Motivul de revizuire, invocarea nepronuntarii pe exceptii si aparari ce nu vizeaza obiectul cererii

Motivul de revizuire prevazut de art.509 alin 1 pct 1 C.proc.civ. are in vedere trei ipoteze, prima fiind de extra petita, a doua de minus petita, iar a treia de plus petita. Toate cele trei ipoteze au in vedere obiectul cererilor cu care a fost sesizata instanta, adica pretentiile concrete formulate de parti prin cereri avand natura juridica a cererii de chemare in judecata: cererea principala, cererea reconventionala, cererea de interventie.

In ceea ce priveste ipoteza a doua minus petita, aceasta are in vedere situatia in care instanta a omis sa solutioneze un capat de cerere, mai exact cand nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizata, formulate in termen, indiferent daca ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau aditional, singura conditie fiind ca aceste cereri sa vizeze obiectul litigiului.

Nu se poate vorbi de minus petita in cazul omisiunii instantei de a se pronunta asupra altor cereri decat cele privind obiectul cererilor de chemare in judecata, cum ar fi: asupra cererilor privind acordarea unui nou termen pentru angajarea unui aparator; asupra unei exceptii procesuale; asupra unei aparari (argument) invocata de parte etc. De asemenea nu se poate vorbi de minus petita nici atunci cand instanta nu s-a pronuntat pe fond, deoarece a rezolvat cauza pe baza unei exceptii peremptorii.

Sustinerile privind exceptia de inadmisibilitate si neandeplinirea in concret a conditiilor cerute de art. 131 din Legea nr. 85/2014 reprezinta aparari ale paratei- interveniente, nicidecum capete de cerere (pretentii concrete) aferente obiectului cererii principale sau ale cererii de interventie, astfel ca aceste sustineri nu pot fi incadrate in motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin 1 pct 1 ipoteza a doua C.proc.civ.

Prin sentinta nr.46/2017 din 31 ianuarie 2017, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia a Il-a Civila, in dosarul nr.10624/63/2015/a1, s-a admis actiunea formulata de petentul, ARA, in contradictoriu cu debitorul SCEUCSRL prin administrator judiciar CIGMCSPRL si intervenienta BCISANPAOLORSA. A fost obligat lichidatorul sa incheie cu petentul contractele de vanzare cumparare privind bunurile imobile situate in Craiova,str. Deceneu, nr.13, constand in: garsoniera 4E4 cu o suprafata utila de 33 mp si cota indiviza aferenta din spatiile comune blocului de 1993/74922 si cota parte din terenul aferent de 2283/93000, cu nr. cadastral 204476 si inscris in CF nr. 204476 a localitatii Craiova, garsoniera 1E6, situata la etajul 6 in suprafata de 33,45 mp impreuna cu cota indiviza din spatiile blocului 2020/74922 precum si cota parte din terenul aferent de 2314/93000 si apartament 2E6 , situat la etajul 6 in suprafata de 48,30 mp impreuna cu cota indiviza aferenta din spatiile blocului de 2916/74922 si cota parte din terenul aferent de 3341/93000, dupa achitarea de catre petent a sumei de 67.883,79 lei, reprezentand diferenta de pret. A fost obligat lichidatorul la vanzarea bunului descris anterior liber de orice sarcini. S-a respins cererea de interventie formulata de BCISANPAOLORSA.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel intervenienta BCISANPAOLORSA prin BCISRSAB - SC, sustinand ca hotararea primei instante este netemeinica si nelegala.

Prin Decizia nr.467/07.06.2017 pronuntata de Curtea de Apel Craiova -Sectia a II-a Civila, in dosarul nr.10624/63/2015/a1, s-a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienta BCISRSA prin BCISRSB - SC, in contradictoriu cu intimatul reclamant ARA si intimata parata CIGMCSPRL - administrator judiciar al debitoarei SCEUCSRL si a fost obligata apelanta intervenienta la 3.100 lei cheltuieli de judecata catre intimatul reclamant ARA.

