Închiderea procedurii - radierea debitorului

 

 

Art. 174

(1)
În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezentul titlu, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va audia de urgenţă creditorii într-o şedinţă, iar în cazul refuzului exprimat de aceştia de a avansa sumele necesare sau în cazul neprezentării acestora, deşi s-a îndeplinit procedura citării prin BPI, va da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

(2)
În cazul prevăzut la alin. (1) nu sunt aplicabile prevederile art. 167.

 

Comentariu

 

Astfel cum a reținut doctrina

^[206]

, textul de lege reglementează închiderea procedurii în orice stadiu al acesteia, indiferent de forma procedurii, generală sau simplificată, prin raportare la rațiunea legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului. Închiderea procedurii se fundamentează pe lipsa obiectului executării, în sensul că, în ipoteza în care nu există bunuri valorificabile, nu se întrevede utilitatea continuării procedurii, având în vedere scopul legii, şi anume acoperirea pasivului debitorului

^[207]

.

Condițiile prevăzute de lege – inexistența/insuficiența bunurilor, lipsa sumelor necesare avansate de creditori și refuzul/neprezentarea creditorilor într-o ședință de audiere convocată de judecătorul sindic – trebuie îndeplinite cumulativ.

Cheltuielile administrative, în lipsa unei definiții a legii, se consideră a face referire la cheltuielile aferente procedurii, astfel cum acestea sunt descrise în principal în prevederile art. 39 din Codul insolvenței, ele incluzând şi plata remuneraţiilor administratorului judiciar, a lichidatorului judiciar, precum şi a persoanelor de specialitate desemnate de aceştia sau de către judecătorul-sindic. În cazul inexistenţei bunurilor, acestea se vor achita din fondul special de lichidare, inclusiv onorariul administratorului judiciar sau al lichidatorului judiciar. Imposibilitatea identificării faptice a bunurilor este motiv de închidere a procedurii - soluţia închiderii procedurii este legală şi temeinică deoarece lichidatorul şi-a îndeplinit obligaţiile, în sensul că a întreprins toate demersurile necesare identificării bunurilor în averea debitorului necesare continuării procedurii, fără ca acestea să poată fi identificate faptic, iar creditorii nu au oferit sumele corespunzătoare

^[208]

.

Potrivit art. 58 alin. (1) lit. i) , administratorul judiciar sau lichidatorul trebuie să sesizeze de urgenţă judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de procedură

^[209]

. În acest caz, atribuţiile sale se restrâng în mod corespunzător la închiderea prematură a procedurii insolvenţei, nefiind obligat să întocmească raportul final prevăzut de art. 167.

 

Jurisprudență

 

Aplicarea acestui text legal presupune, aşadar, reţinerea a două condiţii: inexistenţa bunurilor sau insuficienţa lor şi neavansarea cheltuielilor de către niciunul dintre creditori.

Faptul că există posibilitatea ca o parte din cheltuielile privind desfăşurarea procedurii să fie suportată din fondul constituit potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006 nu înlătură această concluzie, întrucât utilizarea lui presupune posibilitatea reală a recuperării în viitor, cel puţin în parte, a sumelor avansate în urma înstrăinării bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei. Întrucât în cauză este necontestată lipsa bunurilor din averea debitoarei, nu se poate pune problema acoperirii pasivului (scopul aplicării Legii nr. 85/2006- art. 2) şi, prin urmare, nu se justifică nici folosirea fondului de lichidare pentru continuarea procedurii, doar creditorii putând să-şi asume riscul avansării de noi sume şi, implicit, al creşterii pasivului.
(Curtea de Apel Oradea, Decizia civilă nr. 30/C/2010-R/14.01.2010)

 

Fondul constituit conform art. 4 alin. (6) are alt regim juridic şi nu poate suplini faptul neavansării de către creditori  a sumelor. Dispoziţiile art. 131 exclud de la aplicare dispoziţiile art. 4 alin. (4) din lege.
(Curtea de Apel Constanta, Decizia civilă nr. 131 / 28.01.2010)

 

