Modalitatea de apreciere a indeplinirii conditiei ca in cazul falimentului creditorii din categoria care a respins planul de reorganizare, ar primi mai mult decat propunerile din planul de reorganizare

Procedura insolventei

Art. 101 alin. 1 lit. C coroborat cu art. 101 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006.

Probatoriul administrat in cauza, inclusiv inscrisurile depuse in sustinerea apelurilor, releva imprejurarea ca valorificarea bunurilor debitoarei cu ocazia lichidarii din procedura falimentului se realizeaza la un procent de 70-80% din valoarea de piata a bunurilor, procent influentat de particularitatile procedurii de lichidare, care presupune existenta unui ritm rapid al procedurilor de vanzare corelat cu diminuarea valorii de vanzare in scopul finalizarii procedurii falimentului si indestularii cat mai urgente a creditorilor. Aceste particularitati nu se regasesc in cazul planului de reorganizare care este organizat pe intervale de timp mai lungi, etapizare ce permite obtinerea unor venituri prin vanzarea de active la o valoare a pietei stabilita fara a exista presiunea impusa de urgenta procedurii.

Din aceste considerente instanta de apel apreciaza ca fiind realista valoarea de indicata de administratorul judiciar ca urmare a aplicarii procentului de 80% la valoarea de evaluare.

Raportarea judecatorului sindic la valoarea indicata in planul de reorganizare ca urmare a lichidarii partiale a activelor debitoarei nu este de natura a sustine rationamentul aplicat in cazul lichidarii din procedura falimentului, pentru considerentele expuse anterior cu privire la particularitatile procedurilor de vanzare derulate in cadrul falimentului sau pentru realizarea planului de reorganizare, particularitati ce determina consecinte economice distincte cu privire la valoarea obtinuta prin instrainarea activelor debitoarei.

Drept urmare, verificarea valorii creantelor pe care ar urma sa le primeasca in cadrul falimentului creditorii chirografari, defavorizati prin planul de reorganizare propus si votat de adunarea creditorilor, urmeaza a fi stabilita avand drept premisa valoarea reprezentand 80% din valoarea de piata, obtinuta ca urmare a lichidarii averii debitoarei.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a Il-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 97 din 24 aprilie 2015

Prin incheierea pronuntata la data de 6.11.2014 de judecatorul sindic in dosarul nr. 3939/110/2013 al Tribunalului Bacau s-a pus in vedere administratorului judiciar sa precizeze care a fost apreciata a fi valoarea de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei si sa formuleze concluzii in scris cu privire la aceasta, fiind amanata pronuntarea cu privire la planul de reorganizare.

Prin sentinta civila nr. 1034/25.11.2014 pronuntata de judecatorul sindic in acelasi dosar a fost respins planul de reorganizare depus de debitoarea H S.A. si, in temeiul art. 107 lit. B din Legea nr. 85/2006, a fost deschisa procedura falimentului in forma generala impotriva debitoarei H S.A. Moinesti, dispunandu-se dizolvarea societatii si ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. Prin aceeasi hotarare a fost desemnat provizoriu lichidatorul judiciar, dispunandu-se masurile corespunzatoare.

Pentru a pronunta aceasta hotarare judecatorul sindic a retinut urmatoarele:

Prin incheierea din data de 14.11.2013, s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei S.C. H S.A., luandu-se act de intentia de reorganizare a debitoarei.

La data de 01.09.2014 a fost afisat la usa instantei tabelul definitiv, iar in data de

2014. debitoarea prin administrator special a depus la dosar planul de reorganizare.

La data de 29.10.2014 a avut loc adunarea generala a creditorilor debitoarei avand de discutat pe ordinea de zi aprobarea planului de reorganizare, in urma acesteia administratorul judiciar constatand faptul ca planul de reorganizare a fost aprobat de categoria creditorilor garantati, cu un procent de 94,92% din creantele inscrise in aceasta categorie, a fost aprobat de categoria creantelor salariale cu un procent de 84,50%, a fost aprobat de categoria creantelor bugetare cu un procent de 98,21%, a fost aprobat de categoria creantelor chirografare stabilite conform art. 96 alin. 1 cu un procent de 93,66%, a fost respins de categoria creantelor chirografare. Instanta a retinut ca la dosar a fost depusa in data de

2014. lista creditorilor speciali, in sensul art. 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, confirmata de administratorul judiciar.

