Încetarea persoanei juridice Dizolvarea persoanei juridice
22 decembrie 2016Accesiunea imobiliară naturală
19 ianuarie 2017Obiectul raportului juridic civil. Clasificarea bunurilor
Obiectul raportului juridic civil. Clasificarea bunurilor
Definiție
Conduita subiectelor, acțiunea sau inacțiunea pe care subiectul activ o poate pretinde subiectului pasiv şi pe care acesta trebuie sa o îndeplinească.
Clasificarea bunurilor
După calitatea titularului din al cărui patrimoniu fac parte:
- Bunuri care formează obiectul dreptului de proprietate publică al statului sau al unităților administrativ teritoriale;
- Bunuri care formează obiectul dreptului de proprietate privată al statului şi al unităților administrativ teritoriale sau al cetățenilor.
Numai bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
Inalienabil – bunurile nu pot fi înstrăinate, dar pot fi date în administrare, în folosință gratuită, concesionate sau închiriate.
Insesizabile - bunurile nu pot fi supuse executării silite şi asupra lor nu se pot constitui garanții reale.
Imprescriptibile – proprietatea acestor bunuri nu se poate stinge prin neuz, nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună-credință a bunurilor mobile.
După posibilitatea de a face obiectul unor acte juridice civile:
- Bunuri care se află în circuitul civil – bunuri care pot constitui obiectul oricărui act juridic civil.
- Bunuri care sunt supuse unui regim special de circulație – bunuri care pot fi dobândite, deținute sau înstrăinate cu respectarea unor condiții expres prevăzute de lege: produse şi substanțe stupefiante, arme, muniții şi materiale explozibile, produse şi substanțe toxice, bunuri care fac parte din patrimoniul cultural național, documente care fac parte din fondul arhivistic național, obiecte de cult.
- Bunuri care sunt scoase din circuitul civil – bunuri care nu pot face obiectul unor acte juridice translative sau constitutive de drepturi reale: aerul, razele soarelui, apa mării, etc.
După natura bunurilor şi calificarea dată lor de lege:
- Bunuri imobile – au o aşezare fixă, stabilă, permanentă. Sunt imobile prin natura lor terenurile, izvoarele, cursurile de apă, plantațiile prinse de rădăcini, construcțiile şi orice alte lucrări fixate în pământ cu caracter permanent, platformele şi alte instalații de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum şi tot ceea ce în mod natural sau artificial este încorpoat în acestea.
Sunt imobile prin destinația lor bunurile mobile care în mod fictiv se consideră imobile datorită faptului că sunt destinate exploatării unui imobil.
- Bunuri mobile – se pot deplasa dintr-un loc în altul, fie prin forță proprie, fie cu ajutorul unei forțe străine. Sunt mobile prin natura lor, potrivit art.539 Cod civil, bunurile pe care legea nu le consideră imobile. De asemenea, sunt bunuri mobile şi undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum şi energia de orice fel, produse, captate şi transmise, în condițiile legii, de orice persoană şi puse în serviciul său, indiferent de natura mobiliară sau imobiliară a sursei acestora.
Bunuri mobile prin determinarea legii – sunt considerate, în mod fictiv, drepturile referitoare la bunurile mobile.
Bunurile mobile prin anticipație sunt bunuri imobile prin natura lor, dar pe care părțile prin
voința lor, datorită caracterului pe care urmează a-l avea în viitor, le consideră mobile ( fructele şi recoltele vândute înainte de a fi culese).
Înstrăinarea – formele de publicitate se aplică, în principal, actelor juridice având ca obiect bunuri imobile. La înstrăinarea lor, bunurile imobile cer repectarea formei solemne.
Efectul posesiei – bunurile mobile se prezumă că se află în proprietatea posesorului de bună-credință. Bunurile imobile pot fi dobândite prin posesie îndelungată, adică prin uzucapiune.
Garanțiile reale – bunurile mobile pot forma obiectul unui gaj, dacă sunt corporale sau titluri negociabile în formă materializată. Bunurile imobile pot forma obiectul unei ipoteci, dar şi anumite bunuri mobile pot fi ipotecate.
Prescripția extinctivă – în ceea ce priveşte acțiunea în revendicare aceasta se prescrie diferit după cum priveşte un bun mobil sau imobil.
Forma donației – bunurile mobile pot face obiectul unui dar manual pentru care nu trebuie respectată forma autentică a donației.
După modul în care sunt determinate:
- Bunuri determinate individual (certe) – acele bunuri care se deosebesc de altele asemănătoare prin însuşirile lor specifice, proprii, prin caracterele lor individuale.
