Natura juridica a contractului de performanta sportiva

Temei de drept: Codul muncii, art. 58, art. 55 lit. c, art. 76 si 78

Contractul de performanta sportiva are natura juridica a unui contract de munca, chiar si in lipsa inregistrarii sale la Inspectoratul Teritorial de Munca, deoarece „neinregistrarea contractului la Inspectoratul Teritorial de Munca nu il transforma intr-o conventie civila, avand doar consecinta antrenarii raspunderii contraventionale pentru aceasta omisiune ” (ICCJ, Decizia Civila nr. 8661/2011).

Adresa/notificarea prin care sportivul este informat ca, intrand in proces de reconstructie a echipei, antrenorul renunta la serviciile lui nu poate avea ca efect incetarea raporturilor de munca nascute intre parti prin contractul de performanta sportiva, deoarece adresa/notificarea nu indeplineste conditiile pentru a fi considerata o decizie de concediere sau un act asimilat acesteia, in continutul ei nefiind indicata niciuna dintre mentiunile prev. de art. 76 Codul muncii.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 1662/89 din data de 30.07.2015, reclamanta A.P.-D. a solicitat instantei sa oblige paratul Clubul Sportiv la respectarea clauzelor contractului de performanta sportiva nr. 1 incheiat pe data de 15 iunie 2011, suportarea cheltuielilor ocazionate de interventiile chirurgicale si recuperatorii pe care le va suporta pe toata durata derularii contractului, pana la data de 14 iunie 2016 si ulterior acestei date daca procedurile medicale se extind, plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 02.07.2015 si pana la data incetarii contractului - 14 iunie 2016, sume indexate, majorate si reactualizate de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la data platii efective.

Motivandu-si in fapt actiunea, reclamanta arata ca pe data de 15 iunie 2011 a incheiat cu Clubul Sportiv un contract individual de munca, respectiv un contract de performanta sportiva, prin care paratul se obliga sa-i asigure conditii corespunzatoare pentru realizarea obiectivelor si sa-i achite anual o indemnizatie in suma de 6000 lei.

In luna octombrie 2014, in urma unei accidentari suferite in timpul unei competitii sportive a fost supusa unei interventii chirurgicale la genunchiul drept, operatie de ligamente incrucisate colaterale, anterior si menisc, interventie care a presupus o perioada de recuperare de 8 luni, pana in luna iunie 2015. In luna octombrie 2015 urmeaza sa suporte o noua interventie chirurgicala pentru extragerea unui surub metalic fixator implantat in genunchi, iar dupa aceasta operatie se impune o noua perioada de recuperare. Arata ca atat operatia, cat si recuperarea pana la data de 01.06. 2015 au fost suportate de catre Clubul Sportiv .

Pe toata durata incapacitatii sportive, reclamanta mentioneaza ca si-a indeplinit toate obligatiile asumate prin contract, a urmat indicatiile terapeutice si a tinut permanent legatura cu antrenorii si reprezentantii clubului.

Pe data de 02.07.2015 a primit instiintarea nr. 1891/02.07.2015 prin care i se pune in vedere ca antrenorul renunta la serviciile ei, cerandu-i-se sa elibereze spatiile de cazare si sa predea echipamentul sportiv.

Apreciaza ca masura luata este nelegala intrucat fiind in incapacitate temporara de munca, raporturile juridice de munca nu puteau inceta din initiativa paratului.

In conformitate cu dispozitiile art. VI din contractul de performanta sportiva, paratul nu putea lua masura rezilierii contractului decat in una dintre cele patru situatii reglementate de contract, iar motivul invocat de Clubul Sportiv „intrarea intr-un proces de reconstructie al echipei” nu este prevazut in contract .

In sustinerea actiunii a solicitat proba cu inscrisuri depunand in acest sens copii de pe contractul de performanta sportiva nr. X/15.06.2011, adresa nr. XX/02.07.2015, memoriu, factura fiscala - XXX/01.09.2014, documente medicale, programul de recuperare post- ligamentoplastie - Spitalul clinic C., biletul de iesire din spital nr. X/10.10.2014, scrisoare medicala, rezultat examinare medicala nr. 46852/01.09.2014 Clinica de Diagnostic, legitimatia de jucator profesionist.

In drept, a invocat prevederile Legii nr. 69/2000, ale Legii nr. 53/2003, ale Legii nr. 287/2009, Codul Civil republicat, Legea nr. 571/2003 si Codul de Procedura Civila.

Prin intampinarea formulata Clubul Sportiv a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Vaslui, motivat de faptul ca raportul juridic dedus judecatii nu este de dreptul muncii, partile incheind un contract de performanta sportiva si nu un contract de munca. Sustine ca in speta competenta teritoriala revine instantei de la sediul paratului in temeiul art. 107 alin. 1 CPC.

