Mărturia mincinoasă - Update

 

Conform art.273 Cod Penal, fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Mărturia mincinoasă săvârşită:

1. a) de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecţie a martorilor;
2. b) de un investigator sub acoperire;
3. c) de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;
4. d) în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori închisoarea de 10 ani sau mai mare

se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reţinere, arestare sau de punerea în mişcare a acţiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie, ca urmare a mărturiei mincinoase.

Obiectul

• Obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției;
• Obiectul material: nu are.

Subiectul

• Subiectul activ: martorul dintr-o cauză civilă, disciplinară, penală etc.
• La variantele agravate, subiectul activ este martorul cu identitate protejată, investigatorul sub acoperire, expertul, interpretul;
• Minorul cu vârsta de peste 14 ani poate avea calitatea de autor al acestei infracțiuni;
• Participația penală este posibilă sub forma instigării şi a complicității;
• Subiectul pasiv principal: statul;
• Subiectul pasiv secundar: persoana privată de libertate sau condamnată în temeiul mărturiei mincinoase.

Latura obiectivă

• Elementul material constă în acțiunea subiectului activ nemijlocit de a face afirmații mincinoase sau omisiunea de a spune tot ceea ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat în calitate de martor într-o cauză civilă, disciplinară, penală, contravențională etc.;
• Urmarea imediată: starea de pericol pentru înfăptuirea justiției;
• Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Latura subiectivă

• Intenție directă au indirectă;

Variante agravate

• Fapta este săvârșită de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a martorilor;
• Fapta este săvârșită de un investigator sub acoperire;
• Fapta este săvârșită de o persoană care întocmeşte un raport de expertiză ori de un interpret;
• Fapta este săvârșită în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare.

Tentativa

• Actele de pregătire sunt posibile, dar neincriminate;
• Tentativa este posibilă, dar nu se pedepseşte.

Consumarea şi epuizarea

• Fapta se consumă în momentul în care făptuitorul face afirmații mincinoase ori omite să spună tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat;
• În cazul variantei agravate, fapta se consumă în momentul depunerii raportului de expertiză ori traducerii efectuate în scris de către interpret la organul în fața căruia se află cauza;
• Poate avea formă continuată, caz în care se epuizează odată cu efectuarea ultimului act de executare.

Pedeapsa

• Varianta tip a infracțiunii se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani au cu amendă;
• Varianta agravată se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani;
• Cauza specială de nepedepsire:
• Autorul nu se pedepseşte dacă îşi retrage mărturia înainte de reținere, arestare sau punerea în mişcare a acțiunii penale, iar în alte cauze, înainte de a se fi pronunțat o hotărâre în primă instanță sau de a se fi dat o altă soluție în speță, ca urmare a mărturiei mincinoase.

Elemente de procedură

• Acțiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

Marturia mincionasa

1. Conţinutul legal

Această infracţiune este prevăzută în art. 260 C. pen. şi constă în fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ceea ce ştie privitor la împre­jurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat.

Dispoziţiile art. 260 alin. (1) C. pen. se aplică în mod corespunzător expertului sau interpretului [art. 260 alin. (4) C. pen.].

2. Condiţii preexistente

A. Obiectul infracţiunii. a) Obiectul juridic specific, în principal, este reprezentat de acele relaţii sociale privind înfăptuirea justiţiei care presupun comportarea cu ones­titate a celor care participă la activitatea judiciară în calitate de martori, experţi sau interpreţi. Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relaţii sociale privind persoana umană cu unele atribute esenţiale ale acesteia, cum ar fi onoarea, demni­tatea şi chiar libertatea. Prin incriminarea acestei infracţiuni s-a urmărit uneori chiar protejarea patrimoniului persoanelor fizice sau juridice implicate într-un proces judi­ciar sau în orice altă cauză (de exemplu, rezolvarea unui litigiu pe calea procedurii arbitrale).

b) Obiect material la această infracţiune nu există.

B. Subiecţii infracţiunii. a) Subiectul activ la această infracţiune este calificat, pu­tând fi un martor, expert sau interpret.

Potrivit regulilor de procedură penală, martorul este persoana care, având cunoş­tinţă despre anumite date, fapte sau împrejurări de natură a servi aflării adevărului, este chemată pentru a fi ascultată. Nu poate fi ascultată ca martor o persoană ţinută de secretul profesional, o persoană parte în proces, un minor, dacă nu este asistat de reprezentantul legal, sau un incapabil.