Instanta a retinut ca planul a fost aprobat conform art. 101 alin. 1 lit. A de patru din cele cinci categorii de creante.

Analizand planul de reorganizare prin continuarea activitatii judecatorul sindic a constatat faptul ca, acesta este esalonat pentru o perioada de 36 de luni si indica perspectivele

de redresare, mijloacele economico-financiare disponibile si modalitatea de lichidare a pasivului cu specificarea datei pana la care se va realiza aceasta prin stabilirea unui program de plata a creantelor, fiind insotit de acte doveditoare.

De asemenea, judecatorul sindic a constatat ca planul de reorganizare a fost votat de patru din cele cinci categorii de creante, in sensul art. 100 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

Tribunalul a retinut ca prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei creditoarea S.C. M.M. S.R.L. a aratat ca este impotriva planului de reorganizare indicandu-se mai multe motive, vizand viabilitatea planului, dar si faptul ca nu s-ar asigura un tratament corect si echitabil categoriei creantelor creditorilor chirografari, care in opinia sa ar obtine un procent mai mare din creante in faliment decat in reorganizare.

Analizand criticile acestei creditoare care reclama neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 101 alin. 1 lit. C raportat la art. 101 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006, tribunalul a constatat ca sunt intemeiate, prezentarea comparativa de la pagina 80 din cuprinsul planului nefiind fundamentata in mod rezonabil in insusi continutul planului, simpla afirmatie din concluziile scrise depuse de administratorul judiciar in sensul ca la stabilirea valorii estimative de lichidare a patrimoniului debitoarei s-a considerat ca aceasta reprezinta un procent de 80% din valoarea de piata neputand fi primita ca atare.

Cu toate ca prevederile art. 101 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006 impun indeplinirea conditiei ca niciuna dintre categoriile care resping planul si nicio creanta care respinge planul sa nu primeasca mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului, in cuprinsul planului nu se indica absolut deloc valoarea estimativa de lichidare a patrimoniului societatii in caz de faliment, iar raportul de evaluare a bunurilor din patrimoniul societatii de asemenea nu cuprinde nicio mentiune privind valoarea de lichidare, singura evaluarea facuta in cauza vizand valoarea de piata.

Astfel, din cuprinsul raportului de evaluare depus la dosar (fila 77 si urmatoarele) rezulta ca valoarea de piata a bunurilor din patrimoniul societati este in cuantum de 7.074.531 lei, fara T.V.A., iar in valoarea totala a creantelor inscrise in tabelul definitiv este de 20.962.972,01 lei. Din cuantumul total al creantelor inscrise in tabelul definitiv, suma de 15.355.721,48 lei o reprezinta cuantumul total al creantelor creditorilor chirografari. Prin raportare la unica evaluare facuta in dosarul de procedura, aceea a valorii de piata a bunurilor, daca s-ar vinde toate bunurile debitoarei in procedura falimentului la valoarea de piata s-ar ajunge la achitarea integrala a creantelor primelor patru categorii de creditori (totalizand 5.607.250,53 lei), achitarea integrala a cheltuielilor de procedura (apreciate prin concluziile scrise depuse de administratorul judiciar ca totalizand 285.094 lei) ramanand suma de aproximativ 1.182.186,65 lei pentru achitarea creantelor creditorilor chirografari. Or, in cuprinsul planului se prevede ca in caz de reorganizare se va achita creditorilor chirografari suma de 670.660 lei, stabilindu-se inclusiv faptul ca o parte din activ se va vinde la valoarea de piata in reorganizare. Urmare a acestor constatari, se ajunge la concluzia ca in cadrul falimentului creditorii chirografari ar avea posibilitatea de a obtine aproape dublul sumei pe care ar putea-o primi in cadrul reorganizarii.

