Nulitatea deciziei de sanctionare, Absenta cercetarii disciplinare

Decizia de sanctionare disciplinara este lovita de nulitate absoluta atunci cand a fost emisa fara sa fie efectuata cercetarea disciplinara, procesul verbal de convocate fiind emis inainte de savarsirea faptei.

Prin sentinta apelata, Tribunalul Gorj a admis in parte contestatia ulterior precizata, formulata de reclamantul M. L. impotriva paratei S.C. C. J. S.R.L.

A constatat nula decizia de concediere nr.1923/04.07.2013, emisa de parata S.C. C. J.

S.R.L., a obligat parata la plata catre reclamant a unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii si pana la data ramanerii definitive a prezentei sentinte.

Prima instanta a retinut ca prin decizia nr.1923/04.07.2013 emisa de parata S.C. C. J. S.R.L reclamantul M.L. angajat pe postul de dulgher, a fost concediat de parata, in temeiul art.61 lit. a din Codul muncii (fila nr.6 din dosar), pentru
,,neprezentarea salariatului la convocarea facuta prin adresa nr.1750/13.06.2013 transmisa la domiciliul acestuia printr-o scrisoare cu confirmare de primire
,,.

Conform art.61 lit. a din Codul muncii republicat, angajatorul poate dispune concedierea in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil, sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

Asadar, conform deciziei contestate, reclamantul a fost concediat pentru savarsirea abaterii disciplinare de a nu se prezenta la convocarea facuta prin adresa nr.1750/13.06.2013.

In situatia sanctionarii salariatului cu sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, trebuie urmata procedura prevazuta de art.251 din Codul muncii republicat, privind cercetarea disciplinara prealabila a angajatului.

In speta, reclamantul a fost in concediu pentru incapacitate temporara de munca in perioada 13.08.2012- 06.02.2013, conform certificatelor de concediu medical depuse la dosar(filele nr.8-13 din dosar).

La data de 11 februarie 2013, Cabinetul de medicina a muncii - dr. L.D. a emis recomandarea medicala nr.1571, pentru schimbarea locului de munca, in temeiul art.29 din Legea nr.3/1997. A fost diagnosticat reclamantul cu discopatie lombara, contraindicandu-i-se munca cu eforturi fizice medii si mari si pericol de accidentare (fila nr. 27 din dosar).

Prin adresa nr.1750/13.06.2013 (fila nr.27 din dosar) parata a informat reclamantul ca a primit recomandarea medicala cu privire la schimbarea locului de munca, dar nu are posibilitatea de a oferi un alt loc de munca. Totodata, i-a solicitat reclamantului sa se prezinte la examenul medical la medicul de medicina a muncii cu care societatea are contract in perioada 17.06.2013-19.06.2013, iar , , in urma rezultatului va decide, , .

In data de 04.07.2013 parata a emis adresa nr.1922, prin care a informat reclamantul ca nu a raspuns pana la data de 19.06.2013 adresei nr.1750/13.06.2013, astfel ca i se aduce la cunostinta ca, incepand cu data de 04.07.2013 i se desface contractul de munca pentru neprezentare la locul de munca (fila nr.29 din dosar).

Acestea au fost imprejurarile si toate actele emise de parata, premergatoare emiterii la data de 04.07.2013 a deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca al reclamantului.

Fata de cele mai sus expuse, instanta a apreciat ca nu a existat o cercetare disciplinara prealabila in sensul dispozitiilor art. 251 din Codul muncii.

Pentru respectarea procedurii cercetarii prealabile, avand in vedere prevederile art. 251 din Codul muncii republicat, era necesara parcurgerea mai multor etape, respectiv instiintarea angajatorului cu privire la savarsirea de catre salariat a unei fapte care poate fi considerata abatere disciplinara; desemnarea de catre angajator unei persoane/comisie care sa realizeze cercetarea disciplinara; convocarea salariatului la cercetare; incheierea unui proces-verbal cu ocazia intrevederii; realizarea referatului cu propunere de sanctionare disciplinara.

