Obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare catre unitatile spitalicesti constituite parti civile

 

Fondul de protectie al victimelor strazii nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare catre unitatile spitalicesti constituite parti civile, inculpatul fiind cel care trebuie sa

suporte plata acestor despagubiri.

 

(Decizia penala nr.402/A/11 iunie 2015)

 

Prin sentinta penala nr. 267 din data de 29 decembrie 2014 pronuntata de Judecatoria Horezu, in baza art. 249 Cod de procedura penala, s-a respins cererea formulata de Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului IG.

In baza art. 397 si 25 Cod de procedura penala, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006 si raportat la decizia nr. 3/15.06.2010 pronuntata de ICCJ in interesul legii, s-au admis cererile partilor civile Spitalul Judetean de Urgenta Craiova si Spitalul Judetean de Urgenta Valcea, si a fost obligat Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la plata sumei de 1.638,04 lei, despagubiri banesti catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Craiova si la plata sumei de 1.643,15 lei, cu acelasi titlu, catre  partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Valcea.

In baza art. 397 si 25 Cod de procedura penala, cu aplicarea art. 1357 Cod civil si raportat la decizia nr. 3/15.06.2010 pronuntata de ICCJ in interesul legii, s-au admis, in parte, actiunile partilor civile CM si SE si a fost obligat Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, catre acestea, la despagubiri civile, dupa cum urmeaza: 10.000 lei daune materiale si 20.000 lei daune morale, in total 30.000 lei despagubiri civile catre partea civila CM; 5.000 lei daune morale catre partea civila SE.

S-a respins, ca nedovedita, cererea partii civile CM privind acordarea sumei de 2.100 Euro, reprezentand contravaloarea castigului nerealizat in Italia, si, ca neintemeiata, cererea de acordare a daunelor morale formulata de partile civile SM, SM si DAM.

In baza art. 274 Cod de procedura penala, a fost obligat inculpatul IG la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecata catre partea civila CM.

S-a luat act ca partea civila SE nu solicita cheltuieli de judecata.

In baza art. 272 Cod de procedura penala, cheltuielile avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a constatat ca prin  rechizitoriul din 11.06.2012, intocmit in dosarul nr.2270/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Horezu, inculpatul IG a fost trimis in judecata pentru comiterea a doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, precum si a infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand permisul de conducere suspendat si o imbibatie alcoolica peste limita legala,  prev. de art.184 al.2, 4 Cod penal, art.184 al.2, 4 Cod penal, art.86 al.2 si art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicata, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.

Cauza a fost inregistrata sub numar de dosar 1176/241/2012.

Cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, la termenul din 19 noiembrie  2013,  intrucat solutionarea laturii civile a procesului penal a impus administrarea de probe care necesita timp, s-a dispus disjungerea actiunilor civile si judecarea lor separata la termenul din 13.02.2013, formandu-se dosarul nr. 2244/241/2013.

Prin sentinta penala nr. 239/19.11.2013 pronuntata in dosar nr. 1176/241/2012, s-a dispus condamnarea inculpatului IG pentru comiterea  a doua infractiuni  de vatamare corporala din culpa, precum si a infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana avand permisul de conducere suspendat si o imbibatie alcoolica peste limita legala,  prev. de art.184 al.2,4 Cod penal, art.184 al.2,4 Cod penal, art.86 al.2 si art.87 alin.1 din OUG 195/2002, republicata, cu aplicarea art.33 lit. b Cod penal, in dauna partilor civile CM, SE, SM, SM, DAM, Spitalul Judetean de Urgenta Valcea, Spitalul Judetean de Urgenta  Craiova, ale caror actiuni fac obiectul dosarului de fata.

Astfel, partea vatamata CM s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 60.000 euro si 2.100 euro, reprezentand prejudiciul cauzat de inculpat, sustinand ca, in urma accidentului, a suferit  vatamari corporale extrem de grave, care au necesitat la acel moment o interventie chirurgicala foarte grea si chiar in prezent are nevoie de alte interventii chirurgicale.

A afirmat ca, in urma accidentului, i-a fost afectat bratul si nu se poate folosi de acesta la fel ca inainte, fiindu-i foarte greu cu muncile gospodaresti si, de asemenea, avand de suferit si prin prisma locului de munca, in strainatate fiind menajera.