Este esential de stabilit in cauza la ce valoare ar trebui sa se raporteze comparatia intre sumele ce ar fi primite de fiecare categorie de creante in cazul reorganizarii si sumele pe care le-ar primi in caz de faliment, insa aceasta valoare trebuie sa aiba o justificare obiectiva, rezonabila, justificare care sa fie inserata in chiar cuprinsul planului. Ar putea fi acceptat ca valoarea estimativa de lichidare a averii debitorului nu este identica cu valoarea de inventar (a bunurilor conform evidentelor contabile), nici cu valoarea de piata, insa pentru a se accepta aceasta concluzie este imperativ necesar sa se realizeze o operatiune ampla, fundamentata, de apreciere a valorii estimative de lichidare in cuprinsul planului de reorganizare pe baza unui raport de expertiza evaluatorie sau a unei analize complexe, in cauza insa a fost stabilita fara o fundamentare adecvata.

Concluziile formulate de administratorul judiciar in sensul ca s-a avut in vedere ca prin vanzarea in procedura falimentului suma totala ce ar putea fi obtinuta prin valorificarea tuturor bunurilor ar fi de 5.659.625 lei (80% din valoarea de piata) nu au fost avute in vedere de catre judecatorul sindic intrucat nu sunt insotite de o evaluare estimativa intocmita de un evaluator autorizat, sau de o analiza complexa, fundamentata, a valorii estimative de lichidare a averii debitorului, simpla afirmatie a practicianului privind valoarea avuta in vedere de debitoare la intocmirea planului neputand reprezenta o justificare obiectiva, rezonabila a comparatiei realizate in cuprinsul planului.

Tribunalul a observat ca la pagina 26 din plan se mentioneaza posibilitatea lichidarii partiale a activelor debitoarei in vederea aducerii la indeplinire a obiectului de activitate pe durata de implementare a planului, fiind stabilita lista activelor disponibile pentru vanzare si valoarea acestora, ca fiind de 978.942 lei. Or, cu toate ca in concluziile scrise s-a mentionat ca valoarea de lichidare ar fi inferioara valorii de piata, totusi, in cuprinsul planului, in vederea reorganizarii se preconizeaza instrainarea unor active tocmai la valoarea de piata (valoarea activelor disponibile pentru vanzare fiind stabilita exclusiv pe baza raportului de evaluare depus la dosar care a stabilit valoarea de piata a bunurilor, nu valoarea de lichidare).

In acest context, nu se poate identifica motivul rezonabil pentru care s-ar putea aprecia ca lichidarea unei parti din activ s-ar face la valoarea de piata in cadrul reorganizarii, si la o un procent de 80% din valoarea de piata in cadrul falimentului, ambele proceduri implicand constrangeri de expunere pe piata si marketing a bunurilor ce urmeaza a fi vandute, planul de reorganizare fiind fundamentat sub aspectul valorificarii bunurilor doar pe concluziile raportului de expertiza evaluatorie depus la dosar. Indicarea ca valoare de lichidare a unei sume inferioare (80% din valoarea de piata) apare in aceste circumstante ca fiind o apreciere subiectiva, si nu una cu un grad ridicat de obiectivitate.

In vechea Lege a insolventei, aplicabila in cauza, nu era obligatorie stabilirea valorii estimative de lichidare pe baza unui raport de evaluare, asa cum impun in prezent in mod expres prevederile art. 133 alin. 4 lit. d din Legea nr. 85/2014, insa aceasta nu semnifica faptul ca s-ar putea primi o estimare a valorii de lichidare nefundamentata pe vreun criteriu rezonabil de apreciere, estimare care sa nu fie in niciun fel justificata prin plan sub aspectul procentului din valoarea de piata obtinut in cadrul valorificarii bunurilor in faliment si a criteriilor care determina retinerea unui procent inferior, fata de specificul bunurilor ce compun activul debitoarei. Daca ar putea fi acceptat faptul ca vanzarea in procedura falimentului presupune unele inconveniente de expunere si marketing, totusi nu poate fi generalizata aceasta concluzie, si categoric nu se poate exclude faptul ca aceleasi inconveniente vizeaza si procedura reorganizarii. De asemenea, trebuie avute in vedere in concret bunurile din averea debitoarei, starea lor, cat de cautate sunt pe piata prin raportare la specificul activitatii debitoarei si destinatia bunurilor. Or, o astfel de analiza lipseste din plan si nu este fundamentata nici prin raportul de evaluare depus la dosar.