Niciuna din aceste etape nu a fost urmata de catre parata. Angajatorul reclamantului nu a desemnat o persoana sau o comisie care sa realizeze cercetarea disciplinara. Nu a fost convocat reclamantul la cercetarea disciplinara, cu indicarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii, de persoana imputernicita de angajator sa realizeze cercetarea. Nu i s-a dat posibilitatea reclamantului sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite de angajator sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare. Nu s-a intocmit un raport de cercetare disciplinara de catre cel ce trebuia insarcinat cu efectuarea cercetarii.

Parata a emis adresa nr.1922, prin care comunica reclamantului ca va fi sanctionat cu desfacerea contractului individual de munca pentru neprezentarea la locul de munca, iar aceasta a fost emisa chiar la data la care a emis decizia de concediere, 04.07.2014 (fila nr.29 din dosar).

In ceea ce priveste conditiile de forma pe care trebuie sa le indeplineasca decizia de sanctionare disciplinara, acestea sunt prevazute de art. 252 alin.2 din Codul muncii, ce prevede ca, sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: descrierea faptei, precizarea prevederilor incalcate, temeiul de drept in baza caruia s-a aplicat sanctiunea, motivele pentru care s-au inlaturat apararile reclamantului formulate in timpul cercetarii disciplinare, termenul in care poate fi contestata sanctiunea, instanta la care se contesta sanctiunea.

Verificand decizia contestata sub aspectul conditiilor de forma, instanta a constatat ca nu toate elementele obligatorii prevazute de art.252 alin.2 din Codul muncii se regasesc in decizia de sanctionare, nefiind indicate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ce ar fi fost incalcate de incalcate de reclamant.

In consecinta, in cauza este incidenta sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de concediere, conform art.251 alin.1 si art. 252 alin.2 din Codul muncii republicat.

Avand in vedere lipsa din decizie a prevederilor ce ar fi fost incalcate de reclamant, prevederi a caror analiza s-ar impune pentru verificarea temeiniciei deciziei de sanctionare, instanta nu a procedat la verificarea temeiniciei deciziei contestate.

Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, instanta a constatat nulitatea deciziei de concediere, avand in vedere si prevederile art. 78 din Codul muncii republicat, conform caruia , , Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”.

De asemenea, a facut aplicarea prevederilor art. 80 alin.1 din Codul muncii republicat, ce stabilesc ca , , In cazul in care concedierea a fost efectuata netemeinic sau nelegal instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul., ,

Reclamantul a solicitat in cauza si reintegrarea sa in munca, insa pe un post , , conform actelor medicale’’, deci reincadrarea in munca pe un alt post decat cel avut anterior, acela de dulgher, conform recomandarii medicale nr. 1571/11 februarie 2013 emisa Cabinetul de Medicina a Muncii - dr. L.D.

Instanta a retinut ca in prezenta cauza se contesta o decizie de sanctionare cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, iar consecinta admiterii unei astfel de contestatii este nulitatea concedierii, repunerea in situatia anterioara concedierii, daca s-a solicitat, si acordarea de despagubiri.

Cererea formulata de reclamant nu reprezinta o cerere de repunere in situatia anterioara emiterii deciziei de concediere, respectiv reintegrarea pe postul detinut anterior, ci o cerere de reincadrarea pe un alt post, corespunzator recomandarii medicale, iar aceasta nu poate fi consecinta a admiterii contestatiei impotriva deciziei de concediere nr. 1923/04.07.2013 emisa de parata S.C. Civile Junior S.R.L.

Cu privire la perioada pentru care se cuvin reclamantului despagubiri, instanta a retinut ca acesta nu a solicitat repunerea in situatia anterioara emiterii actului de concediere, respectiv reintegrarea pe postul detinut anterior, motiv pentru care contractul individual de munca va inceta de drept , , la data ramanerii definitive a prezentei hotararii judecatoresti, , , in conformitate cu art. 80 alin. 3 din Codul muncii republicat, astfel cum a fost modificat prin art. 8 din Legea nr.76/2012 de punere in aplicare a Noului Cod de procedura civila. In consecinta, despagubirea mentionata se cuvine reclamantului pana la data incetarii contractului individual de munca, respectiv data cand hotararea de fata ramane definitiva, in sensul prevederilor art. 634 din Noul Cod de procedura civila.

Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel parata S.C. C. J. S.R.L, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

A sustinut ca societatea a comunicat contestatorului prin adresa nr. 1750/13.06.2013 faptul ca nu exista posibilitatea de a i se oferi un alt loc de munca, corespunzator indicatiilor din actele medicale prezentate de acesta, solicitand ca acesta sa se prezinte la medicul de medicina muncii in intervalul 17.06.2013-19.06.2013.