Pentru a se pronunta astfel, Curtea a constatat ca, in mod corect, judecatorul fondului a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii considerand ca nu au fost incalcate atributiile exclusive ale lichidatorului judiciar prevazute de art.131 din Legea 85/ 2014.

Art.131 alin.1 din Legea nr.85/2014 prevede atributia administratorului/ lichidatorului judiciar de a executa obligatiile ce rezulta dintr-o promisiune bilaterala de vanzare cu data certa, anterioara deschiderii procedurii impotriva promitentului-vanzator, la cererea promitentului-cumparator daca sunt indeplinite cumulativ conditiile impuse de legiuitor respectiv:- pretul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se afla in posesia promitentului cumparator;- pretul nu este inferior valorii de piata a bunului;- bunul nu are o importanta determinanta pentru reusita unui pan de reorganizare;- in cazul imobilelor, promisiunile sunt notate in Cartea funciara.

Actiunea in obligare la incheierea contractului autentic de vanzare-cumparare este o actiune prin exercitare careia una din partile semnatare ale unui antecontract de vanzare- cumparare imobiliara poate cere instantei judecatoresti competente sa dea o hotarare care sa tina loc de act autentic de instrainare in cazul in care cealalta parte refuza sa se prezinte la notarul public in vederea autentificarii vanzarii.

Pentru exercitarea unei actiuni, de acest gen, se cer a fi intrunite, alaturi de elementele constitutive ale oricarei actiuni, anumite conditii specific, in speta, conditiile prevazute de art.131 din Legea nr.85/2014 pe care reclamanta le-a indeplinit, astfel ca lichidatorul judiciar poate fi obligat sa execute antecontractul de vanzare-cumparare a imobilului din litigiu.

Curtea a constatat ca, dupa deschiderea procedurii insolventei, reclamantul din prezenta cauza, cumparator-promitent in antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1708/06.10.2010 la BNPIVF, a solicitat administratorului judiciar (filele 28-29 dosar fond) executarea obligatiilor ce ii reveneau debitoarei in calitate de vanzator-promitent si anume vanzarea libera de sarcini,privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retentie, sechestre, de orice fel a imobilului achizitionat insa administratorul judiciar nu s-a conformat solicitarii acestora situatie in care reclamantul au intentat prezenta actiune in temeiul art.131 din Legea nr.85/2014.

Curtea a constatat ca nu este incalcat principiul electa una via, asa cum a invocat apelanta prin motivele de apel, deoarece cererea reclamantei de inscriere la masa credala a debitoarei si actiunea prin care lichidatorul judiciar este obligat sa execute antecontractul de vanzare-cumparare a imobilului din litigiu au regimuri si consecinte juridice diferite, neexistand posibilitatea pronuntarii a doua hotarari judecatoresti contradictorii.

Fiind vorba de doua cereri distincte, formulate in etape diferite a procedurii insolventei, Curtea a apreciat ca inscrierea la masa credala nu are efecte asupra admisibilitatii cererii in obligatia de a face.

S-a retinut ca nefondata este si sustinerea privind prematuritatea cererii motivata de apelanta pe aspectul ca nu a fost respectata procedura stabilita de legiuitor in sensul ca reclamantii nu au formulat cerere la lichidatorul judiciar, iar acesta din urma nu a asigurat respectarea drepturilor stabilite de lege in favoarea creditorilor detinatori ai unor creante ce beneficiaza de cauze de preferinta asupra bunurilor ce urmeaza a se instraina.

S-a mai retinut ca reclamanta a solicitat la data de 23.12.2015, administratorului judiciar sa se prezinte la notar pentru a executa obligatiile ce ii reveneau debitoarei din antecontractul de vanzare-cumparare si ca in urma refuzului de a-si indeplini obligatiile aceasta a promovat actiunea intemeiata pe art.131 din Legea nr.85/2014.