In lipsa unei astfel de evaluari, comparatia intre sumele ce ar urma sa fie primite in caz de reorganizare si sumele ce ar urma sa fie primite in caz de faliment nu poate fi verificata de judecatorul sindic decat prin raportare la unica evaluare facuta (la valoarea de piata) pentru a putea aprecia asupra indeplinirii corespunzatoare a cerintei asigurarii unui tratament corect si echitabil prin plan pentru toate categoriile de creante.

Cerinta asigurarii unui tratament corect si echitabil fiecarei categorii presupune fundamentarea cu responsabilitate a fiecarei concluzii din plan si in special a comparatiei intre sumele ce ar putea fi primite in caz de reorganizare si sumele ce ar putea fi primite in caz de faliment.

O astfel de fundamentare este cu atat mai necesara in conditiile in care planul propune prin reorganizare diminuarea cu un procent de 95% valoarea creantelor ce urmeaza a fi recuperate in caz de reorganizare de categoria creditorilor chirografari, desi cuantumul total al creantelor creditorilor chirografari in tabelul definitiv este de aproximativ 75% din valoarea totala a creantelor, respectiv 15.355.721,48 lei din totalul creantelor din tabelul definitiv de 20.962.972,01 lei.

Desi legea consacra posibilitatea diminuarii (fie si substantiale) a procentului ce urmeaza a fi recuperat din creantele inscrise intr-o anumita categorie, aceasta nu poate fi tradusa in posibilitatea ca un procent minoritar din cuantumul total al creantelor sa poata decide discretionar diminuarea creantelor celorlalti creditori, fara a evidentia o comparatie intre sumele ce pot fi primite in caz de reorganizare si sumele ce pot fi primite in caz de faliment care sa sublinieze avantajele reorganizarii fata de faliment in chiar cuprinsul planului, fara o justificare obiectiva si rezonabila. Comparatia facuta in cuprinsul planului la pagina 80 nu enunta nici macar valoarea estimativa ce ar putea fi obtinuta in cazul vanzarii bunurilor in faliment, limitandu-se la a preciza ca in cazul falimentului creditorii chirografari nu ar obtine nicio suma de bani, datorita costurilor cu procedura, nefiind facuta nicio analiza obiectiva a sumelor ce ar putea fi primite in ambele variante.

Ca urmare, constatand ca nu este intrunita cerinta prevazuta de art. 101 alin. 1 lit. C raportat la art. 101 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecatorul-sindic a respins planul de reorganizare propus, dispunand deschiderea procedura falimentului in forma generala impotriva debitoarei, conform art. 107 lit. B din Legea nr. 85/006.

Totodata, a dispus dizolvarea societatii si ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, desemnand provizoriu, pana la prima adunare generala a creditorilor, in calitate de lichidator judiciar practicianul confirmat anterior de adunarea creditorilor.

Impotriva incheierii pronuntate la data de 6.11.2014 a formulat apel, in termen legal, L.I.E. S.P.R.L., administrator judiciar al debitoarei, apel scutit de plata taxei de timbru conform dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006.

In motivarea apelului s-a sustinut ca in mod eronat s-a consemnat ca nu ar fi fost indicata valoarea de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei, desi aceasta este cuprinsa in planul de reorganizare depus la dosarul cauzei si votat in cadrul sedintei adunarii creditorilor din data de 29.10.2014. Pe de alta parte, s-a sustinut ca procedura de citare nu a fost legal indeplinita avand in vedere dispozitiile art. 101 alin. 1 raportat la art. 7 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale art. 14 alin. 1, art. 153, art. 155 alin. 1 pct. 5 din Noul Cod de procedura civila si imprejurarea ca judecatorul sindic nu a dispus citarea creditorilor, cu consecinta nulitatii incheierii, cat si a sentintei civile.

