Modalitatea de evaluare a pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora

 

Anexele nr.1-3 la OUG nr.85/2006

Art.25 alin.4 din OUG nr.96/1998

Ordinul nr. 715/2008 al Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

 

Evaluarea pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora se realizeaza in mod unitar indiferent de natura proprietatii, proprietar si modul in care s-a produs.

Valoarea despagubirilor se stabileste prin inmultirea factorului „K” specific prevazut in anexele nr.1-3 la OUG nr.85/2006, cu valoarea medie a unui metru cub de masa lemnoasa pe picior stabilita potrivit prevederilor art.25 alin.4 din OUG nr.96/1998, privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Stabilirea despagubirilor numai in raport de dispozitiile Ordinului nr. 715/2008 al Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, nu este una reala in lipsa dispozitiilor OUG nr.85/2006.

(Decizia civila nr.230/11.10.2016)

 

Constata ca, prin actiunea inregistrata la data de 06.06.2011, reclamanta R.N.P. – Romsilva prin D.S. Arges a chemat in judecata pe paratul B.F. pentru a fi obligat la plata sumei de 77.026,70 lei, reprezentand contravaloarea pagubei produse in Cantonul silvic nr.3 Cumpenita apartinand reclamantei.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca paratul a avut in gestiune Cantonul Silvic nr.3 Cumpenita, apartinand O.S. Vidraru si cu ocazia inspectiei efectuate in luna iulie 2009 au fost gasite cioate nejustificate pentru 106 arbori, cu un volum de 183 mc, prejudiciul total fiind in valoare de 77.026 lei.

Prin sentinta civila nr.2099/27.03.2013, pronuntata de Tribunalul Arges – Sectia civila, au fost respinse exceptiile de necompetenta materiala si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, a fost admisa actiunea acesteia si s-a dispus obligarea paratului la plata sumei de 77.026 lei, cu titlu de despagubiri.

Pentru a hotari in aceasta modalitate, in considerente s-a retinut ca paratul s-a aparat invocand exceptiile lipsei competentei materiale a instantei, cu motivarea ca litigiul de fata este unul de drept comun, iar competenta apartine judecatoriei, si lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.

Analizand cu prioritate cele doua exceptii, tribunalul a constatat ca sunt neintemeiate si au fost respinse ca atare, retinand ca litigiul este competenta instantei de contencios administrativ, deoarece calitatea de personal silvic a paratului atrage competenta acestei instante, in temeiul art.58 din OUG nr.59/2000. Cu privire la calitatea procesuala activa a reclamantei s-a retinut ca exista in cauza, intrucat Ocolul Silvic Vidraru si Cantonul Silvic nr.3, in raza carora s-a produs prejudiciul, apartin acesteia.

In legatura cu fondul cauzei, tribunalul a retinut ca paratul a functionat ca padurar, avand atributii de gestionar in cadrul Cantonului Silvic nr.3 Cumpenita, apartinand de Ocolul Silvic Vidraru din cadrul reclamantei.

Cu ocazia inspectiei efectuate in luna iulie 2009, s-au constatat cioate nejustificate pentru 106 arbori, cu un volum de 183 mc si o valoare de 33.959,53 lei, plus TVA. De asemenea,             s-au mai gasit cioatele a 86 arbori, cu un volum de 233,118 mc, in valoare de 48.949, 36 lei, plus TVA.

Paratul a recunoscut ca se face vinovat de producerea unei pagube de 40.411, 96 lei, semnand un angajament de plata in acest sens si achitand suma de 21.635 lei.

Din actele de control intocmite de salariatii reclamantei in prezenta viceprimarului comunei Valea Danului, ca delegat neutru, a rezultat ca valoarea prejudiciului neachitata pana in prezent este 77.026 lei.

In consecinta, in baza art.18 din Legea nr.554/2004, a fost admisa actiunea si a fost obligat paratul sa plateasca reclamantei despagubiri civile in suma de 77.026 lei.

Impotriva acestei solutii, paratul a formulat recurs in termen legal, iar prin decizia nr.2669/R-CONT/30.05.2014, Curtea de Apel Pitesti – Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal l-a admis, cu consecinta casarii sentintei si trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de fond.