In continuare, a detaliat suma totala cu care se constituie parte civila, respectiv, 10.000 lei daune materiale din care, 8.500 lei cheltuieli ocazionate cu interventia chirurgicala (controale medicale si tratamentul necesar), 1500 lei cheltuieli ocazionate de plata persoanei care a prestat munca in gospodarie in locul ei, 50.000 lei daune morale si 2.100 euro, reprezentand contravaloarea castigului nerealizat in Italia pe 3 luni in perioada respectiva, cate 700 euro/luna, ca menajera.

Partile civile SE si SM, SM, DAM, in calitate de succesori in drepturi ai partii civile SN (decedat la 23 noiembrie 2012), s-au constituit parti civile in cauza cu suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, reprezentand prejudiciul moral suferit de autoarea lor MV  care, in urma accidentului, a suferit leziuni traumatice, fiind supusa unor suferinte fizice  si psihice carora cu greu le-a facut fata si care au necesitat un numar de 100-120 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova a comunicat instantei, prin adresa de la fila 21 dosar fond, ca se constituie parte civila in procesul de fata, cu suma de 1.638,04 lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare ale partii vatamate MV, care a fost internata in sectia de ortopedie si traumatologie in perioada 17.10.2009-23.10.2009.

De asemenea, Spitalul Judetean de Urgenta Valcea,  prin adresa de la fila 26 dosar fond, a comunicat instantei ca se constituie parte civila in cauza cu suma de 1.643,15 lei, reprezentand cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea partii vatamate CM, in sectia Ortopedie si Traumatologie in perioada 16.10.2009-29.10.2009.

La termenul din 04.06.2014, partea vatamata CM a solicitat  introducerea in cauza a Fondului de Protectie a Victimelor Strazii, intrucat la data producerii accidentului inculpatul nu avea incheiata asigurarea obligatorie RCA.

Constatand ca partile vatamate, ale caror cereri in pretentii fac obiectul cauzei de fata, au fost victimele accidentului rutier comis de catre inculpatul IG, la data de 16.10.2009, cu autoturismul marca Dacia Break cu numar de inmatriculare ***, ce nu era asigurat de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (fapt constatat in cursul urmaririi penale, motiv pentru care, in dispozitivul rechizitoriului, nu a fost conceptata vreo societate de asigurare, in calitate de asigurator), instanta de fond a admis cererea si a dispus introducerea in cauza a Fondului de Protectie a Victimelor Strazii - Bucuresti, in acest sens fiind dispozitiile Legii nr. 32/2000.

Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, prin cererea de la fila 75, a aratat ca, prin Legea nr.  113/2006 privind aprobarea OUG nr. 201/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/2000, privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, s-a decis infiintarea Fondului ca entitate separata, astfel ca, prin art. 25 ind.1 din lege, a fost constituit Fondul de Protectie a Victimelor Strazii ca institutie de sine statatoare, cu scopul de a despagubi persoanele pagubite prin accidente de autovehicule, daca autovehiculul care a provocat accidentul a ramas neidentificat sau nu era asigurat pentru raspundere civila pentru pagubele produse prin accident.

S-a facut precizarea ca Fondul participa in cadrul procesului penal in calitate de parte responsabila civilmente, si nu de asigurator, si ca rolul sau este acela al unui garant, iar calitatea de parte responsabila civilmente atribuita Fondului, prin decizia nr. 3/15.06.2010 pronuntata de INCJ in interesul legii, o apreciaza ca fiind doar o calificare a pozitiei procesuale, intrucat calitatea de garant nu este prevazuta de Codul de procedura penala, si, prin urmare, considera ca nimic nu impiedica instanta sa oblige inculpatul, alaturi de Fond, la plata despagubirilor solicitate de partile civile, in masura dovedirii lor.