In ce priveste fondul cauzei, paratul sustine ca se impune respingerea capatului de cerere care vizeaza suportarea cheltuielilor ocazionate de interventiile chirurgicale si recuperatorii viitoare intrucat aceste cheltuieli nu au fost efectuate, nefiind cunoscute.

In ce priveste achitarea drepturilor salariale, Clubul Sportiv solicita respingerea lor deoarece acestea nu sunt drepturi salariale, contractul incheiat intre parti nefiind contract de

munca. Arata paratul ca reclamanta nu detine calitatea de sportiva profesionista pentru ca nu detine licenta de profesionist.

Clubul Sportiv precizeaza ca in ce priveste incetarea contractului individual de munca a aplicat clauzele contractuale, relatia contractuala incetand in mod legal. Paratul mentioneaza ca i-a platit reclamantei indemnizatia pentru cele 30 de zile de preaviz, prin virament bancar, conform extrasului de cont nr. 10/25.08.2015.

In sedinta publica din 05.11.2015, Tribunalul a respins exceptia necompetentei teritoriale invocata de catre parat, ca neintemeiata, motivat de faptul ca acel contract incheiat intre cele doua parti este asimilat unui contract individual de munca.

Prin sentinta civila nr. 1554/12.11.2015 Tribunalul Vaslui a respins actiunea formulata de reclamanta A.P.-D., in contradictoriu cu paratul Clubul Sportiv.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

Raportul juridic de munca dintre sportiva A.P.-D. si Clubul Sportiv s-a materializat prin incheierea contractului de performanta sportiva nr. X/15 iunie 2011, incheiat pe o perioada de 5 ani, cu incepere de la data de 15 iunie 2011si pana la data de 14 iunie 2016.

Raporturile de munca intre cele doua parti s-au derulat pana la data de 02.07.2015, data la care a fost emisa adresa cu nr. 1891/02.07.2015 de catre Clubul Sportiv, prin care angajatorul comunica reclamantei ca se renunta la serviciile acesteia.

Instanta apreciaza ca aceasta adresa echivaleaza cu o decizie de desfacere a contractului individual de munca, si aceasta in forma atipica, determinata de contractul de performanta sportiva incheiat intre parti.

Desi reclamanta considera ca raporturile juridice de munca au incetat abuziv, impotriva acestei adrese de incetare a raporturilor de munca reclamanta nu a formulat contestatie, conform dispozitiilor Codului muncii.

Simple mentiuni din cuprinsul motivarii in fapt a prezentei cereri - fiind in incapacitate temporara de munca, raportul de munca nu putea inceta din initiativa paratei, ” masura luata de parata cu privire la incetarea raporturilor dintre mine si club este nelegala si abuziva” nu echivaleaza cu o contestatie impotriva masurii dispuse deoarece obiectul cererii de chemare in judecata a fost stabilit punctual de reclamanta si a constat in: respectarea clauzelor contractului de performanta sportiva nr. 1 incheiat pe data de 15 iunie 2011, suportarea cheltuielilor ocazionate de interventiile chirurgicale si recuperatorii pe care le va suporta pe toata durata derularii contractului, pana la data de 14 iunie 2016 si ulterior acestei date daca procedurile medicale se extind, plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada

2015. si pana la data incetarii contractului -14 iunie 2016, sume indexate, majorate si reactualizate de la data ramanerii definitive a hotararii si pana la data platii efective.

Codul muncii defineste la art. 10 contractul individual de munca ca fiind acel contract in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Obligativitatea contractului prezinta o deosebita insemnatate, nu numai pentru raporturile dintre cele doua parti dar si pentru certitudinea si eficienta raporturilor juridice in general, contractul fiind generator de drepturi si obligatii pentru partile semnatare.

Desi incheiat pe perioada determinata, raporturile juridice de munca intre cele doua parti au incetat pe data de 02.07.2015 ca urmare a solicitarii angajatorului, reclamantei fiindu- i acordat un preaviz de 30 de zile.

Necontestand aceasta dispozitie, contractul de performanta sportiva nr. 1/15 iunie 2011 a incetat la data de 02.07.2015 si in modalitatea dispusa prin notificarea nr. 189 din

2015. transmisa reclamantei.

Astfel, nefiind in fiinta si neproducand efecte juridice, instanta constata ca pretentiile reclamantei fundamentate pe acest contract de performanta sportiva, pretentii vizand plati ulterioare incetarii contractului de munca iar nu drepturi restante aferente perioadei cat acesta inca era in vigoare, nu mai au temei legal pentru acordare.

Raportat celor expuse mai sus, instanta va respinge ca neintemeiata actiunea reclamantei, in contradictoriu cu paratul Clubul Sportiv.