- Bunuri determinate generic (de gen) - se caracterizează prin însuşiri comune unei anumite categorii de bunuri din care fac parte; se individualizează prin măsurare, numărare, cântărire.
Momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun cert, printr-un contract translativ de proprietate – acesta coincide cu realizarea acordului de voințe între părți, chiar dacă bunul nu s-a predat încă.
În cazul bunurilor de gen, dreptul de proprietate se transmite odată cu individualizarea bunurilor prin măsurare, numărare sau cântărire sau odată cu predarea acestora, dacă părțile nu au convenit altfel.
Riscul contractului – în cazul bunurilor certe riscul este suportat de către debitorul obligației imposibil de executat.
În cazul bunurilor de gen riscul contractului este suportat tot de debitorul obligației imposibil de executat, deoarece bunurile de gen nu pier.
Locul unde trebuie executată obligația de predare – în cazul bunurilor certe regula este că locul predării este acolo unde se află bunul în momentul încheierii contractului. În cazul bunurilor de gen, locul predării este la domiciliul sau la sediul debitorului obligației de predare, de la data încheierii contractului.
În cazul în care bunurile de gen care trebuie predate constau într-o sumă de bani, atunci obligațiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății.
După cum se pot sau nu schimba unele cu altele:
- Fungibile
- Nefungibile
Bunurile fungibile – determinabile după număr, măsură sau greutate, astfel încât pot fi schimbate, înlocuite unele cu altele, în executarea unei obligații civile. În principiu, numai bunurile determinate generic sunt fungibile.
Bunurile nefungibile - nu pot fi schimbate unele cu altele în executarea unei obligații civile, care au o anumită individualitate. Sunt nefungibile, în principiu, bunurile determinate individual. Subiectele raportului juridic civil pot conveni ca un bun fungibil să fie considerat nefungibil şi invers.
După cum întrebuințarea bunurilor conduce sau nu la consumarea substanței lor:
- Consumptibile – bunurile mobile care la prima întrebuințare obişnuită îşi consumă substanța sau sunt înstrăinate ( alimente)
- Neconsumptibile - printr-o întrebuințare normală nu-şi consumă substanța, ele putând fi utilizate în mod repetat şi continuu (terenurile).
Subiectele raportului juridic civil pot conveni ca bunurile consumptibile prin natura lor, să devină neconsumptibile, dacă, prin acte juridice, li se schimbă întrebuințarea.
Majoritatea bunurilor consumptibile sunt şi fungibile, iar cele neconsumptibile sunt şi nefungibile.
După posibilitatea împărțirii bunurilor fără a li se schimba destinația:
- Divizibile - se pot împărți fără a li se schimba destinația;
- Indivizibile - nu pot fi împărțite, deoarece împărțirea lor ar face improprie folosința lor conform destinației.
Prin acte juridice, un bun divizibil prin natura lui, poate fi considerat indivizibil.
Partajul – se pot împărți doar bunurile divizibile între coproprietare sau coindivizari. Bunurile indivizibile care intră în masa de împărțit se atribuie unuia dintre aceştia, ceilalți primind alte bunuri sau bunurile indivizibile se scot la licitație şi se împarte suma de bani obținută.
Obligații cu pluralitate de subiecte - când obiectul obligației este un bun divizibil fiecare debitor este eliberat de obligație dacă plăteşte partea care îi revine. Dacă obiectul obligației este un bun indivizibil, acea obligație este indivizibilă prin natura ei şi fiecare debitor va fi ținut să execute întreaga datorie.
După corelația dintre bunuri:
- Principale – au o existență de sine stătătoare şi pot fi folosite independent de alte bunuri;
- Accesorii – nu pot fi folosite decât în legătură cu un bun principal.
Bunurile accesorii urmează soarta bunurilor principale.
După cum bunurile sunt producătoare de fructe sau nu:
- Frugifere - acele bunuri care produc alte bunuri, numite fructe, în mod periodic, fără a li se consuma substanța;
- Nefrugifere – bunurile care nu pot produce alte bunuri, fără a li se consuma substanța.
Fructele – acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanța acestuia. Ele pot fi naturale, industriale sau civile.
Fructele naturale - produse directe şi periodice ale unui bun, obținute fără intervenția omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producția şi sporul animalelor.
Fructele industriale - produsele directe şi periodice ale unui bun, obținute ca rezultat a intervenției omului, cum ar fi recoltele.
Fructele civile – veniturile realizate din folosirea bunurilor de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele.
Producte - cele pentru a căror producere, bunul din care provin îşi consumă sau îşi diminuează substanța. (mamura dintr-o carieră).