Art. 494 Cod Civil. Accesiunea imobiliara
18 martie 2020Exceptie de nelegalitate a hotararii consiliului local referitoare la oprirea, stationarea si parcarea neregulamentara pe domeniul public sau privat al orasului. Competenta autoritatilor administratiei publice locale de a stabili si sanctiona contraventii in domeniul de activitate pentru care prin lege le sunt stabilite atributii.
18 martie 2020
Masurile preventive si alte masuri procesuale. Controlul judiciar. Respingerea cererii de modificare a obligatiilor impuse inculpatului pe durata controlului judiciar.
Inlaturarea obligatiei impuse inculpatului, pe durata controlului judiciar, de a nu lua legatura cu o martora, direct sau indirect, pe nici o cale, nu este oportuna in conditiile in care intre inculpat si martora nu exista raporturi de familie sau alte raporturi definite de Codul civil, iar in sarcina inculpatului se retine comiterea unor infractiuni de
constituire a unui grup infractional organizat si respectiv proxenetism, fapte comise inclusiv in raport cu martora fata de care se solicita modificarea controlului judiciar.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia penala nr. 159 din 2 octombrie 2015.
Prin incheierea din data de 25 septembrie 2015 pronuntata de Tribunalul Dambovita s-a respins ca nefondata cererea de modificare a controlului judiciar, formulata de catre inculpatul V.R.V., cerere avand ca obiect incuviintarea de a lua legatura cu martora S.A.S.
Pentru a hotari astfel, analizand materialul probator administrat in cauza pe parcursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, instanta de fond a retinut ca inculpatul a solicitat modificarea obligatiilor impuse pe durata controlului judiciar, in sensul de a i se permite sa ia legatura cu martora, care este sotia sa, avand ambii acelasi domiciliu comun, martora neavand venituri pentru intretinerea locuintei, iar prin obligatiile impuse pe durata controlului judiciar afectandu-se relatiile de familie.
Impotriva acestei incheieri a declarat contestatie, in termen legal, inculpatul V.R.V., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie,sustinand ca in mod gresit i-a fost respinsa solicitarea de modificare a controlului judiciar in sensul acordarii permisiunii de a lua legatura cu martora S.A.S.
A sustinut contestatorul ca martora are in drept domiciliul la aceeasi adresa cu el, respectiv intr-un apartament situat in localitatea G., judet Dambovita, insa datorita exigentelor masurii preventive a controlului judiciar este nevoita sa locuiasca in fapt cu chirie intr-o alta locuinta, la acest moment aflandu-se in imposibilitate financiara de suportare a chiriei.
In plus, intre inculpat si martora este stabilita o relatie sentimentala mai veche, acestia intentionand sa se casatoreasca, la acest moment fiind deja logoditi, astfel ca pe perioada arestului preventiv martora a efectuat deja vizite la locul de detinere al inculpatului, neputandu-se sustine asadar ca la acest moment ar putea afecta una desfasurare a procesului penal, cata vreme inculpatul a fost deja audiat in cursul judecatii, iar pana la instituirea controlului judiciar martora l-a vizitat pe inculpat la locul de detinere.
S-a mai invocat de asemenea si imprejurarea ca pe parcursul urmaririi penale nu au fost stabilite interdictii de comunicare intre inculpat si martora, dar si faptul ca declaratia data de martora in cursul urmaririi penale este favorabila inculpatului, neputandu-se problema asadar a modificarii continutului declaratiei.
S-a solicitat admiterea contestatiei, desfiintarea incheierii si admiterea cererii de modificare a controlului judiciar, in sensul ridicarii interdictiei impuse inculpatului de a nu lua legatura cu martora S.A.S.
Contestatia este nefondata.
Inculpatul contestator V.R.V. a fost dedus judecatii pentru comiterea infractiunilor de constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art. 367 alin.1 Cod penal si respectiv proxenetism, prev. de art. 213 alin.1 Cod penal, fapte retinute a fi comise in perioada 2010 – sfarsitul anului 2014, prin constituirea si dirijarea unor alti coinculpati in vederea recrutarii de tinere fete ce au fost determinate sa practice prostitutia in folosul membrilor grupului infractional, persoanele de sex feminin fiind exploatate in afara teritoriului Romaniei, respectiv in Olanda si Belgia, activitate din care se retine ca inculpatul a obtinut importante foloase materiale, estimate prin actul de sesizare la suma de 240.000 de euro.
Arestarea preventiva a inculpatului contestator a fost dispusa de instanta de judecata competenta la 4 decembrie 2014, iar ulterior masura arestarii preventive a fost inlocuita cu masura preventiva a arestului la domiciliu, dupa care la data de 4 august 2015 aceasta din urma a fost inlocuita, prin hotarare definitiva, cu masura preventiva a controlului judiciar, sub imperiul careia contestatorul inculpat se afla si in prezent.
In cadrul masurii preventive a controlului judiciar a fost impusa inculpatului obligatia de a nu lua legatura si a nu comunica, printre altele, cu martora S.A. S., direct sau indirect, pe nicio cale.
Examinand sustinerile inculpatului-contestator, curtea a retinut pe de o parte, ca intre cei doi nu exista raporturi de familie, nefiind casatoriti si nici nu a fost prezentat vreun mijloc de proba din care sa rezulte existenta unor raporturi de logodna intre inculpat si martora, tinand seama de imprejurarea ca potrivit art.266 alin.3 Cod civil ,,incheierea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.’’