Potrivit dispozitiilor art. 270 Codul muncii, prezenta cauza este scutita de plata taxei de timbru si de timbrul judiciar.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta A.P.-D., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului, se sustine ca a chemat in judecata Clubul Sportiv pentru ca instanta de fond sa constate ca parata intimata a incalcat dispozitiile legale care guvernau contractual de performanta sportiva incheiat intre ea si acest club.

Mai exact, intre ea si Clubul Sportiv a fost incheiat un contract de performanta sportive, prin care au fost stabilite drepturi si obligatii pe care parata le-a incalcat. In data de 02.07.2015, prin notificarea nr. X/02.07.2015, a fost instiintata ca antrenorul renunta la serviciile sale, fara a motiva masura concedierii sale. A contestat masura concedierii sale aratand in cererea introductiva de instanta ca aceasta masura este nelegala din mai multe puncte de vedere.

In primul rand, apelanta a sustinut ca intimatul nu putea lua o astfel de masura cata vreme ea se afla in incapacitate de munca, mai ales ca, in temeiul dispozitiilor art. VI din contract, Clubul Sportiv nu putea dispune incetarea contractului decat in una din cele 4 situatii prevazute in contract.

Intrucat contractual de performanta sportiva incheiat intre ea si club este asimilat unui contract individual de munca, acesta nu putea inceta decat in cazurile si conditiile prevazute de Codul Muncii - Legea 53/2003. Or, in situatia aratata de parat la incetarea contractului se presupune a fi vorba de o restructurare, oricum, decizia neindeplinind conditiile minime de legalitate, fiind lovita de nulitate absoluta.

Apelanta a aratat ca nu i s-a comunicat un act care sa constituie o decizie de incetare a raporturilor de munca (de concediere) sau care sa poata fi asimilat acesteia, adresa/notificare nr. 1891 din 02.07.2015 neputand fi asimilata unei decizii de concediere deoarece nu respecta disp. art. 55, 58, 76 si art. 77 Codul muncii.

Angajatorul este obligat sa emita decizie in forma si conditiile impuse de lege, in caz contrar operand nulitatea prevazuta de art. 76 C. muncii; notificarea este o clauza de dezicere de contract si nu o desfacere unilaterala a contractului de munca, astfel ca cele doua institutii nu pot avea acelasi regim juridic; nefiind prevazuta de lege, notificarea din speta nu poate produce efecte juridice, deoarece nu a fost emisa in perioada de proba; in plus, nu este prevazut un termen pentru atacarea ei injustitie; singurul act care produce efecte juridice in cauza este decizia de desfacere a contractului individual de munca emisa in conditiile si in forma impusa de dispozitiile Codului Muncii.

Apelanta a sustinut ca Tribunalul a apreciat eronat ca notificarea nr. 1891 din

2015. reprezinta decizie de incetare a raporturilor de munca; decizia de incetare a raporturilor de munca trebuie sa indeplineasca cerintele de forma si de fond prevazute de lege; notificarea din speta nu indeplineste aceste cerinte, asa incat nu poate fi considerata decizie de concediere.

A mai sustinut apelanta ca nu i s-a comunicat nicio decizie de desfacere a contractului de munca si, cu toate acestea, a respectat toate termenele procedurale, a formulat o cerere prealabila catre Federatia Romana de Handbal, iar instantei de fond i-a prezentat suficient material probator care sa arate ca masura concedierii sale este nelegala si netemeinica.

Intimatul Clubul Sportiv a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In motivare, s-a aratat ca prima instanta a respins actiunea formulata de A.P.-D., insa considerentele expuse in hotarare nu sunt in afara oricaror critici, dar intrucat solutia pe fond a fost cea asteptata, nu a apelat-o.

Intimatul a aratat ca nu a incheiat cu apelanta un contract de munca, ci un contract reglementat de codul civil. Nici entitatea intimata nu este un club profesionist si nici apelanta ca sportiva nu are statut de profesionista - a depus relatii de la federatia sportiva la dosar. Nu s-a obligat sa asigure salariul minim, concedii de odihna, contractual nu este inregistrat la I.T.M.

A mai aratat ca a respectat toate drepturile apelantei cuprinse in contractual de performanta sportiva. Clubul sportiv se conduce dupa principiile performantei sportive. Singura obligatie impusa de legiuitor este asigurarea sportivului pentru riscuri din activitatea pe care acesta o desfasoara. Sub acest aspect, intimatul a aratat ca i-a platit apelantei si ii va mai plati daca va fi cazul orice cheltuiala pentru refacerea sanatatii deteriorate prin activitatea sportiva.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea de Apel a constatat ca apelul este intemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Din analiza probelor administrate rezulta ca intre partile in proces s-a incheiat contractul de performanta sportiva nr. X/15.06.2011 pe o perioada determinata de 5 ani, a carui executare urma sa inceteze la data de 14.06.2016.