In ceea priveste drepturile care trebuie respectate de catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, aceste sunt stabilite de art.131 alin.2 din Legea nr.85/2014 si sunt urmatoarele:- dreptul de a beneficia cu prioritate de orice sume incasate in averea debitoarei in baza contractelor de vanzare incheiate in conditiile alin. (1) potrivit prevederilor art.159;- dreptul de a beneficia de o masura privind asigurarea unei protectii corespunzatoare, respectiv una dintre urmatoarele masuri: l.primirea unei sume reprezentand maximum valoarea de piata a bunului din care se deduc cheltuielile prevazute de art.159 alin.1 pct.1 (cheltuieli privind onorariul administratorului/ lichidatorului si cheltuieli administrative); 2.primirea unei garantii reale cu valoarea egala cu valoarea de piata a bunului stabilita in cadrul procedurii, printr-un raport de evaluare actualizat ce va fi intocmit de catre un evaluator desemnat potrivit prevederilor art.61;3.primirea unei scrisori de garantie bancara pentru o suma egala cu valoarea de piata a bunului stabilita in cadrul procedurii, dar nu mai mult decat valoarea creantei acestora inregistrata in tabelul de creante in vigoare.

Curtea a constatat ca Legea nr.85/2014, aduce un echilibru intre drepturile creditorilor garantati si cele ale partilor semnatare ale antecontractelor care vizeaza imobile ipotecate.

Astfel, creditorii garantati (beneficiari ai unei cauze de preferinta) isi castiga prin noile prevederi, dreptul de a beneficia cu prioritate de sumele incasate de debitor din antecontracte semnate inainte de declansarea insolventei.

Art.131 alin.1 din LPI statueaza ca obligatiile rezultate dintr-o promisiune bilaterala de vanzare cu data certa incheiata anterior deschiderii procedurii, in care promitentul-vanzator intra in procedura, urmeaza a fi executate de catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii:

- pretul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se afla in posesia promitentului cumparator;- pretul nu este inferior valorii de piata a bunului;- bunul nu are o importanta determinanta pentru reusita unui pan de reorganizare;- in cazul imobilelor, promisiunile sunt notate in Cartea funciara.

Curtea a retinut ca reclamantul, in calitate de promitent-cumparator, a incheiat la data de 06.10.2010 cu SCEUCSRL in calitate de promitenta-vanzatoare, antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1708/06.10.2010 la BNP IVF, prin care a achizitionat un spatiu, la etajul 6, compus situat in ansamblul de locuinte ce urma sa fie realizat de catre promitenta vanzatoare, in Municipiul Craiova, str.Deceneu, nr.13, jud. Dolj, a carui suprafata a fost aproximata la 72 mp construiti, spatiul urmand a fi predat fara finisaje interioare, pentru suma de 40.000 euro.

Prin aceasta promisiune de vanzare-cumparare, promitenta vanzatoare s-a obligat ca pana la 31.10.2013 sa predea bunul imobil cu caracteristicile constructive si finisajele prevazute in conventie si sa incheie actele de vanzare-cumparare in forma autentica.

Ulterior, prin actul aditional autentificat la nr.4029/19.10.2015 la BNP Ionascu Nicolae si Curea Ionel, partile au convenit sa modifice obiectul promisiunii, in vanzarea garsonierei 1E6 in suprafata utila de 33,45 mp si cota indiviza aferenta precum si in vanzarea apartamentului nr.2E6 in suprafata utila de 48,30 mp si cota indiviza aferenta apartamentului dar si termenul pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare (care a fost prelungit pana la data de 31.l1.2015), celelalte clauze din antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1708/06.10.2010 la BNP Ilie Victor Florea ramanand neschimbate.

Reclamantul a achitat pretul in totalitate dovada fiind facuta cu facturile depuse la dosar (filele 11-22 dosar fond) a fost pus in posesia bunului imobil iar contractul nu a mai fost incheiat intrucat ulterior la 30.10.2015 vanzatorul a intrat in insolventa.