Impotriva sentintei civile nr. 1034/25.11.2014, au formulat apel, in termen legal, debitoarea S.C. H S.A., prin administrator special A.C.R., legal timbrat cu taxa de timbru de 100 lei, si L.I.E. S.P.R.L., administratorul judiciar al debitoarei, apel scutit de plata taxei de timbru conform dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006.

In motivarea apelului debitoarea a sustinut ca in planul de reorganizare a fost prevazuta comparatia Reorganizare - Faliment, la realizarea comparatiei avandu-se in vedere valoarea de evaluare conform raportului de evaluare intocmit in cadrul procedurii, cheltuielile de procedura in perioada de faliment pana la valorificarea activelor, precum si imprejurarea ca in cazul reorganizarii judiciare unele active se vand etapizat, pe intreaga durata a planului de reorganizare, situatie ce permite valorificarea la valoarea de piata a acestora.

Referitor la lipsa valorii de lichidare din cuprinsul raportului de evaluare s-a sustinut ca aceasta este, de regula, mai scazuta decat valoarea de piata, experienta anterioara din anii 2006-2008 relevata de evaluator, evidentiind o valoare de lichidare de 70-80% din valoarea de piata.

Infirmarea planului de reorganizare creeaza o situatie dificila pentru societate, periclitand orice sansa de redresare avand in vedere contractele ferme aflate in derulare, participarea la procedurile de achizitii publice si salariatii in numar de 93, angrenati in desfasurarea activitatii pentru care societatea trebuie sa asigure continuitate.

In motivarea apelului declarat impotriva sentintei civile nr. 1034/2014 administratorul judiciar al debitoarei a sustinut neindeplinirea procedurii de citare cu privire la toti creditorii, avand in vedere dispozitiile art. 14 alin. 7, 8 din Legea nr. 85/2006, intrucat doar votarea planului de reorganizare urmeaza un regim juridic distinct, conform art. 15 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 in raport de dispozitiile generale ale legii in cadrul adunarii creditorilor, conform

art. 14, 15 din lege.

Totodata s-a sustinut ca instanta de fond a retinut in considerentele sentintei criticile creditoarei S.C. M.M. S.A., fara ca in prealabil sa le fi pus in dezbaterea contradictorie a partilor si in afara oricarui cadru procesual, cu incalcarea principiilor legalitatii si al contradictorialitatii prevazute de dispozitiile art. 7 alin. 2 si ale art. 14 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila.

Critica avuta in vedere de judecatorul sindic era in fapt un vot exprimat de creditoare in cadrul sedintei adunarii creditorilor, unul din cele 13 exprimate in scris, desi asupra sedintei adunarii creditorilor nu s-a inregistrat nicio contestatie in conditiile, limitele si termenul stabilit de dispozitiile imperative ale Legii nr. 85/2006.

Referitor la valoarea de lichidare s-a sustinut caracterul eronat al concluziei judecatorului sindic intemeiate pe un rationament care nu are suport in inscrisurile cauzei, planul de reorganizare mentionand un regim de vanzare fortata, chestiune distincta de valoarea de piata, ambele constituind obiectul unei analize complexe atat in cuprinsul raportului de evaluare depus la dosarul cauzei, cat si in cuprinsul planului de reorganizare.

Astfel, experienta valorificarii bunurilor debitorilor in intervalul anilor 2009-2014 a condus la concluzia ca valoarea de vanzare, de lichidare/vanzare fortata se situeaza in intervalul 30-85%, fiind determinata de piata prin mecanismul cerere si oferta. Insusi art. 95 alin. 5 lit. d din Legea nr. 85/2006 foloseste termenii de valoare estimativa ce ar putea fi primita, lasand la latitudinea autorului planului sa calculeze aceasta valoare estimativa, fara a fi impuse vreo limita sau o modalitatea de calcul.

In aplicarea dispozitiilor art. 101 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 judecatorul sindic ar fi putut cere parerea unui practician in insolventa cu privire la vanzarea de active din patrimoniul debitoarei.

In raport de valoarea de vanzare fortata de 80%, cu deducerea cheltuielilor de procedura, rezulta o valoare ramasa de distribuit creditorilor de 5.374.531 lei, planul de reorganizare prevazand indestularea creditorilor chirografari cu un procent de 5% din creante, fata de zero, cat ar primi in ipoteza falimentului.