Aceasta conventie incheiata intre parti are natura juridica a unui contract de munca, chiar si in lipsa inregistrarii sale la Inspectoratul Teritorial de Munca, deoarece „neinregistrarea contractului la Inspectoratul Teritorial de Munca nu il transforma intr-o conventie civila, avand doar consecinta antrenarii raspunderii contraventionale pentru aceasta omisiune” (ICCJ, Decizia Civila nr. 8661/2011).

Contractul de performanta sportiva nr. X/15.06.2011 cuprinde, asa cum corect a retinut si prima instanta, elemente specifice relatiilor de munca. Astfel, elementele esentiale ale contractului de munca sunt intrunite in raport de obligatia reclamantei de a se pregati si a juca handbal in cadrul echipei paratului (prestarea muncii), in raport de obligatia paratului de a-i achita un salariu de 6000 lei pe an, fiind, de asemenea afirmat si raportul de subordonare specific relatiilor de munca (spre deosebire de cele de drept comun), prin aceea ca reclamanta trebuie sa respecte indicatiile tehnico-tactice ale antrenorului, sa-si foloseasca efortul personal pentru indeplinirea obiectivului de performanta sportiva, sa respecte regulamentul de ordine interioara al echipei.

Anterior datei de 14.06.2016, paratul si-a manifestat intentia de a inceta raporturile de munca dintre parti, emitand adresa/notificarea inregistrata sub nr. 1891 din 02.07.2015, prin care reclamanta era informata ca incepand cu data de 02.07.2015, intrand in proces de reconstructie a echipei, antrenorul renunta la serviciile acesteia.

Tribunalul a retinut ca aceasta adresa/notificare echivaleaza cu o decizie de desfacere a contractului individual de munca si, intrucat nu a fost contestata de reclamanta prin cererea de chemare in judecata, a respins pretentiile reclamantei fundamentate pe un contract de performanta sportiva care nu mai era in fiinta si nu mai producea efecte juridice.

Acest mod de solutionare a pricinii de catre prima instanta este gresit. In esenta, reclamanta a sustinut ca pe data de 02.07.2015 ar fi intervenit concedierea sa in fapt, fiind practic eliminata din echipa fara nici o explicatie si fara intocmirea unei decizii de concediere in forma scrisa, adresa/notificarea nr. 1891/02.07.2015 nefiind o decizie de concediere.

In apel, reclamanta a aratat ca prin cererea de chemare in judecata a contestat masura concedierii, insa aceste afirmatii nu se sustin. Din acest punct de vedere, prima instanta a retinut corect ca din referirile facute in cuprinsul motivarii in fapt a cererii de chemare in judecata nu se poate deduce ca vointa reala a reclamantei, in ceea ce priveste obiectul cererii de chemare in judecata, este aceea de a solicita anularea adresei/notificarii nr. 1891/02.07.2015. Referirile la aceasta notificare sunt doar simple argumente privind efectele sale asupra raporturilor de munca dintre parti, fiind analizate de instanta de apel sub acest aspect.

Pentru a statua asupra temeiniciei pretentiilor formulate in cauza, instanta de apel a analizat prioritar daca adresa/notificarea nr. 1891/02.07.2015 a avut ca efect incetarea sau nu

a raporturilor de munca nascute intre parti prin contractul de performanta sportiva nr. 1/15.06.2011.

Potrivit art. 58 din Codul Muncii, concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, ea putand fi dispusa din motive care au legatura cu persoana salariatului sau din motive care nu tin de persoana angajatului. Manifestarea unilaterala de vointa a angajatorului de a inceta raporturile juridice de munca pe care le are cu salariatul sau se poate produce, conform art. 55 lit. c Codul muncii, „in cazurile si conditiile limitativ prevazute de lege”. Prin urmare, in asemenea situatii, angajatorul este obligat sa emita o decizie, care trebuie sa indeplineasca anumite conditii, in caz contrar fiind lovita de nulitate, in acest sens fiind dispozitiile art. 76 si 78 Codul muncii.

Adresa/notificarea nr. 1891/02.07.2015 nu indeplineste conditiile pentru a fi considerata o decizie de concediere, in continutul ei nefiind indicata niciuna dintre mentiunile prev. de art. 76 Codul muncii.

In raport de cele ce preced, concluzia care se impune este aceea ca intimata parata nu a emis un act care sa constituie o decizie de incetare a raporturilor de munca (de concediere) sau care sa poata fi asimilat acesteia, situatie in care instanta de apel a apreciat ca raporturile de munca dintre parti nu au incetat, astfel ca cererea reclamantei de obligare a intimatului la o despagubire egala cu indemnizatia prevazuta in contractul de performanta sportiva nr. 1/15.06.2011 si la cheltuieli cu recuperarea medicala postoperatorie a reclamantei este intemeiata, in raport de obligatiile stabilite de parti la punctele 4.1.c) si 5.1.a) din contractul de performanta sportiva.