Astfel, in prezenta cauza sunt intrunite cumulativ conditiile prevazute de art.131 alin.1 din Legea 85/2014, respectiv pretul a fost achitat in totalitate, bunul imobil e in posesia cumparatorului, promisiunea a fost notata la cartea funciara, pretul nu este inferior valorii de piata a bunului (asa cum reiese din raportul de evaluare), iar bunul nu are o importanta deosebita pentru reusita unui plan intrucat debitoarea este supusa procedurii simplificate si care exclude posibilitatea propunerii unui plan.

impotriva deciziei a formulat cerere de revizuire BCISRSA prin BCISRSAB - SC, solicitand admiterea cererii de revizuire, schimbarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii apelului, cu consecinta modificarii in totalitate a sentintei apelate, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca inadmisibila si admiterii cererii de interventie.

In motivare, a aratat ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra exceptiei inadmisibilitatii, in solutionarea acesteia, instanta de apel netinand cont de baza juridica si motivarea exceptiei.

Astfel, instanta de apel s-a limitat doar la a constata ca reclamantul i-a solicitat lichidatorului judiciar sa incheie contractul de vanzare si ca acesta nu a raspuns. Nu se analizeaza insa care ar fi fost remediul pe care reclamantul l-ar fi avut la dispozitie in aceasta situatie (o actiune in obligarea lichidatorului la solutionare cererii sau la incheierea contractului de vanzare).

A sustinut ca neluarea in considerare a motivelor invocate in sustinerea exceptiei de inadmisibilitate echivaleaza cu nesolutionarea exceptiei de inadmisibilitate, prin urmare, instanta de apel nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, in sensul dispozitiilor art. 509 alin. 1 pct. 1 din Cod proc. civ.

Revizuienta a aratat ca instanta de apel nu s-a pronuntat cu privire la criticile vizand aplicarea in speta a masurilor de protectie prevazute de art. 131 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.

A mai aratat ca nicaieri in cuprinsul considerentelor deciziei din apel nu se analizeaza, in concret, daca masurile de protectie prevazute de lege au fost sau nu asigurate in speta. Se face doar referire, in mod generic, la prevederile legale care reglementeaza dreptul creditorilor detinatori ai unei cauze de preferinta de a beneficia cu prioritate de distribuirile rezultate din incasarea pretului stipulat in antecontracte. Instanta de apel nu a analizat daca acest drept de preferinta este realizabil in cauza dedusa judecatii in conditiile in care mare parte din pretul stipulat in antecontractul incheiat de debitoare cu reclamantul a fost incasat anterior intrarii debitoarei in insolventa.

Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar nu poate incheia contractul de vanzare cu reclamanta daca nu s-au asigurat masurile de protectie creditorilor garantati. Textul de lege prevede in mod expres ca mai intai se asigura masurile de protectie creditorilor garantati si ca, abia ulterior, se incheie contractul de vanzare cu promitentii cumparatori.

A mai sustinut ca in conditiile in care a solicitat prin apel sa se analizeze daca i s-au asigurat masurile de protectie la care considera ca are dreptul in temeiul art. 131 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, iar instanta de apel s-a limitat doar la a analiza dispozitiile legale care reglementeaza aceste masuri de protectie, este evident ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra unui lucru care i-a fost cerut, in sensul dispozitiilor art. 509 alin. 1 pct. 1 din Cod proc. civ.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 509 alin. 1 pct. 1 din Codul de proc. civ., precum si celelalte dispozitii legale invocate in cuprinsul cererii.

Intimata CIGMCSPRL - administrator judiciar al debitoarei SCEUC SRL, a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire .

In motivare, a aratat ca motivele cererii de revizuire reprezinta de fapt o nemultumire a reclamantei fata de solutia data de instanta de apel si sunt incadrate fortat in prevederile art.509 alin. 1 pct.l, solutia pronuntata de Curtea de Apel Craiova fiind o modalitate de interpretare si/aplicare a legii la un caz determinat, in care se reflecta optiunea legiuitorului care a inteles sa protejeze stabilitatea raporturilor juridice constituite inainte de deschiderea procedurii insolventei si, implicit, drepturile promitentului-cumparator care, in lipsa acestor prevederi, ar fi obligat sa achite, pe langa pretul imobilului, si contravaloarea ipotecii la care acesta nu s-a obligat prin incheierea antecontractului de vanzare-cumparare.