In cadrul aceleasi cereri, Fondul de Protectie a Victimelor Strazii a prezentat  normele puse in aplicare prin Ordinul nr. 14/2011, cu privire la conditiile de stabilire a despagubirilor materiale si morale in caz de vatamare corporala, cu precizarea ca, potrivit acestora, este exclusa din garantia Fondului, plata cheltuielilor judiciare, precum si a costurilor de spitalizare a victimelor, intrucat acordarea asistentei medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului si un drept al cetateanului, pentru care s-a constituit Fondul National Unic de Asigurari Sociale si de Sanatate, format din contributia personala a asiguratului de sanatate si din subventii de la bugetul statului.

Fata de acest ultim aspect, F.P.V.S. a invocat art. 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii, care prevede ca persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altor persoane raspund potrivit legii si au obligatia de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, prin plata cheltuielilor ocazionate de  asistenta medicala, furnizorul avand dreptul la actiunea in regres impotriva persoanei vinovate, pentru recuperarea acestor cheltuieli, text de lege in baza caruia, in general, instantele obliga Fondul si la plata sumelor cu care unitatile spitalicesti se constituie parti civile, apreciind ca o astfel de dispozitie a instantei este gresita, intrucat, data fiind fortata asimilare a Fondului, unei parti responsabile civilmente, instanta poate obliga numai inculpatul la plata acestor cheltuieli, interventia  Fondului fiind una subsidiara.

Prin aceeasi cerere, FPVS a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile apartinand inculpatului IG, pana la concurenta sumelor cu care s-au constituit parti civile persoanele prejudiciate din prezenta cauza, cu motivarea ca este necesara prevenirea oricarei intentii a inculpatului de a instraina bunurile, pentru a se sustrage obligatiei de plata a despagubirilor.

Pentru solutionarea cererilor formulate de partile civile s-a administrat proba cu inscrisuri si proba testimoniala.

Astfel, martora MM, mama partii civile CM, a declarat ca fiica ei, victima a accidentului provocat de inculpat, a fost internata in spital timp in care, pentru a face fata cheltuielilor ocazionate de interventiile chirurgicale suportate, fiica a cheltuit 3.500 lei, iar ea, martora, i-a dat suma de 5000 lei, in acelasi scop.

Totodata, a mentionat ca timp de o luna, in perioada de spitalizare a fiicei si ulterior externarii acesteia, pentru munca necesara in gospodarie a angajat-o pe martora GE, care a avut grija de sotul victimei si de cei doi copii minori ai acesteia,  fiind platita cu 50 lei pe zi.

Martora a mai afirmat fiica ei, la momentul accidentului, lucra in Italia ca menajera in beneficul unei familii din aceasta tara, fara a avea contract de munca incheiat cu familia respectiva, iar dupa 3-4 luni de la externarea ei din spital, fiica a plecat la munca in Italia impreuna cu sotul.

Martora GE a confirmat faptul ca a muncit in gospodaria partii civile CM timp de o luna si ca a fost platita cu suma de 50 lei/zi.

Cat priveste partile civile SE, SM, SM si DAM, acestea au solicitat daune morale in cuantum de 20.000 lei, fara a preciza daca suma este ceruta in acest cuantum pentru fiecare parte civila sau global, pentru toate cele 4 parti civile, cu mentiunea ca SE este fiul partii civile MV - decedate, iar SM, SM si DAM sunt nepotii de fiu (SN - decedat) ai partii civile decedate, toti introdusi in cauza in calitate de succesori in drepturi ai partii civile decedate.

S-a mentionat de catre prima instanta ca partea civila MV, victima a accidentului provocat de inculpat, a solicitat pentru leziunile traumatice suferite care au necesitat 100-120 de zile de ingrijire medicala suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale, actiunea acesteia fiind insusita dupa decesul partii civile (din cauze independente de accidentul provocat de inculpat, dupa 2 ani de la producerea acestuia),  de catre cei doi fii ai acesteia, SE si SN, iar dupa decesul acestuia din urma, succesorii lui in drepturi, SM, SM si DAM, si-au insusit cererea in pretentii, alaturi de fiul partii civile decedate.