Obiecțiunile la raportul de închidere a procedurii, motivate de faptul că, nefiind îndeplinite condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar nu a formulat cerere de atragere a răspunderii patromoniale, nu sunt întemeiate.
(Curtea de Apel Ploiesti, Decizia civilă nr. 145 /28.01.2010)

 

Cererea în atragerea răspunderii este o facultate pentru lichidator, iar nu o obligaţie, creditorii având la dispoziţie, la rândul lor, pârghiile procedurale adecvate formulării unei astfel de cereri.
(Curtea de Apel Constanta, Decizia civilă nr. 1885 / 25.10.2010)

 

Dacă lichidatorul judiciar nu a identificat elemente care să conducă la atragerea răspunderii administratorului, iar Comitetul Creditorilor nu a întreprins niciun demers pentru a uza de calea prevăzută de lege, recurenta creditoare nu poate invoca inoportunitatea măsurii de închidere a procedurii.
(Curtea de Apel Constanța, Decizia civilă nr. 2001 /18.11.2010)

 

Art. 175

(1)
O procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau de lichidare pe bază de plan va fi închisă, prin sentinţă, în baza unui raport al administratorului judiciar care constată îndeplinirea tuturor obligaţiilor de plată asumate prin planul confirmat, precum şi plata creanţelor curente scadente. Dacă o procedură începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă potrivit prevederilor art. 167.

(2)
O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.

(3)
Bunurile vor putea fi distribuite creditorilor în contul creanţelor pe care le deţin împotriva averii debitorului, în urma unei propuneri a creditorului, cu obligaţia acestuia de a achita toate sumele ce ar fi fost datorate creditorilor aflaţi pe ordinele de prioritate anterioare, precum şi celor de pe aceeaşi ordine de prioritate, potrivit prevederilor art. 159 şi 161, în situaţia în care bunul ar fi fost vândut către un terţ. Dacă sunt mai multe propuneri, bunul se va distribui celui care oferă cel mai mare preţ, caz în care creanţa respectivului creditor se va scădea din preţul datorat. În toate cazurile, preţul bunurilor distribuite creditorilor în contul creanţelor nu va fi mai mic decât valoarea stabilită prin raportul de evaluare.

 

Comentariu

 

Prima ipoteză a art.175prevede că o procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau lichidare pe bază de plan va fi închisă în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat și a creanțelor născute în timpul procedurii și ajunse la scadență. Astfel cum a reținut doctrina

^[210]

, dacă, pentru creanțele curente scadente există o înțelegere pentru un alt termen de plată, după achitarea programului de plăți, se impune închiderea procedurii, cu condiția ca înțelegerea să fie adusă la cunoștința judecătorului-sindic care, în lipsa cunoașterii acesteia, nu ar putea închide procedura până la plată.

Cea de-a doua ipoteză, a închiderii procedurii în etapa falimentului, va avea loc atunci când, urmare a lichidării tuturor bunurilor din averea debitorului, judecătorul-sindic a aprobat raportul final în condiţiile art. 167 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite, iar fondurile nereclamate au fost depuse la bancă în condiţiile art. 168 din lege.

Conform doctrinei

^[211]

, bunurile vor putea fi distribuite creditorilor în contul creanțelor deținute împotriva averii debitorului în următoarele condiții:

• Creditorul către care se face distribuirea propune în mod expres o astfel de modalitate de acoperire a creanței sale – propunerea trebuie făcută în timpul procedurilor de valorificare a activelor, în conformitate cu prevederile art. 154-158 și cu cele ale regulamentelor de vânzare;
• Creditorul către care se face distribuirea achită toate sumele ce ar fi fost datorate creditorilor aflați pe o ordine superioară de prioritate, precum și, în mod corespunzător, celor de pe aceeași ordine de prioritate, potrivit prevederilor art. 159 și 161 din lege. Textul de lege clarifică regimul aplicabil acestor obligații, suma de bani ce trebuie achitată de către creditor fiind calculată ca și cum bunul ar fi fost vândut către un terț. În cazul în care se vor înregistra mai multe solicitări, bunul se va distribui creditorului care oferă prețul cel mai mare, urmând ca suma deținută cu titlu de creanță să fie scăzută din prețul datorat, cu obligația de plată pentru creditorul – adjudecatar a creanțelor prioritare în rang și/sau a sumelor care li s-ar fi cuvenit creditorilor din aceeași categorie, dintr-o vânzare de la un terț.
• Valoarea de achiziție a bunului este cel puțin egală cu valoarea stabilită prin raportul de evaluare. Această înseamnă că un creditor nu poate pretinde distribuirea unui bun în contul creanței sale decât dacă oferă cel puțin prețul stabilit prin raportul de evaluare.  