Intimatul ARA a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondata.

A invocat tardivitatea cererii de revizuire iar pe fond a aratat ca motivele invocate nu se circumscriu exigentelor art.509 alin 1 C.proc.civ. ele fiind simple nemultumiri ale petentei care ar conduce la o reevaluare a probelor si a motivelor de apel.

In drept a invocat disp. art. 205 raporatat la art. 509 alin 1 pct 1 C.proc.civ.

Analizand cererea de revizuire in raport de motivele invocate, sustinerile din intampinari si dispozitiile legale aplicabile in materie, Curtea a retinut urmatoarele:

Revizuienta isi intemeiaza cererea pe disp. art. 509 alin 1 pct 1 N.C.proc.civ. iar ca argumente de fapt arata, in sinteza, ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii reclamantilor si nici cu privire la criticile vizand aplicarea in speta a masurilor de protectie prevazute de art. 131 alin 2 din Legea nr. 85/2014.

Revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, comuna si nesuspensiva de executare ce poate fi promovata pentru motivele expres prevazute de art. 509 C.proc.civ., astfel incat securitatea raporturilor juridice si adevarul ce se presupune ca este continut intr-o hotarare judecatoreasca sa nu fie periclitate.

Potrivit disp. art. 509 alin 1 pct 1 N.C.proc.civ., invocat in cauza, revizuirea unei hotarari pronuntate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi ceruta daca:... 1. s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut; ..

Acest motiv de revizuire este o aplicatie a principiului disponibilitatii, precum si a obligatiei instantei de a judeca toate pretentiile deduse judecatii. Potrivit art. 9 alin 2 C.proc.civ. obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor, iar conform art. 22 alin 6 C.proc.civ. judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce a cerut, fara insa a se depasi limitele investirii, in afara de cazul in care legea ar dispune altfel. Prin urmare, instanta este tinuta sa respecte cadrul procesual fixat de parti, dar, in limitele acestui cadru, trebuie sa solutioneze pricina in intregul ei.

Din textul legii rezulta ca motivul de revizuire prevazut de art.509 alin 1 pct 1 C.proc.civ. are in vedere trei ipoteze, prima fiind de
extrapetita
, a doua de
minuspetita
iar a treia de
plus petita.
Toate cele trei ipoteze au in vedere
obiectul cererilor
cu care a fost sesizata instanta, adica
pretentiile concrete
formulate de parti prin cereri avand natura juridica a cererii de chemare in judecata: cererea principala, cererea reconventionala, cereri de interventie.

In ceea ce priveste ipoteza a doua
minus petita
invocata in cauza, aceasta are in vedere situatia in care instanta
a omis sa solutioneze un capat de cerere,
mai exact cand nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor cu care a fost sesizata instanta, formulate in termen, indiferent daca ele au un caracter principal, accesoriu, incidental sau aditional, singura conditie fiind ca
aceste cereri sa vizeze obiectul litigiului.

Nu se poate vorbi de
minus petita
in cazul omisiunii instantei de a se pronunta asupra altor cereri decat cele privind obiectul cererilor de chemare in judecata, spre exemplu: asupra cererilor privind acordarea unui nou termen pentru angajarea unui aparator; asupra unei exceptii procesuale; asupra unei aparari ( argument) invocata de parte etc. De asemenea nu se poate vorbi de
minus petita
nici atunci cand instanta nu s-a pronuntat pe fond, deoarece a rezolvat cauza pe baza unei exceptii peremptorii.