Astfel, in privinta exceptiei de necompetenta materiala, inclusiv a lipsei calitatii procesuale active, s-a constatat ca recurentul se afla in eroare in privinta obiectului litigiului si temeiului de drept aplicabil. Obiectul litigiului nu se refera la despagubiri ce provin din raspunderea civila delictuala, ci din calitatea sa de salariat, aspecte retinute si de instanta de fond, prin indicarea art.58 din O.U.G. nr.59/2000, ca temei de drept si precizarea calitatii sale de gestionar in cadrul Cantonului Silvic nr.3 Cumpenita.

S-a mai retinut de catre instanta de recurs faptul ca instanta de fond nu a administrat probe sub aspectul cuantumului prejudiciului si care este culpa efectiva a recurentului in crearea pagubei. Este adevarat ca prin calitatea de gestionar opereaza prezumtia de culpa, insa pana la proba contrarie, proba care in cauza nu a fost incuviintata. In conditiile in care s-au facut marcari ale arborilor, urmate de taieri, iar recurentul nu a putut cunoaste si stabili ilegalitatea acestor operatiuni sau daca, cu maximul de diligenta nu a putut impiedica producerea pagubei, nu poate fi angajata raspunderea acestuia.

Intrucat instanta de fond si-a insusit doar punctul de vedere al angajatorului, tribunalul a considerat ca se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, urmand ca instanta de fond sa administreze probele solicitate, din care sa rezulte valoarea pagubei si care este vinovatia recurentului la producerea acesteia.

Cauza a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului Arges – Sectia Civila, sub nr.2858/109/2011*.

Prin incheierea de sedinta din data de 28.10.2014 a fost admisa exceptia de necompetenta functionala a completului specializat de contencios administrativ si fiscal, iar cauza a fost transpusa Sectiei de Litigii de Munca si Asigurari sociale din cadrul Tribunalului Arges.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.986/26.04.2016, a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, pentru considerentele ce vor fi redate in continuare:

Din probele administrate in cauza (inscrisuri, interogatoriu, proba testimoniala si expertiza contabila), tribunalul a retinut ca paratul a fost salariatul reclamantei, in functia de padurar, avand si atributii de gestionar, in cadrul Cantonului Silvic nr.3 Cumpenita, apartinand de Ocolul Silvic Vidraru.

Cu ocazia inspectiei efectuate in luna iulie 2009, s-au constatat cioate nejustificate pentru 106 arbori, cu un volum de 183 mc si o valoare de 33.959,53 lei, plus TVA. De asemenea,              s-au mai gasit cioatele a 85 arbori, cu un volum de 233,118 mc, in valoare de 48.949, 36 lei, plus TVA.

Paratul a semnat un angajament de plata (avand nr.2915) la data de 03.09.2009, prin care a fost de acord sa achite reclamantei un prejudiciu in cuantum de 40.412 lei (fila 14 dosar 2858/109/2011), in mod esalonat. Reclamanta a recunoscut ca paratul a achitat din aceasta suma doar 21.635 lei.

Din Ordonanta de clasare pronuntata la data de 09.04.2014 in dosarul nr.1195/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de Arges, reiese ca taierea ilegala a celor 191 arbori     s-a efectuat in intervalul mai – 30 iulie 2008. Dintre acestia, 106 arbori au fost taiati nemarcati, iar pentru 85 de arbori s-a constatat ca cioatele au o amprenta circulara dubioasa.

Pentru clarificarea situatiei de fapt instanta a audiat un martor, respectiv seful direct al paratului, din declaratia caruia a reiesit ca paratul singur nu putea efectua taierile in cauza datorita faptului ca erau necesare utilaje speciale de care acesta nu dispunea. A mai reiesit ca in acea perioada au fost efectuate taieri de arbori de catre doua societati ce detineau autorizatie in acest sens. Mai mult, s-a subliniat de catre martor ca acest control de fond s-a efectuat dupa un an de la taierea efectiva, iar din cauza trecerii timpului pe anumite cioate nici nu se putea vedea daca au fost sau nu marcate.

Pentru instituirea raspunderii patrimoniale a salariatului instanta a verificat indeplinirea conditiilor prevazute de art.254 alin.1 din Codul muncii, republicat.

Potrivit acestui text legal, salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Astfel, trebuie sa existe o paguba materiala adusa angajatorului, conditie ce este indeplinita prin faptul ca la acea inspectie efectuata in luna iulie 2009 s-au constatat cioate nejustificate pentru 191 arbori, prejudiciul fiind determinat de expert contabil B.C. in valoarea totala de 98.191 lei. Din aceasta suma paratul a achitat pana la promovarea prezentei actiuni suma de 21.635 lei.