Pentru sustinerea apelurilor au fost depuse inscrisuri.

Cu privire la apelurile promovate a formulat intampinare in cauza creditoarea S.C. M. S.R.L. Targu Mures, solicitand respingerea cererilor de apel pentru lipsa calitatii procesuale active, respectiv ca nefondate.

Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a apelantilor Curtea s-a pronuntat in sensul respingerii prin incheierea pronuntata in cauza la data de 13.03.2015.

Analizand apelul declarat de administratorul judiciar al debitoarei impotriva incheierii pronuntate la data de 6.11.2014 instanta il apreciaza ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

Aspectul valorii de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei pus in discutie de judecatorul sindic in sedinta din data de 6.11.2014 si asupra caruia s-a pus in vedere administratorului judiciar sa formuleze concluzii scrise nu reprezinta un act de dispozitie al instantei susceptibil de a produce efecte juridice de sine statatoare, ci constituie concretizarea principiului rolului activ al instantei, consacrat de dispozitiile art. 22 alin. 2 din Noul Cod de procedura civila, cu privire la chestiuni apreciate relevante pentru solutionarea cauzei.

Verificarea modului in care judecatorul sindic a valorificat imprejurarile de fapt si de drept intemeiate pe aceasta chestiune urmeaza a se realiza cu ocazia analizarii solutiei cu privire la confirmarea planului de reorganizare, solutie ce a avut in vedere si problema valorii bunurilor din patrimoniul debitoarei.

Referitor la modalitatea de indeplinire a procedurii de citare prin raportare la toti creditorii debitoarei, instanta apreciaza ca apelanta nu poate invoca existenta unei vatamari procesuale susceptibile de a atrage sanctiunea nulitatii, in situatia in care neindeplinirea procedurii de citare vizeaza alti participanti la procedura decat administratorul judiciar.

Procedura de citare are drept finalitate concretizarea valorificarii dreptului la aparare al partilor, respectiv a principiului contradictorialitatii ce guverneaza procesul civil. In acest context normativ incalcarea dispozitiilor legale privind citarea nu are drept consecinta incidenta sanctiunii nulitatii neconditionate, astfel cum este expres reglementata de dispozitiile art. 176 din Noul Cod de procedura civila, ci, eventual, a nulitatii conditionate de existenta unei vatamari care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea actului de procedura, in sensul dispozitiilor art. 175 din Noul Cod de procedura civila. Drept urmare, partea vatamata prin actul procedural intocmit in astfel de imprejurari are legitimitatea de a cere aplicarea sanctiunii nulitatii. Cum in prezenta cauza nu au fost formulate cai de atac de catre creditorii care nu au fost citati cu ocazia judecatii in prima instanta, motivul de apel invocat de administratorul judiciar se vadeste a fi nefondat, urmand a fi respins in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila.

Analizand apelurile promovate impotriva sentintei civile nr. 1034/25.11.2014, pentru motivele aratate, instanta le apreciaza ca fiind fondate pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

Confirmarea planului de reorganizare de catre judecatorul sindic este supusa conditiilor prevazute de dispozitiile art. 101 din Legea nr. 85/2006 in forma in vigoare la data de 29.10.2014. Verificarea indeplinirii conditiilor mentionate reprezinta prerogativa si obligatia judecatorului sindic prin raportare la contextul factual si normativ al cauzei. In acest context, prin hotararea apelata judecatorul sindic a apreciat ca planul de reorganizare propus nu indeplineste conditia prevazuta de art. 101 alin. 1 lit. C coroborat cu art. 101 alin. 2 lit. a din lege, in sensul ca in cazul falimentului creditorii chirografari, categorie care a respins planul de reorganizare, ar primi mai mult decat propunerile din planul de reorganizare.

Concluzia judecatorului sindic este rezultatul rationamentului intemeiat pe valoarea obtinuta ca urmare a lichidarii bunurilor debitoarei in procedura falimentului, fara a da eficienta sustinerilor administratorului judiciar cu privire la valoarea ce ar putea fi obtinuta in cadrul falimentului, valoare ce reprezinta doar 80% din valoarea de piata.