 

Jurisprudență

 

În mod neîntemeiat,

judecătorul-sindic, fără să dispună comunicarea raportului final, dispune închiderea procedurii. Conform art. 129 alin. (1) Legea nr. 85/2006 [art. 167 alin. 1 din Legea nr. 85/2014] – copii ale raportului final vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului ”prin publicare în BPI”. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maxim 30 de zile de la publicarea raportului final, creditorii având dreptul de a formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării
.
(Curtea de Apel București, Decizia civilă nr. 183/06.02.2009)

 

În ipoteza în care judecătorul-sindic a dispus închiderea procedurii fără ca raportul final întocmit de către lichidator să fie comunicat tuturor creditorilor şi debitorului şi afişat la uşa instanţei, au fost încălcate condiţiile imperativ prevăzute de legiuitor, ceea ce determină casarea hotărârii şi trimiterea cauzei primei instanţe în vederea continuării procedurii falimentului (
Curtea de Apel Bucureşti, Decizia civilă nr. 470/R/2005
).

 

Art. 176

Dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat:

a)
chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toţi asociaţii persoanei juridice sau persoana fizică, după caz, solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului judiciar făcută administratorului special, urmând ca bunurile să treacă în coproprietatea asociaţilor/acţionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social;

b)
în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia asociaţilor sau persoanei fizice, după caz;

c)
dacă după acoperirea tuturor creanţelor, închiderea procedurii şi radierea debitorului din registrele în care acesta a fost înmatriculat, au fost identificate bunuri în patrimoniu care nu au fost cunoscute în timpul procedurii de insolvenţă, acestea vor intra de drept în patrimoniul asociaţilor.

 

Comentariu

 

Dispozițiile art. 176 au în vedere situaţia închiderii procedurii în etapa falimentului, fie în procedură generală, fie în procedură simplificată, în cazul în care toate creanţele înregistrate în tabelul definitiv consolidat au fost acoperite în întregime

^[212]

. Legiuitorul nu face niciun fel de distincţie între creanţele înregistrate în termen sau tardiv, creanţele pure şi simple sau sub condiţie, creanţele scadente sau nescadente, referința fiind făcută numai la acoperirea completă a acestora. În cazul categoriei de creanţe afectate de condiție suspensivă, sumele cuvenite vor fi păstrate la bancă într-un cont special de depozit până în momentul în care situaţia lor juridică (îndeplinirea sau neîndeplinirea evenimentului prevăzut în condiţie) va fi lămurită, aşa cum prevede art. 166 din Legea nr. 85/2014.

Chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toţi asociaţii persoanei juridice sau persoana fizică, după caz, solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului judiciar făcută administratorului special, acestea trec în coproprietatea asociaţilor/acţionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social. Titlul de proprietate al asociaţilor sau acţionarilor va fi constituit, în această ipoteză, de hotărârea de închidere a procedurii, care va trebui să conţină în dispozitivul său menţiuni exprese în acest sens.

În toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia asociaţilor sau persoanei fizice, după caz.