Astfel, tribunalul a constatat ca este indeplinita conditia existentei prejudiciului in ceea ce priveste suma de 21.635 lei.

O alta conditie ce trebuie indeplinita este aceea ca paguba sa fie produsa din vina angajatului si sa aiba legatura cu munca pe care acesta o presteaza in cadrul angajatorului.

Paratul a avut si calitatea de gestionar, iar potrivit art.23 din Legea nr.22/1969, „incalcarea dispozitiilor legale cu privire la gestionarea bunurilor atrage raspunderea materiala, disciplinara, administrativa, penala sau civila, dupa caz”. Articolele 24 si 25 din acelasi act normativ prevad ca angajatii raspund material, potrivit Codului muncii si prevederilor prezentei legi, pentru pagubele cauzate in gestiuni prin fapte ce nu constituie infractiuni, iar gestionarul raspunde integral fata de angajator pentru pagubele pe care le-a cauzat in gestiunea sa.

S-a constatat ca dintre cei 191 de arbori un numar de 106 arbori, cu un volum de 183 mc, au fost taiati nemarcati. Tinand seama de prevederile speciale instituite in sarcina gestionarilor, paratul urmeaza sa acopere prejudiciul creat prin taierea acestora.

La momentul taierii celor 106 arbori erau in vigoare prevederile Ordinului Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr.715/2008, care statueaza in art.1 ca „pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior este de 86 lei/mc”. Astfel, valoarea celor 183 mc este de 18074 lei (183 inmultit cu 86=15.738+19% TVA=18.074 lei).

In afara celor 106 arbori au mai existat cioate provenind de la alti 85 de arbori, care erau marcati, insa amprenta circulara a fost considerata ca fiind dubioasa. Din declaratia martorului audiat in cauza a reiesit insa ca amprenta putea suferi modificari datorita conditiilor de mediu. Tinand seama de faptul ca de la momentul taierii si pana la descoperirea cioatelor a trecut un an, dubiul ca marcajul ar fi fost sau nu corect nu poate decat sa ii profite angajatului care ar trebui obligat la acoperirea prejudiciului.

In aceste conditii, instanta a apreciat ca prejudiciul cert, real, pe care paratul trebuie sa il acopere este de 18.074 lei.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal, reclamanta Regia Nationala a Padurilor – Romsilva prin Directia Silvica Arges criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub motivele de recurs prevazute de disp. art.304 pct.9 si art.304

¹




Cod procedura civila 1865 aratand, in esenta, urmatoarele:

- in mod gresit au fost aplicate dispozitiile Ordinului Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr.715/2008 si ale O.U.G. nr.85/2006 privind stabilirea modalitatilor de evaluare a pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora, in conditiile in care instanta de fond nu a avut in vedere si disp. art.2 al.3 si respectiv art.3 al.2 din O.U.G. nr.85/2006, la stabilirea valorii despagubirilor acordate;

- paratul a recunoscut o parte din prejudiciu, respectiv suma de 40.412 lei pentru cele 106 cioate, din care a achitat suma de 21.635 lei, ramanand o diferenta de 18.777 lei,  pe care a fost de acord sa o plateasca;

- in privinta celor 86 cioate-arbori, nerecunoscute de parat si care purtau marci dubioase, s-a stabilit prin Ordonanta din 09.04.2014 a Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de Arges ca acea conduita a numitului Bostinaru Florentin imbraca formele savarsirii infractiunii de neglijenta in serviciu, paratul face parte din categoria personalului silvic aplicandu-i-se dispozitiile O.U.G. nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic si dispozitiile O.U.G. nr.85/2006 si de asemenea acesta are si calitatea de gestionar al fondului forestier potrivit Legii nr.22/1969, dispozitii legale in baza carora trebuie sa raspunda material pentru cauzele pe care le-a cauzat in gestiunea sa.

In consecinta, s-a solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii si obligarii paratului la plata despagubirilor solicitate.

Prin intampinarea formulata in cauza, paratul a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea ca sentinta este legala si temeinica.

Prin decizia nr. 230/11.10.2016, cu majoritate, Curtea de Apel Pitesti, Sectia I civila, a admis recursul declarat de reclamanta, a modificat sentinta in sensul ca a admis in parte actiunea; a obligat pe parat la plata catre reclamanta a sumei de 76.557 lei.

Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele:

Criticile din recurs, intemeiate in drept art.304 pct.9 si art.304

¹




Cod procedura civila, sunt fondate pentru ca, pe de o parte, prima instanta a stabilit o situatie de fapt gresita, ce nu se sprijina pe probele administrate in cauza, avand in vedere si decizia de casare pronuntata anterior in cauza, iar pe de alta parte, dispozitiile legale au fost aplicate gresit in cauza de fata.

Referitor la prima critica din recurs, privind stabilirea gresita a despagubirilor in ceea ce priveste cele 106 cioate-arbori recunoscute de parat, trebuie retinut ca, paratul a fost de acord cu suma de 40.412 lei, din care a achitat suma de 21.635 lei, ramanand o diferenta de 18.777 lei, pe care a fost de acord sa o plateasca.

In plus, despagubirile calculate pentru acele 106 cioate-arbori recunoscute nu puteau fi calculate prin aplicarea doar a Ordinului M.A.D.R. nr.715/2008, ci si a dispozitiilor O.U.G. nr.85/2006 privind stabilirea modalitatilor de evaluare a pagubelor produse vegetatiei forestiere din paduri si din afara acestora.

Potrivit art.2 al.3 din O.U.G. nr.85/2006, „valoarea despagubirilor pentru pagubele prevazute in prezenta ordonanta de urgenta se stabileste prin inmultirea factorului k specific, prevazut in anexele 1-3, cu valoarea medie a unui metru cub de masa lemnoasa pe picior”, iar potrivit art.3 alin.2, „valoarea factorului k se foloseste corespunzator categoriei de diametre in care se incadreaza diametrul determinat pentru arborele afectat/prejudiciat/taiat si pentru specia sau grupa de specii a acestuia”.

Fata de aceasta situatie de fapt si de dispozitiile legale sus-mentionate, in mod gresit a stabilit instanta de fond ca, in cauza, sunt indeplinite cerintele legale pentru raspunderea paratului doar pentru suma achitata de acesta, impunandu-se modificarea sentintei in sensul obligarii paratului si la plata diferentei de 18.777 lei, astfel cum a fost calculata prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, Anexa 1.

In ceea ce priveste cea de-a doua critica din recurs, privind despagubirile pentru cei 85 arbori marcati si nerecunoscuti de parat trebuie retinut ca, fata de calitatea de gestionar a paratului pentru fondul forestier incredintat de reclamanta, in sarcina acestuia opereaza prezumtia de culpa, pana la proba contrarie, care nu a fost facuta de parat.

Aceasta concluzie se impune pentru ca, pe de o parte, in sarcina paratului s-a retinut ca acea conduita in calitatea sa de gestionar, imbraca formele savarsirii infractiunii de neglijenta in serviciu, chiar daca a intervenit prescriptia raspunderii penale, iar pe de alta parte, desi s-a trimis cauza spre rejudecare in vederea suplimentarii probatoriului, paratul nu a facut dovada contrara culpei acestuia, in producerea prejudiciului prin taierea celor 85 arbori, de pe fondul forestier a carui paza o avea paratul, nefacandu-se nici un fel de dovezi privind sesizarea reclamantei, de catre parat cu privire la taierea acelor arbori, cioatele respective fiind descoperite mult mai tarziu cu ocazia unui control efectuat de reclamanta.

Fata de aceste considerente esentiale, in mod gresit s-a retinut de prima instanta ca descoperirea arborilor taiati dupa o lunga perioada de timp ii poate profita paratului, care nu a facut dovada contrara prezumtiei de culpa ce opereaza in sarcina sa, prin neindeplinirea atributiilor sale de paza asupra fondului forestier incredintat.

Avand in vedere aceasta situatie de fapt si disp. art.25 din Legea nr.22/1968 republicata la disp. art.48 al.1 din O.U.G. nr.59/2000 privind Statutul personalului silvic si la disp. art.6 al.1 din O.U.G. nr.85/2006, s-a constatat ca se impune modificarea sentintei, in sensul obligarii paratului si la plata despagubirilor in suma de 57.779 lei, astfel cum au fost calculate prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza, Anexa 2.

In consecinta, Curtea, in baza art.312 al.2 Cod procedura civila, a admis recursul de fata si a modificat sentinta in sensul ca a admis in parte actiunea si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 76.557 lei, cu titlu de despagubiri.