Analizand probele administrate in cauza, privind acordarea despagubirilor solicitate de persoanele fizice si juridice care au suferit prejudicii materiale si/sau morale, din cauza accidentului rutier provocat de inculpatul IG cu autoturismul marca Dacia Break cu numar de inmatriculare *** la data de 16.10.2009, data la care autoturismul respectiv nu era asigurat pentru raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente (RCA), instanta de fond a avut in vedere decizia nr. 3/15.06.2010 pronuntata de ICCJ in interesul legii, prin care s-a statuat ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 25 ind.1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurarilor, coroborate cu art. 24 din Cod de procedura penala (cel vechi, avand corespondent in art. 21 din noul Cod de procedura penala), in procesul penal Fondul de Protectie a Victimelor Strazii are calitatea de persoana responsabila civilmente si poate fi obligat singur, iar nu in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor civile catre persoanele pagubite prin accidente rutiere, provocate de autovehicule neasigurate.

Prin aceasta decizie este confirmata si intarita dispozitia art. 25 ind.1 din Legea nr. 32/2000, care a reglementat Fondul de Protectie a Victimelor Strazii ca „organism responsabil cu plata despagubirilor”, in sensul art. 10 din Directiva 2009/103/CE  a Parlamentului European din 16.09.2000, care prevede ca „fiecare stat membru instituie sau autorizeaza un organism responsabil cu despagubirea pagubelor materiale sau a vatamarilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost indeplinita obligatia de asigurare”.

In acelasi sens sunt si normele privind Fondul, adoptate in temeiul Legii nr. 32/2000 si puse in aplicare prin Ordinul nr. 1/2008, care la art. 3 al. 3 prevad ca, in cazul in care autovehiculul care a provocat accidentul nu a incheiat asigurarea RCA , „Fondul acorda persoanelor prejudiciate despagubiri atat pentru daune materiale cat si pentru vatamari corporale sau decese”, iar in art. 3 al.4  teza I se prevede ca „Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligatiei de despagubiri fara a putea opune persoanelor prejudiciate beneficiul de discutiune in raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului.

Potrivit acestor dispozitii, Fondul are legitimare procesuala pasiva, in calitate de garant al obligatiei de despagubire, si, cum potrivit art. 21 din noul Cod de procedura penala persoana chemata sa raspunda pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului se numeste parte responsabila civilmente, in ipoteza reglementata de dispozitiile Legii nr. 32/2000, Fondul are calitatea de parte responsabila civilmente, chemata in procesul penal pentru a raspunde, potrivit legii civile, pentru paguba provocata de inculpat, ca autor al accidentului provocat cu un autovehicul neasigurat.

Prima instanta a apreciat ca, indiferent ca se numeste parte responsabila civilmente sau garant, Fondul trebuie sa fie obligat singur, si nu in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor, pentru a se evita o eventuala opunere a Fondului catre persoanele prejudiciate, a beneficiului de discutiune in raport cu inculpatul vinovat de producerea pagubei, caz in care insusi scopul constituirii Fondului ar fi compromis.

De altfel, nu intamplator, in art. 13 teza I din Normele privind FPVS, se reglementeaza posibilitatea Fondului de a recupera prejudiciile achitate victimelor strazii, printr-o actiune in regres impotriva persoanei vinovate.

In raport de toate aceste dispozitii care, in ipoteza data, consacra garantarea platii despagubirilor direct de catre Fond, instanta, in baza art. 249 Cod de procedura penala, a respins, ca inadmisibila, cererea acestuia privind instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului, cata vreme obligatia de despagubire nu este solidara, cererea de sechestru putand fi formulata de catre FPVS intr-un alt cadru procesual, determinat de viitoarea actiune in  regres formulata impotriva inculpatului.  

In ceea ce priveste cererea Fondului, de a nu fi obligat la plata despagubirilor solicitate de unitatile spitalicesti, invocand art. 313 din Legea nr. 95/5006, prima instanta a considerat ca este nejustificata, avand in vedere ca aceleasi sunt imprejurarile concrete ale faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, inclusiv in dauna unitatilor spitalicesti, unitati care au acelasi drept, la fel ca persoanele fizice pagubite, de a li se asigura plata rapida a cheltuielilor ocazionate de spitalizarea celor doua victime si asistenta medicala acordata, prin intermediul garantului constituit prin Legea nr. 32/2000, garant care poate solicita, pe calea aceleasi actiuni in regres, de la inculpatul vinovat, restituirea tuturor despagubirilor platite in baza acestei sentinte.

