori, contrar sustinerilor acestora, dupa cum s-a aratat mai sus, prin cererea introductiva reclamantul recurent a aratat expres ca solicita atat constatarea contravalorii contributiei majoritara a sa si a sotiei S.L., decedata, la constructia imobilului proprietatea paratilor, dar si partajarea contravalorii investitiei ce constituie bun comun in cota majorata pentru reclamant cu 70%, restul de 30% contributia defunctei, ce va fi culeasa de reclamant in cota de

^l

A
ca sot supravietuitor si in cota de % de parat ca descendent.

Prin urmare, reclamantul a solicitat prin insusi petitul actiunii ca la stabilirea dreptului de creanta sa se aiba in vedere si faptul ca, din contravaloarea imbunatatirilor, sotiei sale ii revine o cota de 30%, ce va fi culeasa de parat in cota de % in calitate de descendent, astfel ca nu se poate retine ca instanta ar fi acordat mai mult decat s-a cerut.

Criticile privind probele administrate in cauza pentru dovedirea cotei majorate a reclamantului fata de sotia sa nu vor putea fi primite, in conditiile in care nu se circumscriu motivelor de recurs prevazute de art. 304 pct. 1- 9 Cod procedura civila.

Eventualele motive de netemeinicie a hotararilor, care vizeaza stabilirea unei anumite situatii de fapt, ca rezultat a modului de apreciere si interpretare a probelor administrate in cauza, sau alte aprecieri ale instantei, lasate la indemana judecatorului, de catre legiuitor, nu constituie motive de recurs, in sensul prevazut de art. 304 Cod procedura civila, si, ca atare, nu pot fi suspuse examinarii de catre instanta de recurs.

Aceasta inseamna ca instanta de recurs este competenta sa verifice numai in ce masura au fost corect aplicate dispozitiile de drept material, la situatia de fapt stabilita prin hotararile supuse recursului, si, de asemenea, respectarea dispozitiilor cu caracter procedural invocate de parti, precum si, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publica, in conditiile prevazute de art. 306 alin. 2 Cod procedura civila.

Sustinerile recurentilor parati referitoare faptul ca pasivul succesoral pe care au fost obligati sa-l suporte ar reprezenta de fapt cheltuieli legate cu boala defunctei S.L. sunt contrazise de mentiunile din cuprinsul deciziei recurate, din care rezulta ca inscrisurile avute in vedere la stabilirea acestui pasiv se afla la filele 16 - 17, respectivele inscrisuri facand referire la contravaloare sicriu stejar cu accesorii si cruce (840 lei) si respectiv monument funerar (5574,74 lei),

In ceea ce priveste gresita aplicare a dispozitiilor art. 274 alin.1 Cod procedura civila, va retine Curtea ca, contrar sustinerilor apelantilor, capatul principal de cerere cu care a fost investita instanta nu a fost partaj judiciar, pentru a se putea sustine ca partile sunt tinute a suporta cheltuielile corespunzator cotelor ce li se cuvin.

Capatul principal de cerere l-a reprezentat cererea reclamantului privind constatarea dreptului de creanta, astfel incat, urmare a admiterii acestei cereri, erau incidente dispozitiile art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, si nu ale art. 276 Cod procedura civila, care fac referire la ipoteza in care fiecare dintre parti a investit instanta cu pretentii reciproce.

De asemenea, prin decizia nr. 217/A/26.05.2014 a fost admis si capatul de cerere privind pasivul succesor, astfel ca nici sustinerile recurentilor parati privind admiterea doar a primului capat de cerere nu pot fi retinute.

Fata de aceste considerente, retinand ca in cauza nu sunt incidente nici unui din motivele de recurs invocate de recurenti, in baza dispozitiilor art. 312alin. 1 Cod procedura civila. Curtea va respinge ambele recursuri si, retinand astfel ca ambele parti au cazut in pretentii, conform art. 274 alin. 1 Cod procedura civila si cererile privind acordarea cheltuielilor de judecata vor fi respinse.
(Decizia nr. 1524/2014 din 06 Noiembrie 2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Tarlea Mirela Cristina)