Nesolutionarea tuturor capetelor de cerere. Incalcarea dispozitiilor art. 129 alin. 6 Cod procedura civila si a art. 6 din Conventia pentru Aplicarea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

 

Cod procedura civila, art. 129 alin. 6, art. 304 pct. 5

CEDO, art. 6

 

Nesolutionarea de catre instanta de fond a  tuturor capetelor de cerere cu care fusese legal investita, constituie o incalcare flagranta  atat a dispozitiilor legislatiei nationale, astfel cum acestea sunt  reglementate de art. 129 alin. 6 Cod pr. civila, cat si a prevederilor legislatiei europene, statuate de art. 6 din Conventia pentru Aplicarea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, hotararea astfel pronuntata  fiind  susceptibila  de casare, conform dispozitiilor art. 304 pct. 5  Cod pr. civila.  

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 460 din 6 februarie 2012.  

 

Curtea de Apel Ploiesti a fost investita in dosarul nr. 6259/120/2011 cu solutionarea recursului declarat de reclamantul CD, in contradictoriu cu  intimatii CCS, AES si MADR, impotriva sentintei civile nr. 2159/25.10.2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita, prin care s-a respins ca neintemeiata  actiunea.

In dezvoltarea motivelor de recurs, s-a invederat ca prima instanta a refuzat sa analizeze si sa se pronunte asupra cererilor formulate la pct. 2, 3, 4, 5 si 6 din actiune, hotararea astfel pronuntata fiind, in acelasi timp, data cu incalcarea dispozitiilor art. 261 alin. 5 Cod proc. civila.

S-a mai sustinut ca instanta de fond a schimbat, prin interpretarea clauzelor contractelor colective si individuale de munca, intelesul acestora, stabilind eronat ca recurentei i s-a determinat salariul in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 330/2010 si ale OUG nr. 1/2010, in realitate acesta fiind stabilit conform contractului individual de munca nr. 602/2006.

A apreciat recurenta ca tribunalul a ignorat dispozitiile art. 263 alin.4 Codul muncii si ale art. 1 din OUG nr. 1/2010, conform carora orice contract de munca existent la momentul intrarii in vigoare a Legilor nr. 329/2009 si respectiv nr. 330/2009 va continua sa reprezinte legea partilor si sa produca efecte juridice, neexistand o incetare
ope legis
a acestora.

Totodata, a invederat recurenta, nicio lege bugetara adoptata in aceasta perioada nu interzice expres, pentru anii 2009 si 2010, acordarea de prime angajatilor din institutiile publice centrale sau locale, finantate integral de la bugetul de stat, iar dispozitiile art. 3 din  Legea nr. 330/2009 nu sunt aplicabile in speta, intrucat se refera la contractele incheiate ulterior intrarii in vigoare a acestui act normativ.

A sustinut recurenta ca insasi intimata a recunoscut ca, contractele individuale de munca ale reclamantilor nu au suferit nicio modificare, caz in care, plata drepturilor salariale trebuie sa se realizeze integral, conform dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul muncii.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei, in sensul admiterii actiunii.

Intimatii nu s-au prezentat in instanta si nu au depus intampinare.

La data de 6.02.2012 Curtea de Apel Ploiesti  a pronuntat decizia civila nr. 430  in care a admis recursul declarat de reclamantul CD si a casat sentinta civila nr. 2159/25.10.2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita, trimitand cauza spre rejudecare  aceleiasi instante de fond, pentru urmatoarele considerente:

Ca prim aspect, Curtea a reamintit ca, dispozitiile art. 129 alin. 6 Cod proc. civila reglementeaza obligatia instantei de a hotari numai asupra celor ce formeaza obiectul pricinii supuse judecatii, ceea ce implica, pe de o parte, faptul ca instanta nu poate depasi limitele investirii sale, iar pe de alta parte, obligatia de a nu lasa nesolutionate capetele de cerere cu a caror judecare a fost legal sesizata.

In pricina pendinte judecatii, Curtea a retinut ca, potrivit cererii de chemare in judecata, aflata la filele 1- 8 dosar fond vol. I, reclamantii au investit instanta de fond cu solutionarea unei actiuni complexe, in cadrul careia pretentiile au fost structurate sub forma a sase capete de cerere, respectiv :

- obligarea paratelor la plata integrala a salariilor, indemnizatiilor si a altor drepturi salariale prevazute in Contractul Colectiv de Munca si contractele individuale de munca si, pe cale de consecinta sa dispuneti anularea reducerii cu 25% a acestora pana la expirarea CCM, respectiv 3.10.2010;

- obligarea paratelor la plata a 10% din fondul de premiere, conform art. 43 alin. 1 lit. a din CCM incheiat la nivelul Agentiei Domeniilor Statului – valabil pentru anii 2008 – 2010, inregistrat la DMPS Bucuresti sub nr. 5648 si conform art. L lit. b din contractele individuale de munca, astfel cum au fost modificate si completate prin actul aditional nr. 1/26.11.2009, inregistrat la DMPS Bucuresti sub nr. 5130;

- obligarea paratelor la plata tichetelor de masa, respectiv contravaloarea in bani a acestora, pentru zilele lucratoare din perioada 01.10.2009 pana la ramanerea definitiva a hotararii instantei, potrivit art. 43 alin.1 si 2 lit. b din CCM si art. L lit. b din CIM;

- obligarea paratelor la plata indexata a salariului de baza cu indicele de inflatie comunicat de Institutul National de Statistica potrivit art. 40 alin.2 din CCM si CIM;

- obligarea paratelor la plata de daune cominatorii, in valoare de 100 lei pe zi de intarziere de la data pronuntarii sentintei si pana la data platii efective, pentru nerespectarea fiecarei obligatii dintre cele prevazute la punctele 1 – 4;

- obligarea paratelor la plata dobanzii legale datorata pentru fiecare dintre obligatiile prevazute la punctele 1 – 4, de la data introducerii actiunii si pana la data platii efective.

Examinand sentinta, Curtea a constatat ca instanta de fond nu a analizat si nu s-a pronuntat decat asupra primului capat de cerere, avand ca obiect anularea diminuarii de 25% a drepturilor salariale ale reclamantilor, in considerentele sentintei neexistand nicio mentiune cu privire la pretentiile formulate in celelalte capete de cerere.

O atare omisiune a aratat instanta de recurs constituie o incalcare flagranta atat a dispozitiilor legislatiei nationale, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 129 alin. 6 Cod proc. civila, la care s-a facut referire anterior, cat si a prevederilor legislatiei europene, statuate de art. 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.

Curtea a  reamintit, sub acest aspect, ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Conventie, include, printre altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor.

Intrucat Conventia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, instanta europeana a mentionat constant, in hotararile pronuntate, ca acest drept nu poate fi considerat efectiv, decat daca aceste observatii sunt in mod real „analizate”, adica in mod corect examinate de catre instanta sesizata, art. 6 implicand astfel, in sarcina instantelor, obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, necesar pentru a le putea aprecia pertinenta.

Neprocedand astfel si omitand a se pronunta asupra capetelor de cerere formulate la pct. 2 – 6 din actiune, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala din perspectiva dispozitiilor art. 129 alin. 6 Cod proc. civila si ale art. 6.1 din Conventie, impunandu-se, a constatat Curtea, in raport de nesolutionarea fondului cauzei, admiterea recursului si casarea sentintei, conform art. 304 pct. 5 Cod proc. civila coroborat cu art. 312 alin. 1, 2, 3, 4 Cod proc. civila, cu trimiterea cauzei, spre o legala si completa solutionare, aceleiasi instante de fond.

 

 (Judecator Andra-Corina Botez)