S-a subliniat ca solutia este impusa si de situatia personala a inculpatului care se afla in detentie in executarea pedepsei penale aplicate cu ocazia solutionarii laturii penale a procesului si, in acest fel, el se afla in imposibilitatea materiala de a plati  despagubirile solicitate de unitatile spitalicesti constituite parti civile in cauza.

Prin urmare, in baza art. 397 si 25 Cod de procedura penala, cu aplicarea  dispozitiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 si raportat la decizia nr. 3/15.06.2010 pronuntata de ICCJ in interesul legii, instanta de fond a admis cererile partilor civile Spitalul Judetean de Urgenta Valcea si Spitalul Judetean De Urgenta Craiova si a obligat Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la plata sumei de 1.638,04 lei, despagubiri banesti, catre Spitalul Judetean de Urgenta Craiova, suma reprezentand contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea partii civile decedate, Munteanu Victoria, si de asistenta medicala acordata acesteia in perioada 14.10.2009-29.10.2009, si la plata sumei de 1643.15 lei, cu acelasi titlu, reprezentand cheltuielile ocazionate de spitalizarea si asistenta medicala acordata partii civile CM.

In baza art. 397 si 25 Cod de procedura penala raportat la aceeasi decizie a ICCJ si cu aplicarea dispozitiilor art. 1357 Cod civil, instanta a admis in parte actiunile partilor civile CM si SE, in sensul ca a obligat Fondul, catre acestea, la despagubiri civile, dupa cum urmeaza: 10.000 lei daune materiale si 20.000 daune morale, in total 30.000 lei, despagubiri civile catre partea civila CM; 5.000 lei, daune morale, catre partea civila SE.

A respins, ca nedovedita, cererea partii civile CM, privind acordarea sumei de 2100 Euro, reprezentand contravaloarea castigului nerealizat in Italia  si, ca neintemeiata, cererea de acordare a daunelor morale formulata de partile civile SM, SM si DAM.

La stabilirea despagubirilor acordate partii civile CM, judecatorul fondului a avut in vedere gravitatea leziunilor traumatice suferite in cadrul accidentului rutier pentru care a fost spitalizata timp de 9 zile, perioada in care a suferit o interventie chirurgicala, urmata de tratament ambulatoriu, ce au generat cheltuieli in cuantum de 10.000 lei.

Mama partii civile a confirmat faptul ca i-a dat fiicei sale suma de 5000 lei, in completarea sumei de 3500 lei, detinuta de partea civila, pentru a putea face fata cheltuielilor ocazionate de interventia chirurgicala, iar martora GE a confirmat faptul ca, timp de o luna de zile, partea civila a fost in imposibilitatea de a face singura treburile gospodaresti, nu putine, avand in vedere ca are sot si doi copii minori, si ca in acest timp a inlocuit-o in atributiile gospodaresti, fiind recompensata cu 50 lei/zi, in total 1500 lei.

 Cu privire la suma de 2100 Euro solicitata de partea civila CM, reprezentand profitul nerealizat in Italia, din cauza vatamarilor suferite in cadrul accidentului, instanta a apreciat ca solutia dispusa este justificata de imprejurarea ca desfasurarea  activitatii de menajera la o familie din Italia pentru care primea suma de 700 Euro/luna, activitate pe care nu a mai putut sa o desfasoare timp de 3 luni din cauza accidentului rutier, este doar afirmata de parte si sustinuta de declaratia singulara a mamei acesteia, fara a depune dovezi scrise in sustinerea ei, respectiv un contract incheiat cu familia din Italia, si in lipsa caruia profitul nerealizat in perioada mentionata  este nedovedit.

In ceea ce priveste daunele morale, instanta de fond a considerat ca partea civila le-a estimat exagerat la suma de 50.000 lei, motiv pentru care, pentru a evita riscul imbogatirii fara just temei, acestea au fost diminuate la suma de 20.000 lei, considerand ca este suficienta pentru compensarea disconfortului psihic pe care partea civila l-a resimtit, concomitent cu leziunile traumatice suferite.