Dacă după acoperirea tuturor creanţelor, închiderea procedurii şi radierea debitorului din registrele în care acesta a fost înmatriculat, au fost identificate bunuri în patrimoniu care nu au fost cunoscute în timpul procedurii de insolvenţă, acestea vor intra de drept în patrimoniul asociaţilor. Pentru ca atribuirea acestora să se facă de drept către asociați, este necesar ca toate creanțele aferente procedurii să fi fost integral achitate, înainte de închiderea procedurii. Titlul de proprietate al asociaţilor sau acţionarilor va fi constituit, în această ipoteză, atât de raportul final întocmit conform prevederilor art. 167 din Legea nr. 85/2006(întrucât raportul final menționează și bunurile  identificate și valorificate în timpul procedurii), cât și de hotărârea de închidere a procedurii.

 

 

Art. 177

(1)
În cazul procedurii deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, în condiţiile art. 71, dacă judecătorul-sindic constată, la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, că nu s-a depus nicio cerere, va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii.

(2)
În cazul prevăzut la alin. (1), închiderea procedurii nu produce efectele prevăzute la art. 176. Cu toate acestea, operaţiunile de administrare, legal făcute asupra averii debitorului, îşi vor produce efectele, iar drepturile dobândite până la închiderea procedurii rămân neatinse.

 

Comentariu

 

În privinţa creanţelor salariale, creditorii debitorului nu sunt obligaţi să depună cereri de admitere a creanţelor, astfel încât, înainte de a pronunța închiderea procedurii, judecătorul-sindic va trebui să solicite administratorului judiciar/lichidatorului verificarea dacă aceste creanțe au fost achitate.

Închiderea procedurii păstrează efectele dintre deschiderea procedurii și închidere, astfel încât debitorul se consideră a fi fost sub incidența procedurii, devenind, în consecință, aplicabilă restricţia de a nu putea să depună un plan de reorganizare în următorii cinci ani ulteriori respectivei sentinţei de închidere a procedurii.

În ceea ce privește executarea individuală a creanței proprii, conform Codului de procedură civilă, doctrina a reținut că aceasta nu ar mai putea fi începută, continuată după data închiderii procedurii în temeiul art. 177 din Codul insolvenței. Aceasta întrucât, în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1), creditorul care nu și-a depus declarație de creanță este decăzut din dreptul de a mai participa la procedură

^[213]

.

 

 

Art. 178

Dacă toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor primesc sumele ce li se datorează în perioada de observaţie sau renunţă la judecată în perioada de observaţie, judecătorul-sindic va dispune închiderea procedurii, fără a dispune radierea debitorului din registrul în care este înregistrat.

 

 

 

 

Comentariu

 

Textul privește exclusiv plata în perioada de observație. În cazul închiderii procedurii în temeiul art. 178, este posibilă repunerea pe rol a cauzelor suspendate de drept ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței, conform art. 75.  

 

Art. 179

Sentinţa de închidere a procedurii va fi notificată de judecătorul-sindic direcţiei regionale sau, după caz, administraţiei judeţene a finanţelor publice şi oficiului registrului comerţului ori, după caz, registrului societăţilor agricole sau altor registre unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Aceasta va fi notificată şi tuturor creditorilor, prin publicare în BPI.

 

Comentariu

 

Notificarea închiderii procedurii este în sarcina judecătorului-sindic. Hotărârea se consideră comunicată și tuturor creditorilor, prin publicarea în BPI.  În consecință, în baza sentinței de închidere publicată în BPI, creditorii pot opera rectificările necesare în contabilitatea proprie, dacă este cazul.

 

Art. 180

Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul judiciar şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de drepturi de preferinţă, acţionari sau asociaţi.

 

Comentariu

 

După închiderea procedurii atât judecătorul-sindic, cât şi administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, după caz, se dezînvestesc de întreaga procedură a insolvenţei faţă de debitorul respectiv, aceştia nemaiavând niciuna din competenţele sau atribuţiile prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Dispozițiile art. 180 au în vedere descărcarea de obligaţiile legate de procedură, debitor şi averea debitorului, creditori, titulari ai unor drepturi de preferință, acţionari sau asociaţi, obligaţii care decurg din atribuţiile conferite fiecăruia dintre organele care aplică procedura. Soluția operează de la pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.