Pe de alta parte, potrivit probelor administrate in cursul urmaririi penale si situatiei de fapt retinuta in actul de sesizare, faptele ce constituie obiectul judecatii au fost comise de inculpat, printre altele, in legatura cu martora S.A.S., fata de care s-a retinut ca inculpatul a dezvoltat o relatie sentimentala in contextul in care nu numai acestui inculpat, ci si celorlalti coinculpati dedusi judecatii prin acelasi act de sesizare, li se retine ca modalitate de determinare a practicarii prostitutiei, initierea si intretinerea unor relatii sentimentale specifice modului de operare de tip „lover boy” in cadrul careia recrutarea persoanelor de sex feminin are loc tocmai prin specularea acestor simulate relatii de afectiune, la adapostul carora sunt obtinute importante beneficii financiare, dar mai ales, sunt mentinute conditii de clandestinitate, date fiind refuzurile persoanelor de sex feminin de a oferi detalii ori de a furniza declaratii veridice si relevante cu privire la actele de exploatare la care au fost supuse.
In contextul precizat mai sus, a fost definita in actul de sesizare si activitatea infractionala pentru care inculpatul contestator V.R.V. este dedus judecatii, mai ales ca in sarcina acestuia s-a retinut plasarea in pozitia de lider al grupului infractional astfel constituit, in rechizitoriu retinandu-se de asemenea ca, in cursul urmaririi penale, persoanele de sex feminin au refuzat sa fie audiate in calitate de martor, refuz explicabil tocmai datorita metodei de operare folosita (cu exceptia martorei G. G. A.M.), iar inculpatul-contestator V.R.V. s-a prevalat de asemenea de dreptul la tacere.
Mai mult, nu se poate face abstractie de faptul ca anterior, la data de 9 iulie 2015, Curtea de Apel Ploiesti, solutionand contestatia formulata atat de inculpatul V. R.V., cat si de ceilalti coinculpati, impotriva unei incheieri prin care a fost mentinuta masura preventiva a arestului la domiciliu, a retinut ca inculpatul contestator V. R. V. a solicitat permisiunea de a lua legatura cu martora S.A.S., respectiv eliminarea interdictiei de a comunica cu aceasta.
Or, la acel moment s-a observat ca martora a obtinut cartea de identitate la 22 iunie 2015, in conditiile in care masura arestarii preventive a inculpatului a fost initial inlocuita de instanta de fond la 14 mai 2015, deci cu aproximativ o luna inainte, astfel ca schimbarea domiciliului martorei la domiciliul inculpatului, dupa ce acestia au avut posibilitatea de a lua la cunostinta de obligatiile stabilite de instanta, poate fi interpretata ca o incercare de incalcare a obligatiilor impuse, sub aparenta valorificarii unui drept legal.
In acest context, curtea apreciaza ca motivatia actuala a inculpatului nu este, pe de o parte, sustinuta probator, in sensul dovedirii raporturilor de logodna, asa cum s-a specificat mai sus, iar pe de alta parte, ca argumentul avut initial in vedere de instanta de control judiciar, isi mentine pe deplin valabilitatea, cata vreme eliberarea cartii de identitate a martorei a survenit ulterior inlocuirii masurii arestarii preventive, deci dupa momentul stabilirii, in sarcina inculpatului, a obligatiei de a nu comunica cu martora.
Prin urmare, atat timp cat intre inculpat si martora nu exista nici un raport de familie, in intelesul codului civil si cu atat mai putin raporturi dovedite de logodna, este evident ca mentinerea obligatiei initial dispuse nu ar putea pune in pericol sau afecta in nici un fel normala desfasurare a unor astfel de raporturi civile, fiind vorba numai de o relatie sentimentala, insa a carei autenticitate este pusa sub semnul intrebarii, data fiind situatia de fapt retinuta in actul de sesizare.
In fine, nici celelalte aspecte invocate de contestator in dezbaterea prezentei contestatii nu au fost dovedite cu vreun mijloc de proba, mai exact afirmatiile legate de imposibilitatea martorei de a achita chiria ori eventualele vizite la locul de detinere pe care aceasta le-ar fi facut inculpatului, pe perioada masurii arestarii preventive.
Asa fiind, curtea, chiar observand ca inculpatul contestator V. R.V. a fost audiat in sedinta publica de judecata din 25 septembrie 2015 (mentinandu-si pozitia procesuala de nerecunoastere a situatiei de fapt retinuta in actul de sesizare si a vinovatiei sale) nu a putut retine ca veridica sustinerea acestuia in sensul ca o eventuala comunicare cu martora nu ar fi in masura sa afecteze buna desfasurare a procesului penal.
Dimpotriva, raportat la considerentele expuse mai sus, s-a concluzionat ca se impune mentinerea acestei obligatii de a nu lua legatura cu martora, neexistand argumente solide ori intemeiate pentru inlaturarea acesteia, deoarece simpla existenta a unei relatii de ordin sentimental, a carei autenticitate este pusa sub semnul indoielii prin actul de sesizare, data fiind situatia de fapt, nu poate constitui un temei pentru inlaturarea obligatiei, astfel ca exigentele bunei desfasurari a procesului penal impun, in interesul aflarii adevarului, mentinerea obligatiei impuse.
In consecinta, fata de argumentele expuse, Curtea a respins ca nefondata contestatia inculpatului, conform art. 425/1 pct. 7 alin. 1 lit. b cod procedura penala.
(Judecator Cristina Georgescu)