Cat priveste insusirea de catre succesorii in drepturi a cererii formulate de  partea civila decedata MV privind acordarea cu titlu de daune morale a sumei de 20.000 lei, prima instanta a constatat, in primul rand, ca partea civila a solicitat, in timpul vietii, numai daune morale, care privesc, conform denumirii, acoperirea unui prejudiciu psihic, prejudiciu care in speta are caracter strict personal, avand in vedere ca el consta in disconfortul psihic pe care partea civila l-a resimtit, concomitent cu leziunile traumatice suferite, si care se impunea sa fie recompensat sub forma daunelor morale acordate direct partii civile, in cazul in care nu deceda mai inainte de sesizarea instantei cu rechizitoriul privind pe inculpatul IG.

Cum partea civila a decedat din cauze fara legatura directa cu accidentul caruia i-a cazut victima, instanta a considerat ca acordarea daunelor materiale catre succesorii in drepturi ai partii civile decedate apare justificata partial, atat in ceea ce priveste sfera persoanelor care solicita daunele morale, cat si in ceea ce priveste cuantumul acesteia.

Dintre persoanele, succesori in drepturi ai partii civile decedate, instanta de fond a apreciat ca numai SE, fiul acesteia, este indreptatit la plata de daune morale in cuantum diminuat, avand in vedere ca disconfortul psihic ce se impunea compensat, ca resimtit direct de victima, poate fi recunoscut, insa nu in aceeasi masura directa si nu cu aceeasi intensitate, si fiului acesteia, care, avand in vedere calitatea mentionata in raport cu victima accidentului, calitate ce induce o afectivitate specifica fata de aceasta, este evident ca a empatizat in trauma psihica suferita de mama sa,  cauzata de suferinta fizica a acesteia, ceea ce justifica acordarea unei parti din daunele morale solicitate.

Instanta a apreciat ca argumentul mentionat nu poate functiona si cu privire la nepotii partii civile, care apar, succesiv, succesori in drepturi ai decedatului SN, fiul partii civile MV, victima accidentului, iar transferul traumei psihice prin empatie la rude in grad descendent mai indepartat nu beneficiaza de prezumtia stransei legaturi de afectiune specifica raportului dintre mama si fiu.

 Nepotii partii civile decedate, puteau demonstra (insa nu au facut-o, nefiind prezenti la nici un termen de judecata), prin declaratie data in fata instantei, confirmata cu martori, ca au locuit impreuna cu victima accidentului si ca i-au acordat ingrijiri sau sustinere morala acesteia, sau ca, in lipsa locuirii impreuna, au pastrat legaturi directe si constante cu aceasta, in cadrul carora au avut trairi sufletesti similare, generate de suferinta fizica si de trauma psihica resimtita de bunica lor, vatamata grav in accidentul rutier provocat de inculpat.

Impotriva sentintei au formulat apel doar Fondul de Protectie a Victimelor Strazii si partea civila CM.

Apelanta CM
a criticat sentinta cu privire la cuantumul daunelor acordate, sustinand, in esenta, ca in mod gresit i s-a acordat doar 20.000 lei daune morale, din moment ce a solicitat suma de 50.000 lei. Potrivit acestei parti civile, suma stabilita prin sentinta nu corespunde prejudiciului moral suferit, fiind mult mai mica decat suma cu care chiar Fondul de Protectie a Victimelor Strazii a fost de acord sa o despagubeasca, potrivit notelor scrise depuse la prima instanta.

La randul sau,
apelantul Fondul de Protectie a Victimelor Strazii
a criticat sentinta doar sub aspectul acordarii catre partea civila SE a despagubirilor pentru prejudiciul moral suferit de defuncta MV, respectiv al obligarii Fondului la plata de despagubiri civile catre unitatile spitalicesti constituite parti civile in cauza.

Apelantul a aratat, in esenta, ca victima MV, care suferise vatamari corporale in urma accidentului rutier, ce au necesitat circa 120 zile de ingrijiri medicale, a decedat la 23.11.2012, din cauze ce nu au legatura cu accidentul ori cu traumele rezultand din acesta. Prin urmare, suferinta fizica si psihica a acestei victime nu avea cum sa fie resimtita de mostenitori, nefiind transmisibila. Mai mult, la data decesului ei, prejudiciul moral incercat de aceasta nu fusese inca evaluat, deci nu putea fi transmis pe calea mostenirii succesorilor sai in drepturi.

