Neanalizarea cererii, pe fond, din perspectiva temeiului de drept indicat in cererea de chemare in judecata. Incalcarea principiului disponibilitatii procesului civil. Atingerea adusa dreptului partii la un proces echitabil.

 

Cod procedura civila, art. 129 alin. 6

Conventia Drepturilor omului si Libertatilor Fundamentale, art. 6.1

 

In conditiile in care reclamantii si-au intemeiat cererea de constatare a nulitatii absolute pe disp.art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001,staruind de-a lungul tuturor fazelor procesuale ca judecata  actiunii sa fie facuta in conformitate cu aceste  norme juridice, iar in hotararile pronuntate  de instantele anterioare (fond si apel) nu s-a efectuat nicio analiza a pretentiilor deduse judecatii, din perspectiva temeiului juridic in baza caruia s-a realizat investirea instantei  de  judecata, Curtea a constatat ca cele doua hotarari au fost pronuntate printr-o flagranta incalcare a principiului disponibilitatii,  reglementat de pct.6 al art.129 Cod pr.civila, aducandu-se atingere, totodata, si dreptului reclamantilor la un proces echitabil, statuat de art. 6.1. din Conventia Europeana.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1004 din 31 octombrie 2011.  

 

Curtea de Apel Ploiesti a fost investita, prin  dosarul nr.13953/281/2008 cu solutionarea recursului declarat de reclamantii NSI si NS, in contradictoriu cu  intimatii PP, C.A.L. nr.10/2001 Ploiesti, VM si CEA, impotriva deciziei civile nr.299/10.05.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins ca inadmisibila cererea de repunere pe rol formulata de reclamanti, ca neintemeiata cererea de completare a probatoriilor formulata de acestia si ca nefondat apelul declarat de reclamanti.

 In recursul exercitat impotriva acestei decizii, reclamantii NSI si NS au sustinut ca in mod gresit instanta de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei,  in conditiile  in care a acordat  cuvantul  in dezbateri,  in absenta aparatorului ales al reclamantilor, incalcandu-li-se astfel dreptul la aparare, atat  din perspectiva legislatiei interne, cat  si din a celei europene, elocvente in acest sens fiind disp.art.8 si 13 din Conventia Europeana.

Instanta de apel, au invederat recurentii,  a solutionat cererea de completare a probatoriilor fara ca anterior sa o fi pus in discutia partilor si nici nu a motivat solutia de respingere a acesteia si, alaturi de instanta  de fond, a incalcat disp.art.315 Cod pr.civila,  neavand in vedere apararile de fond deduse judecatii.

S-a precizat sub acest aspect, ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra temeiului de drept al actiunii, reprezentat de disp.art.10 alin.2 din Legea 10/2001, solutia fiind motivata, ca si  in cazul  instantei de fond,  pe raspunsul la interogatoriu,  desi aceasta proba fusese administrata in primul ciclu procesual, de o instanta  necompetenta material.

S-a mai sustinut ca ambele hotarari au  fost pronuntate in contradictoriu cu  entitati fata de care instantele admisesera  exceptiile lipsei  calitatii procesuale pasive- CPA Legii nr.10/2001 si DAP din  cadrul PP, acest motiv de apel  fiind  respins de tribunal,  cu o motivare straina cauzei.

Au invederat recurentii ca tribunalul nu  s-a pronuntat asupra motivului de apel  prin care au invocat existenta unor contradictii intre mentiunile existente in art.2 alin.2 al deciziei contestate, intrucat, desi garajul este mentionat ca fiind imobil exclus de la restituirea in natura, totusi, suprafata de teren restituita include si  terenul pe care este amplasat acesta .

S-a solicitat admiterea recursului, in principal, modificarea in tot a ambelor hotarari, in sensul admiterii actiunii, iar in subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la tribunal, in vederea completarii probatoriului.

          Recursul a fost admis de catre Curte, care la data de 31 octombrie 2011 a pronuntat decizia nr.1004 prin care a dispus casarea ambelor hotarari si trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeasi instanta de fond, Judecatoria Ploiesti, retinand urmatoarele :

Potrivit cererii de chemare in judecata aflata la fila 2 dosar 9972/2006 al Judecatoriei Ploiesti  si precizarii acesteia, depusa la data de 9 noiembrie  2006- fila 3 dosar nr. 7509/105/2006 al Tribunalului Prahova, Curtea a constatat ca recurentii-reclamanti au investit instanta de fond cu solutionarea unei actiuni avand ca obiect constatarea nulitatii absolute partiale a deciziei nr.9355/18.11.2004, emisa de P Municipiului Ploiesti, in cadrul procedurii administrative reglementate de Legea nr.10/1001, sustinand  ca decizia a fost emisa cu  incalcarea disp. statuate de art.10  alin.2 din Legea nr.10/2001.