Analizarea planului de reorganizare din aceasta perspectiva a fost realizata de catre judecatorul sindic avand in vedere considerentele creditoarei S.C. M.M. S.R.L. la exprimarea votului negativ, imprejurare care nu atrage nelegalitatea hotararii atacate, ci reprezinta verificarea viabilitatii planului tocmai prin raportare la categoria de creante defavorizate, in sensul dispozitiilor art. 101 alin. 1 lit. C, alin. 2 lit. a din lege, nefiind necesara formularea unei contestatii si investirea judecatorului sindic cu judecata acesteia.

Probatoriul administrat in cauza, inclusiv inscrisurile depuse in sustinerea apelurilor, releva imprejurarea ca valorificarea bunurilor debitoarei cu ocazia lichidarii din procedura falimentului se realizeaza la un procent de 70-80% din valoarea de piata a bunurilor, procent influentat de particularitatile procedurii de lichidare, care presupune existenta unui ritm rapid al procedurilor de vanzare corelat cu diminuarea valorii de vanzare in scopul finalizarii procedurii falimentului si indestularii cat mai urgente a creditorilor. Aceste particularitati nu se regasesc in cazul planului de reorganizare care este organizat pe intervale de timp mai lungi, etapizare ce permite obtinerea unor venituri prin vanzarea de active la o valoare a pietei stabilita fara a exista presiunea impusa de urgenta procedurii.

Din aceste considerente instanta de apel apreciaza ca fiind realista valoarea de 5.659.625 lei, indicata de administratorul judiciar prin concluziile scrise depuse la data de

2014. la solicitarea judecatorului sindic, ca urmare a aplicarii procentului de 80% la valoarea de evaluare.

Raportarea judecatorului sindic la valoarea indicata in planul de reorganizare de 978.942 lei ca urmare a lichidarii partiale a activelor debitoarei nu este de natura a sustine rationamentul aplicat in cazul lichidarii din procedura falimentului, pentru considerentele expuse anterior cu privire la particularitatile procedurilor de vanzare derulate in cadrul falimentului sau pentru realizarea planului de reorganizare, particularitati ce determina consecinte economice distincte cu privire la valoarea obtinuta prin instrainarea activelor debitoarei.

Drept urmare, verificarea valorii creantelor pe care ar urma sa le primeasca in cadrul falimentului creditorii chirografari, defavorizati prin planul de reorganizare propus si votat de adunarea creditorilor, urmeaza a fi stabilita avand drept premisa valoarea de 5.659.625 lei, reprezentand 80% din valoarea de piata, obtinuta ca urmare a lichidarii averii debitoarei.

Respectand ordinea de distribuire a fondurilor obtinute din vanzarea bunurilor debitoarei prevazute de art. 121 din Legea nr. 85/2006, urmeaza a fi platite cheltuielile de procedura in cuantum de 285.094 lei, diferenta de 5.374.531 lei fiind insuficienta pentru acoperirea tuturor creantelor din cele 4 categorii care au votat planul, in cuantum total de 5.607.251 lei. Drept urmare, creditorii chirografari nu ar primi nicio suma in cazul falimentului, valoare evident inferioara celei de 670.660 lei prevazute in planul de reorganizare in favoarea acestei categorii de creante.

Concluzia care se impune este indeplinirea prin planul de reorganizare a conditiei tratamentului corect si echitabil aplicat categoriei defavorizate de creante a creditorilor chirografari, conditie prevazuta de art. 101 alin. 1 lit. C coroborat cu art. 101 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006.

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 480 alin. 1, 2 din Noul Cod de procedura civila au fost admise apelurile declarate impotriva sentintei civile nr. 1034/25.11.2014, a fost schimbata in tot sentinta apelata, in sensul confirmarii planului de reorganizare a debitoarei.

Avand in vedere atributiile judecatorului sindic prevazute de art. 11 din Legea nr. 85/2006, a fost trimisa cauza judecatorului sindic pentru continuarea procedurii.