                   Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, apelantul a invocat dispozitiile art. 25 ind. 1 din Legea nr. 32/2000, pct. 19 si cele ale art. 5 alin. 4 din Normele puse in aplicare prin Ordinul Presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 1/2008,

Analizand sentinta apelata, prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu, conform art. 417 si art. 418 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca aceasta nu este legala, iar apelul declarat de Fondul de Protectie a Victimelor Strazii este intemeiat, insa  doar sub aspectul gresitei sale obligari la despagubirile civile catre unitatile spitalicesti.

Totodata, apelul declarat de apelanta parte civila CM este tardiv, urmand a fi respins ca atare.

Astfel, analizand cu prioritate exceptia tardivitatii apelului partii civile sus-mentionate, Curtea a constatat ca potrivit art. 410 alin. 1 Cod procedura penala, impotriva sentintei pronuntate de prima instanta, partile au dreptul sa declare apel, in termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

In cauza de fata, copia minutei sentintei i-a fost comunicata partii civile CM la data de 09.01.2015, in raport de care, potrivit textului sus-mentionat, apelul putea fi declarat in termen de 10 zile (termen calculat pe zile libere), adica cel mai tarziu la data de 21.01.2015.

Apelul a fost declarat de partea civila abia la data de 20.042015, cu mult dupa implinirea termenului prevazut de lege, astfel incat este intemeiata exceptia tardivitatii pusa in discutie.

                 Cat priveste apelul declarat de Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, Curtea a constatat ca nu este fondata critica adusa sentintei de aceasta parte, referitoare la gresita acordare a daunelor catre partea civila SE, ca mostenitor al victimei MV, decedata inainte de finalizarea procesului.

Astfel, in cauza MV a fost victima infractiunii de vatamare corporala din culpa savarsita de inculpat la data de 16.10.2009, suferind in urma accidentului rutier vatamari corporale care au necesitat circa 100-120 de zile de ingrijiri medicale.

In faza urmaririi penale, persoana vatamata MV s-a constituit parte civila cu suma de 20.000 lei, iar ulterior sesizarii instantei, la data de 23.11.2012 aceasta a decedat, din cauze care nu au legatura cu accidentul rutier si cu vatamarile corporale care ii fusesera produse prin acest accident.

Prin urmare, mostenitorii legali ai acesteia, SE (fiul persoanei vatamate), respectiv SM, SM si DAM (mostenitorii legai ai altui fiu al persoanei vatamate, la randul lui decedat) au solicitat in timpul judecatii acordarea sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale care s-ar fi cuvenit autoarei lor.

Curtea a constatat ca sentinta nu este legala si temeinica sub aspectul solutionarii actiunii civile pornite de persoana vatamata MV si continuata de mostenitorii sai legali, prima instanta acordand, in mod nejustificat, doar suma de 5.000 lei daune morale si doar catre unul dintre mostenitori, fiul in viata SE, desi prejudiciul moral suferit de MV impunea acordarea unei sume mai mari, catre toti mostenitorii acesteia.

Astfel, Curtea nu poate impartasi argumentele retinute de prima instanta, din care rezulta in esenta ca daunele morale au fost acordate in considerarea calitatii partii civile SE, care, ca fiu, ar fi resimtit o trauma psihica, empatizand cu mama sa, situatia neregasita la celelalte parti civile.

Daunele morale se cuvin tuturor mostenitorilor persoanei vatamate, dar nu in  nume propriu, ci doar ca succesori ai defunctei persoane vatamate MV.

Este adevarat ca suferinta fizica si psihica nu a fost resimtita decat de catre victima accidentului rutier, aceasta suferinta nefiind transmisibila catre mostenitorii sai, insa, in acelasi timp, se observa ca dreptul la despagubire pentru compensarea acestei suferinte este transmisibil catre mostenitorii victimei, acestia avand dreptul la despagubiri nu in nume propriu, ci in calitate de succesori. Legatura mai mult sau mai putin apropiata cu autoarea defuncta nu are relevanta decat sub aspectul cotelor legale de mostenire, neputand insa influenta, asa cum in mod nelegal a stabilit prima instanta, dreptul la acordarea despagubirilor ce s-ar fi cuvenit autoarei.