Procedand la verificarea hotararilor anterioare pronuntate in cauza in al doilea ciclu procesual, Curtea a constatat ca nici instanta de  fond si nici instanta de apel nu

s-au preocupat sa analizeze pretentiile din perspectiva temeiului juridic invocat de  catre recurentii-reclamanti si anume disp. art.10 alin.2 din Legea nr. 10/2001, temeinicia actiunii fiind apreciata  pe baza unor considerente straine acestui temei de drept, recunoasterea la interogatoriu a reclamantului NSI, ca a stiut ca a cumparat doar garajul si nu si terenul, iar ulterior a incheiat contractul de  inchiriere pentru acesta din urma, constituind rationamentul juridic pentru care actiunea a fost respinsa ca neintemeiata.

Ori, potrivit temeiului de drept invocat de reclamanti, instantele aveau obligatia, conform principiului disponibilitatii procesului civil, reglementat de art.129 alin. 6 C.proc.civ., de a verifica daca decizia contestata a  fost data cu incalcarea dispozitiilor art.10 alin.2 din  Legea nr.10/2001, care prevad ca sunt exceptate de la restituirea in natura, suprafetele de teren pe care sunt amplasate constructii noi,  autorizate, precum si cele  afectate de servituti legale.

In acest sens, se impunea se stabili, in sensul celor reglementate de textul de lege  mentionat, daca  acea  constructie,  ai   carei  proprietari  sunt  reclamantii, dobandita conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 7173/4.11.1997, a fost  autorizata si daca drumul de acces la garajul mentionat poate fi considerat ca teren afectat de servitute legala , astfel cum au pretins reclamantii.

Prin urmare, atat timp cat reclamantii si-au intemeiat cererea de constatare a nulitatii absolute pe disp.art.10 alin.2 din Legea nr. 10/2001, staruind de-a lungul tuturor fazelor procesuale ca judecata actiunii sa fie facuta in conformitate cu aceste norme  juridice, iar in  hotararile pronuntate de instantele anterioare (fond  si apel) – nu s-a efectuat nicio analiza a pretentiilor deduse judecatii, din perspectiva temeiului juridic in baza caruia s-a realizat investirea instantei de judecata, Curtea a constatar ca cele  doua hotarari au fost pronuntate printr-o flagranta incalcare a principiului disponibilitatii, reglementat de pct.6 al art. 129 C.proc.civ..

S-a constatat, totodata, ca, procedand astfel, instantele au adus atingere si dreptului reclamantilor  la un  proces echitabil, astfel  cum acesta este reglementat de art.6.1 din Conventia Europeana, in jurisprudenta CEDO statuandu-se constant ca acest drept nu poate fi considerat efectiv, decat daca observatiile si cererile  formulate  de catre parti sunt in mod  real „ascultate”, adica in mod concret examinate de catre instantele sesizate.

Astfel, Curtea de la Strasbourg a stabilit ca art.6 implica in sarcina instantelor  obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si  elementelor de proba ale partilor. (Hotararea Perez impotriva Frantei;  Hotararea Van  der Hurth impotriva Olandei).

S-a invocat, sub acest aspect, si hotararea pronuntata de Curtea  Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Conciacovici impotriva Romaniei, in care s-a constatat ca refuzul unei instante de a se pronunta asupra temeiului cererii reclamantului este contrar dreptului de acces la instanta, astfel cum acesta este garantat de art.21 din Constitutia Romaniei si de art. 3 din Codul civil roman, fiind astfel incalcat art. 6 alin.1 din Conventie.

In considerarea acestor argumente, stabilind ca in cauza niciuna dintre instantele anterioare nu a cercetat temeinicia pretentiilor deduse judecatii din  perspectiva normelor  juridice pe care reclamantii si-au intemeiat actiunea,  incalcand  astfel principiile disponibilitatii si al dreptului reclamantilor la  un proces echitabil, Curtea, apreciind ca aceasta situatie echivaleaza cu o necercetare a fondului cauzei, a dispus, in  temeiul art. 304  pct.5 C.proc.civ., coroborat cu dispoziliile art. 312  alin.1, 2, 3 si 5 C.proc.civ., admiterea recursului si casarea ambelor hotarari, trimitand cauza spre rejudecare aceleiasi instante de fond.

 In faza de rejudecare, Curtea a dispus ca instanta de trimitere sa procedeze la analizarea pretentiilor reclamantilor din perspectiva disp.art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, conform considerentelor deciziei, respectand astfel garantiile procesuale conferite de art. 129 al. 6 C. proc.civ. si respectiv de art.6.1. din Conventia pentru Drepturile Omului si Libertatile  Fundamentale.

In raport de solutia de casare a ambelor hotarari dispusa, Curtea a constatat ca  in cauza nu se mai impune analizarea criticilor formulate de reclamanti referitoare la respingerea, in apel a cererilor de repunere pe rol si de completarea probatoriului.

De asemenea, fata  de solutia de casare totala a celor doua hotarari, s-a dispus ca instanta de fond, in faza de rejudecare sa se pronunte si asupra exceptiilor lipsei calitatii procesuale pasiva a celor doi parati – CPA Legii nr.10/2001 si DAP din cadrul municipiului Ploiesti, invocate de reclamanti in precizarea la actiune, depusa la data de 9.11.2006, asigurandu-se astfel o judecata unitara a pricinii.

 

(Judecator Andra-Corina Botez)