Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 165/2013
28 martie 2020Neindeplinirea conditiilor pentru retinerea legitimei aparari sau a savarsirii infractiunii in stare de provocare
28 martie 2020
Momentul de la care curge termenul de prescriptie in cazul raspunderii patrimoniale a salariatului
Legislatie relevanta
:
Art. 211 lit.c din Legea nr.62/2011 a dialogului social
Art. 268 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 – Codul muncii
Rezumat:
Momentul care marcheaza inceputul prescriptiei extinctive a dreptului angajatorului de introduce actiunea in raspundere patrimoniala in dreptul muncii este reprezentat de data producerii pagubei, fara a avea relevanta data la care angajatorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea. Acest aspect este prevazut in mod expres in art. 211 lit.c din Legea nr.62/2011 a dialogului social, potrivit caruia termenul incepe sa curga de la data producerii pagubei.
Decizia civila nr. 19/19.01.2017 a Curtii de Apel Galati
Prin sentinta civila nr. 620/18.10.2016, Tribunalul Braila a respins actiunea formulata de reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala, in contradictoriu cu paratul IM, ca fiind prescrisa.
Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata reclamanta Unitatea Administrativ Teritoriala a chemat in judecata pe paratul IM, pentru ca, prin hotararea care se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 10.095,95 lei, reprezentand TVA incasat in mod nejustificat si foloase nerealizate.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca paratul indeplineste functia de primar al comunei, iar conform legislatiei in vigoare este asimilat ca personal angajat cu contact individual de munca. In urma actiunii de verificare si control efectuate de reprezentantii Camerei de Conturi Braila, finalizata prin decizia nr.59/02.12.2013, s-a stabilit efectuarea de plati nelegale, in perioada 2010-2012, in suma de 124814,36 lei, catre SC C. SA, reprezentand TVA majorat nejustificat de la 19% la cota de 24 % si foloase nerealizate in suma de 7.096 lei. In vederea recuperarii prejudiciului stabilit de organul de control, s-a deschis o actiune indreptata impotriva SC C. SA, a Tribunalului Braila, finalizata prin sentinta civila nr.165/Fca din 24.03.2016, pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 230/228/2015, in care pretentiile formulate de Unitatea Administrativ Teritoriala au fost acordate partial, doar pentru suma de 86.603 lei reprezentand TVA incasat in mod nejustificat si suma de 4.932,50 lei , reprezentand foloase necuvenite. Pentru diferenta de 40373,78 lei, compartimentul financiar contabilitate din cadrul aparatului de specialitate a primarului, inregistrat sub nr.4776/14.07.2016, a propus recuperarea sumei de la persoanele de conducere din cadrul institutiei. In sarcina paratului s-a stabilit suma de 10095,95 lei, reprezentand cota parte din platile efectuate nelegal, in perioada 2010-2012, in suma de 40373,78 lei, reprezentand TVA majorat nejustificat de la 19% la cota de 24% si foloase nerealizate.
In drept, s-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 254-255 din Codul muncii, raportat la dispozitiile art. 1350 Cod civil, coroborate cu dispozitiile art. 194 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
Paratul, prin intampinare, a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondata, iar pe cale de exceptie a invocat prescriptia dreptului material la actiune. Cu privire la exceptia dreptului material la actiune, avand in vedere ca prejudiciul s-a produs in perioada 2010-2012, paratul a precizat ca a intervenit prescriptia dreptului la actiune, conform dispozitiilor art. 268 al. 1 din Codul muncii, care prevede ca cererile se pot formula in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator si a prevederilor art. 211 lit. c din Legea nr.62/2011, potrivit carora, plata despagubirilor pentru pagubele cauzate poate fi ceruta in termen de 3 ani de la data producerii pagubei. Pe fondul cauzei a aratat ca faptul ca pretentiile institutiei au fost admise de instanta de judecata doar in parte, nu i se poate imputa, deoarece nu si-a incalcat atributiile de serviciu.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 205 Cod procedura civila, raportat la art. 268 al 1 din Codul muncii, si art. 211 lit. c din Legea nr.62/2011.
In raspunsul la intampinare, reclamanta a solicitat respingerea apararilor paratului atat pe cale de exceptie cat si pe fond, ca fiind nefondate. Cu privire la exceptia dreptului material la actiune a precizat ca acest drept s-a nascut in momentul in care a fost pronuntata sentinta nr.165/Fca/24.03.2016 de Tribunalul Braila in dosarul nr. 230/228/2015, hotarare judecatoreasca prin care a fost admisa actiunea doar partial pentru suma de 86.603 lei reprezentand TVA incasat in mod nejustificat si suma de 4923,50 lei, reprezentand foloase necuvenite, iar diferenta a fot respinsa ca fiind prescrisa. In acest moment se poate vorbi de existenta unui prejudiciu cert lichid si exigibil.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a constatat urmatoarele:
Paratul a indeplinit functia de primar al Comunei in perioada 2012-2016.
In aceasta calitate, in temeiul art. 57 alin. 5 si 6 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, coroborat cu prevederile art. 278 alin. 2 din codul muncii, a fost parte intr-un raport atipic de munca cu U.A.T. si ii sunt aplicabile dispozitiile legale cu privire la raspunderea patrimoniala, respectiv art.254 Codul muncii.