In cauza, apelanta are calitatea de intervenient principal dobandita prin cererea de interventie principala inregistrata la Tribunalul Dolj sub nr. 8054/29.02.2016 f. 43 si urm vol I d.f. in care a invocat dreptul de ipoteca asupra imobilului ce face obiectul litigiului, drept protejat prin dispozitiile art.131 alin 2 din Legea nr. 85/2014. In ceea ce priveste cererea principala, in calitatea sa de parat-intervenient, a invocat exceptia inadmisibilitatii acesteia sustinand ca o astfel de cerere se solutioneaza de catre administratorul judiciar cu respectarea cerintelor legale prevazute de art.131 din Legea nr. 85/2014
fiind inadmisibil ca promitentii cumparatori sa se adreseze direct instantei de judecata
si faptul ca cererea este nefondata deoarece nu sunt indeplinite cumulativ cerintele prevazute de art. 131 din Legea nr. 85/2014, sustineri reiterate in motivarea cererii de revizuire.

Din continutul cererii de interventie rezulta fara dubiu ca sustinerile privind exceptia de inadmisibilitate si neandeplinirea in concret a conditiilor cerute de art. 131 din Legea nr. 85/2014 reprezinta
aparari ale paratei-interveniente
, nicidecum capete de cerere ( pretentii concrete) aferente obiectului cererii principale sau ale cererii de interventie, astfel ca aceste sustineri nu pot fi incadrate in motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin 1 pct 1 ipoteza a doua C.proc.civ..

De asemenea Curtea a constatat ca aceste sustineri nici nu sunt intemeiate, din considerentele Deciziei nr. 467/07.06.2017 rezultand ca apararile apelantei au fost analizate de instanta de apel care a motivat amanuntit motivele pentru care nu au putut fi retinute. Astfel, referitor la cele doua sustineri, in considerente f.62 verso si 63 d.a. instanta de apel a aratat ca: „ in mod corect judecatorul fondului a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii considerand ca nu au fost incalcate atributiile exclusive ale lichidatorului judiciar prevazute de art.131 din Legea nr. 85/2014”; ” nefondata este si sustinerea privind prematuritatea cererii motivata de apelanta pe aspectul ca nu a fost respectata procedura stabilita de legiuitor in sensul ca reclamantii nu au formulat cerere la lichidatorul judiciar iar acesta din urma nu a asigurat respectarea drepturilor stabilite de lege in favoarea creditorilor detinatori ai unor creante ce beneficiaza de cauze de preferinta asupra bunurilor ce urmeaza a se instraina”; „sustinerea apelantei ca, in cauza nu sunt indeplinite conditiile obligatorii prevazute de lege in materie pentru a se putea admite o astfel de cerere, este nefondata”.

In raport de cele aratate mai sus, Curtea a constatat ca raportat la motivul de revizuire invocat, respectiv cel intemeiat pe art. 509 alin 1 pct. 1 ipoteza a doua C.proc.civ., prin respingerea apelului formulat de parata-intervenient principal impotriva Sent. nr. 46/31.01.2017 instanta de apel s-a pronuntat exact asupra ceea ce s-a cerut, nefiind incident cazul de revizuire reglementat de respectivul text de lege.

Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decat la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securitatii juridice pe motivul ca ele nu au putut fi indreptate prin exercitarea cailor ordinare de atac (Pchenitchny c. Rusiei, hotararea nr. 30422/03, paragraf 26, din 14.02.2008).

Pronuntandu-se in cauza Mitrea vs. Romania, 26105/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat ca o cale extraordinara de atac nu poate fi admisa pentru simplul motiv ca instanta a carei hotarare este atacata a apreciat gresit probele sau a aplicat gresit legea, in absenta unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul ca instanta care solutioneaza contestatia si instanta a carei hotarare este contestata au doua puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea si relevanta probatoriului este un caz tipic in care nu se justifica desfiintarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

In consecinta, caile extraordinare de atac nu pot fi admise decat in cazul existentei unor „defecte fundamentale” ale hotararii, iar raportat la speta de fata - revizuirea Deciziei 467/07.06.2017 - Curtea nu a identificat nici o circumstanta substantiala si imperativa de natura sa justifice redeschiderea procesului, astfel ca a respins cererea de revizuire formulata de intervenientul principal.
(Decizia nr. 657 din 20 septembrie 2017 - Sectia a II-a Civila, rezumat judecator Lotus Gherghina).