 

Jurisprudență

 

Lichidatorul judiciar este descărcat de toate obligaţiile cu privire la procedură, iar prin lege nu s-a instituit în sarcina judecătorului-sindic obligaţia ca, anterior închiderii procedurii, să desemneze un executor judecătoresc pentru punerea în executare a dispoziţiilor acesteia, în cazul în care prin sentinţa de închidere s-a dispus şi antrenarea răspunderii personale patrimoniale a administratorilor societăţii debitoare
.
(Curtea de Apel Timişoara, Decizia nr. 731/R/29.09.2007)

 

Sentinţa de închidere a procedurii constituie titlu executoriu şi, ca atare, aceasta urmează a fi pusă în executare ca orice alt titlu, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă. Practic, legiuitorul a înţeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligaţia de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obţinute din executarea silită în conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispoziţie de lichidator
.
(Curtea de Apel Timişoara, Decizia nr. 210/R/10.03.2008)

 

Art. 181

(1)
Prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase; în astfel de situaţii, el va fi descărcat de obligaţii numai în măsura în care acestea au fost plătite în cadrul procedurii.

(2)
La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan, pe parcursul procedurii reorganizării judiciare. În cazul trecerii la faliment, dispoziţiile art. 140 alin. (1) devin aplicabile.

 

Comentariu

 

Conform doctrinei

^[214]

, închiderea procedurii falimentului are ca efect liberarea debitorului de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, obligaţii care au fost cuprinse în masa credală, dar care nu au fost achitate, inclusiv în situaţia în care aceste obligaţii nu au fost achitate integral.

Creditorii ale căror creanţe nu au fost achitate pe parcursul desfăşurării procedurii nu vor mai putea să îl urmărească pe debitor după închiderea procedurii.

În cazul în care un plan de reorganizare este confirmat, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea anterior confirmării planului şi cuantumul creanţelor prevăzută în planul confirmat. Pentru diferenţa de valoare, legiuitorul l-a iertat pe debitor de datorie, fiind în prezenţa unui caz de remitere parţială legală de datorie.

În cazul în care, din reorganizare se trece la faliment, creditorii revin la creanțele deținute conform tabelului definitiv al creanțelor, mai puțin sumele încasate în timpul procedurii de reorganizare.

 

Art. 182

(1)
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere pentru exercitarea atribuţiilor cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Există rea-credinţă atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar încalcă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unui interes legitim. Există gravă neglijenţă atunci când administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu îndeplineşte sau îndeplineşte defectuos o obligaţie legală şi prin aceasta determină vătămarea unui interes legitim.

(2)
În afara dispoziţiilor alineatului precedent, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la răspundere civilă, penală, administrativă sau disciplinară pentru actele efectuate în cursul procedurii, potrivit normelor de drept comun.

(3)
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care acţionează cu bună-credinţă, în limitele atribuţiilor prevăzute de lege şi a informaţiilor disponibile, nu poate fi tras la răspundere pentru actele procesuale efectuate ori pentru conţinutul înscrisurilor întocmite în cadrul procedurii.

 

 

Comentariu

 

Legiuitorul definește și limitează cazurile în care se poate atrage răspunderea practicianului în insolvență la gravă neglijență și rea-credință. Potrivit doctrinei, „practicianul în insolvență nu răspunde pentru administrarea defectuoasă a procedurii dacă nu se poate reține reaua-credință sau grava neglijență”

^[215]

Același autor reține și că termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în răspundere este, în lipsa unui text special, de 3 ani de la data producerii vătămării. Dispozițiile art. 182 alin. (2) trimit la prevederile de drept comun, respectiv la răspunderea din dreptul civil, penal sau administrativ. Cazurile de răspundere disciplinară sunt reglementate de OUG nr. 86/2006, care reglementează activitatea practicienilor în insolvență.

Buna-credință este raportată la exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege și în raport de informațiile aflate la dispoziția practicianului. În cazul în care acesta și-a exercitat activitatea în limitele atribuțiilor prevăzute de lege, nu i se poate atrage răspunderea pentru neefectuarea unor acte ce exced aceste atribuții.