Contestatorul nu a raspuns in nici un fel acestei solicitari si nici nu s-a mai prezentat la locul de munca, desi nu a mai depus nici un certificate de concediu medical si nici o alta cerere de concediu fara plata, dupa expirarea celor 30 de zile aprobate de Societate urmare solicitarii acestuia, care s-au implinit la 01.05.2013.

In aceste conditii, angajatorul a considerat ca salariatul este absent nemotivat la locul de munca si a procedat la desfacerea contractului individual de munca, in temeiul art. 61 C. muncii.

Potrivit dispozitiilor legale in materie, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica sanctiuni disciplinare salariatilor sai, ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere disciplinara. Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Decizia nr. 1923/04.07.2013 prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca la contestatorului, este legala ca forma si continut, a fost emisa cu respectarea dispozitiilor Codului muncii si nu exista motive de nulitate absoluta a acesteia si nici motive de anulare.

Decizia emisa de catre Societate este valabila si produce efecte juridice intrucat, la data emiterii acesteia au fost respectate de catre angajator toate cerintele de validitate prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.

Sub aspectul legalitatii invederam faptul ca decizia de concediere este pe deplin valabila sub aspectul conditiilor de forma prevazute de art. 252 Codul Muncii si contine toate elementele obligatorii prevazute de acest text de lege.

Din cuprinsul deciziei rezulta indeplinirea conditiei de a se arata motivele care au determinat concedierea, acestea fiind neprezentarea salariatului la sediul angajatorului (locul de munca).

Examinand sentinta prin prisma criticilor aduse si a dispozitiilor legale incidente, Curtea, constata a fi nefondat apelul, urmand a-l respinge ca atare pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.251 alin.1 Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

Alin.2 prevede ca , in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Fiind concediat pentru savarsirea unei abateri disciplinare, angajatorul era obligat sa efectueze cercetare disciplinara si sa respecte toate etapele prevazute de lege in acest sens.

Curtea constata ca instanta de fond in mod corect a retinut ca nu a respectat dispozitiile art.251 Codul muncii respectiv nu a efectuat cercetare disciplinara deoarece nu l-a incunostintat despre obiectul, data, ora si locul intrevederii ci i-a trimis doar adresa nr.1922/04.07.2013 prin care i-a adus la cunostinta ca i se desface contractul de munca incepand cu data de 04 07 2013, fapt materializat prin decizia emisa in cauza.

Sustinerea apelantei ca a parcurs procedura si l-a convocat la cercetarea disciplinara, aspect care rezulta din procesul verbal nr.1897/02 04 2013 este nefondata deoarece acest proces verbal, in primul rand, nu a fost depus la dosarul cauzei iar in litigiile de munca sarcina probei revine angajatorului conform art.272 Codul muncii.

Pe de alta parte, Curtea considera ca acest proces verbal nu poate conduce la alta concluzie atata timp cat a fost incheiat, dupa cum sustine apelanta, la data de 02 04 2013, adica inainte de data savarsirii faptei retinuta in sarcina in sarcina salariatului, prin decizie retinandu-se drept abatere disciplinara faptul ca nu s-a prezentat la convocarea facuta prin adresa nr.1750/13 06 2013 adica nu s-a prezentat in perioada 17 06 2013-19 06 2013 la medicul de medicina muncii.

Procedura cercetarii disciplinare trebuie sa aiba loc dupa ce salariatul a savarsit fapta care constituie abatere disciplinara adica angajatorul, dupa ce a luat in cunostinta despre savarsirea unei fapte, desemneaza o comisie care sa realizeze cercetarea disciplinara, convoaca salariatul la cercetarea disciplinara, cu indicarea obiectului, datei, orei si locului intrevederii pentru a i se da posibilitatea sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si numai in cazul in care nu se prezinta se incheie un proces verbal si se poate trece la sanctionarea disciplinara acestuia.

Neprocedand in acest mod, decizia emisa de angajator este lovita de nulitate absoluta, sanctiune prevazuta de art.251 alin.1 Codul muncii.

(Decizia nr.4715/28 11 2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Mihaela Mitranca)