Nu poate fi retinuta apararea formulata de apelantul Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, in sensul ca prejudiciul moral nu ar fi fost cuantificat , fiind indisolubil legat de persoana victimei si cuantificarea lui intervenind doar dupa deces.

Dimpotriva, in patrimoniul victimei MV s-a nascut inca de la data producerii accidentului (deoarece la acea data i-au fost produse vatamarile corporale generatoare de suferinta fizica si psihica) dreptul la despagubire, drept care este patrimonial, chiar daca este menit a acoperi o paguba morala.

Faptul ca pana la data decesului acestei persoane nu fusese inca pronuntata o hotarare, chiar de prima instanta, prin care sa se stabileasca un cuantum al despagubirilor ce s-ar fi cuvenit victimei pentru prejudiciul moral, nu poate constitui temei al respingerii actiunii civile promovate de aceasta inca din timpul cand era in viata si nu poate conduce la concluzia ca acest prejudiciu nu poate fi cuantificat.

Desi sentinta apelata este nelegala sub aspectul solutionarii actiunii civile formulata de persoana vatamata MV si continuata de mostenitorii acesteia (prima instanta apreciind in mod nelegal temeinicia actiunii civile a fiecarui mostenitor, desi ei solicitasera impreuna acoperirea pagubei autoarei, iar nu separat, in nume propriu, astfel incat in mod nelegal s-au acordat daune doar lui SE, dupa cum in mod nejustificat s-au acordat doar 5.000 lei), Curtea nu mai poate inlatura aceste aspecte de nelegalitate si netemeinicie, deoarece niciuna din aceste parti civile mostenitoare nu au declarat apel, iar in calea de atac declarata doar de Fondul de Protectie a Victimelor Strazii (care cere inlaturarea daunelor acordate lui SE) nu s-ar putea agrava situatia apelantului, prin obligarea sa la o suma mai mare catre mostenitorii victimei decedate.

Insa, cu privire la cealalta critica formulata de apelantul sus-mentionat, Curtea retine ca este intemeiata, deoarece acesta nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare catre unitatile spitalicesti constituite parti civile, inculpatul fiind cel care trebuie sa suporte plata acestor despagubiri materiale.

Astfel, art. 5 alin. (4) din Ordinul nr. 1/2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor prevede expres ca „Nicio entitate care a compensat in orice fel persoanele pagubite sau a oferit acestora servicii in legatura cu prejudiciile suferite, in baza unor contracte incheiate ori in baza legii, nu are dreptul sa solicite de la Fond recuperarea cheltuielilor efectuate.”

Prin urmare, nici unitatile spitalicesti care s-au constituit parte civila pentru cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea victimelor accidentului rutier, care au acordat servicii medicale acestora in baza legii ori a contractelor, nu pot solicita recuperarea acestor cheltuieli de la Fond, nici in nume propriu, nici ca urmare a subrogarii lor in toate drepturile si obligatiile procesuale ale caselor de asigurari de sanatate care deconteaza servicii medicale.

Insa, fiind intrunite toate conditiile raspunderii civile delictuale, raspunderea pentru aceste prejudicii materiale revine inculpatului, care este vinovat de producerea accidentului rutier si de vatamarea integritatii corporale si a sanatatii victimelor internate in aceste unitati spitalicesti.

Pentru aceste considerente, in baza art. 421 pct. 2  lit. a) Cod de procedura penala, Curtea a admis apelul declarat de Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, a desfiintat in parte sentinta si, rejudecand, a inlaturat obligarea apelantului Fondul de Protectie a Victimelor Strazii la plata cheltuielilor de spitalizare catre unitatile spitalicesti constituite parti civile.

A fost obligat inculpatul IG la plata sumei de 1.638,04 lei, despagubiri civile catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta Craiova si la plata sumei de 1.643,15 lei, catre Spitalul Judetean de Urgenta Valcea.

Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.

In baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod de procedura penala, a  fost respins ca tardiv apelul declarat de partea civila CM impotriva aceleasi sentinte.