Analizand cu prioritate, in temeiul art.248 c.proc.civ, exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de parat, tribunalul a retinut ca, fiind in situatia unui conflict de munca, sunt incidente dispozitiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii care prevede ca cererile se pot formula in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator. Totodata, art. 211 lit.c din Legea nr.62/2011 prevede ca plata despagubirilor pentru pagube cauzate poate fi ceruta in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Tinand seama de caracterul special al normelor invocate, tribunalul a retinut ca momentul care marcheaza inceputul prescriptiei extinctive a dreptului angajatorului de introduce actiunea in raspundere patrimoniala in dreptul muncii este reprezentat de data producerii pagubei, fara a avea relevanta data la care angajatorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea.
Nu au fost retinute sustinerile reclamantei ca dreptul la actiune s-a nascut in momentul in care a fost pronuntata sentinta nr.165/Fca/24.03.2016 de Tribunalul Braila prin care s-a admis in parte actiunea formulata in contradictoriu cu SC C. si s-au acordat doar in parte pretentiile. Faptul ca pentru recuperarea prejudiciului a recurs la o alta cale prin care si-a valorificat in parte pretentiile nu determina modificarea datei de incepere a prescriptiei extinctive. Aspectul invocat nu se incadreaza intre cazurile de suspendare sau intrerupere a termenului de prescriptie prevazute de art.2532 Cod civil si respectiv art. 2537 Cod civil.
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat obligarea paratului la plata sumei de 10.095,95 lei reprezentand cota parte din platile efectuate nelegal, in perioada 2010-2012, reprezentand TVA majorat nejustificat de la 19% la cota de 24% si foloase nerealizate.
Tribunalul a retinut ca prezenta actiune in raspundere patrimoniala a fost promovata la data de 19.07.2016, astfel ca se constata ca dreptul la actiune al reclamantei pentru pretentiile deduse judecatii este prescris, fiind implinit termenul de prescriptie de 3 ani, exceptia prescrierii invocata fiind fondata.
Impotriva sentintei civile a declarat apel reclamanta
Unitatea Administrativ Teritoriala solicitand admiterea apelului, desfiintarea hotararii si, judecand cauza pe fond, sa fie admisa actiunea.
In motivare, a aratat ca dreptul material la actiune s-a nascut la momentul cand s-a pronuntat sentinta civila nr.165/Fca/24.03.2016 de Tribunalul Braila, deoarece de la acea data se cunostea intinderea prejudiciului si persoanele care se fac vinovate de producerea acestuia. Elementele constitutive ale raspunderii civile, existenta unui prejudiciu cert, lichid si exigibil, a fost implinita abia in anul 2016, dupa care urma sa curga prescriptia.
In drept, a invocat art. 470-471, 476-480 cod de procedura civila.
Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicita respingerea apelului ca nefondat, aratand ca instanta a respins actiunea in mod temeinic, avand in vedere art. 268 alin. 1 din codul muncii si art. 211 lit. c din legea 62/2011.
Apelul este nefondat.
Aspectul referitor la data de la care incepe sa curga termenul de prescriptie in situatia angajarii raspunderii patrimoniale a salariatului fata de angajator este prevazut in mod expres in art. 211 lit.c din Legea nr.62/2011 a dialogului social. Termenul incepe sa curga de la data producerii pagubei.
In cauza, paguba consta in suma de bani pe care paratul, in calitate de ordonator de credite, a platit-o, cu titlu de diferenta de cota de TVA, catre SC C. SA Braila, in perioada 2010-2012. Prin urmare, paguba, diminuarea nelegala a patrimoniului Unitatii Administrativ, s-a produs la data platii fiecarei facturi, in perioada 2010-2012. Fata de data promovarii actiuni, in mod legal, instanta a constatat ca termenul de 3 ani prevazut de art. 268 alin. 1 lit. c din legea 53/2003. Este adevarat ca o parte din paguba a fost recuperata in urma unui proces cu persoana juridica emitenta a facturilor si care a incasat banii, SC C. SA Braila, finalizat prin sentinta civila nr.165/Fca/24.03.2016 a Tribunalului Braila. Insa, diferenta ramasa neacoperita nu constituie un prejudiciu nou, ci este o parte a pagubei initiale produsa in 2010-2012 ca urmare a platii unei cote mai mari de TVA. Pronuntarea unei sentinte nu are ca efect producerea unui prejudiciu. In acelasi timp, promovarea actiunii in contradictoriu cu SC C. SA Braila nu determina intreruperea cursului prescriptiei dreptului la actiune in contradictoriu cu salariatul vinovat de producerea pagubei.
Fiind in prezenta unei raspunderi contractuale, patrimoniale a salariatului, curgerea termenului de prescriptie nu este influentata de data la care angajatorul a luat cunostinta de fapta culpabila si de autorul acesteia.
Motivele de apel fiind neintemeiate, iar sentinta legala si temeinica, in baza art. 480 cod de procedura civila, curtea va respinge apelul ca nefondat.