Expertul este persoana care posedă cunoştinţe de specialitate într-un anumit domeniu de activitate (un specialist) şi care este chemată într-o cauză judiciară, pen­tru lămurirea anumitor aspecte care ţin de cauza care face obiectul judecăţii, sarcină care decurge din existenţa unui raport special între expert şi organul judiciar. În practica judiciară s-a decis că numai expertul poate fi subiect activ al acestei infrac­ţiuni, nu şi cel care efectuează o constatare tehnico-ştiinţifică, cu toate că şi acesta posedă cunoştinţe de specialitate.

Dacă organul judiciar solicită efectuarea unei expertize unui institut de speciali­tate, urmând ca acesta să desemneze un expert, iar acesta în raportul de expertiză nu prezintă acele date corespunzătoare realităţii, în practica judiciară s-a decis că nu se poate reţine mărturia mincinoasă, ci după caz abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau intereselor publice. Alţi autori afirmă că se poate reţine mărturia mincinoasă, deoarece textul art.260 C. pen. nu distinge între expertul numit de organul judiciar sau cel ales de institutul de specialitate unde acesta lucrează, şi că­ruia organul judiciar i-a solicitat expertiza.

Interpretul este persoana care posedă cunoştinţe în domeniul limbilor străine sau stăpâneşte anumite tehnici de comunicare în situaţii specifice (de pildă partea este surdo-mută) şi care este chemată pentru a face posibilă comunicarea între părţi sau între părţi şi instanţă. Interpretul poate fi numit de instanţă sau de organele abilitate.

Participaţia la această infracţiune este posibilă în forma instigării şi complicităţii. Coautoratul este posibil doar atunci când o expertiză este efectuată de o echipă de mai mulţi experţi, iar aceştia, cu ştiinţă, inserează în conţinutul raportului de expertiză date necorespunzătoare realităţii.

b) Subiectul pasiv. Subiectul pasiv principal este reprezentat de stat, deoarece justiţia este atributul statului, iar subiectul pasiv secundar este o persoană fizică sau juridică, parte în proces, ale cărei drepturi sau interese sunt lezate ori vătămate prin săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

Marturia mincinoasa

3. Conţinutul constitutiv

A. Latura obiectivă. a) Elementul material este reprezentat atât de o acţiune (face afirmaţii mincinoase) cât şi de o inacţiune (nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat).

Acţiunea de a face afirmaţii mincinoase presupune a face unele relatări nesincere, în neconcordanţă cu cele ştiute de martor, expert sau interpret.

Infracţiunea pe care o analizăm nu există în situaţia în care martorul redă sincer, corect împrejurările şi faptele pe care le cunoaşte, dar dă acestora o semnificaţie eronată, deoarece sarcina interpretării acestor date revine organelor judiciare. De asemenea, nu va exista infracţiunea atunci când un martor relatează fapte şi împreju­rări pe care nu le-a auzit sau văzut, dar care au existat în realitate şi de care a luat cunoştinţă de la alte persoane. Dacă prin afirmaţiile mincinoase martorul urmăreşte să evite tragerea la răspundere penală a sa, nu va exista mărturie mincinoasă, iar dacă prin fapta sa urmăreşte să dea ajutor unui infractor pentru a îngreuna urmărirea penală sau judecata, se va reţine un concurs de infracţiuni între mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului. În fine, precizăm că afirmaţia mincinoasă poate avea atât caracter pozitiv, cât şi negativ.

A doua modalitate a elementului material constă într-o inacţiune, şi anume aceea de a nu spune tot ceea ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat. A nu spune tot ceea ce ştie înseamnă a avea reticenţe, a pune sub tăcere ceva ce el cunoaşte. Are semnificaţie penală numai acea omisiune care este de natură să inducă în eroare organele judiciare. Nu va fi realizat conţinutul acestei infracţiuni atunci când o persoană refuză să depună mărturie, sau martorul refuză să răspundă la anumite întrebări. Revenind la analiza acestei modalităţi, precizăm că prin împrejurări esenţiale se înţeleg acele situaţii legate de faptul principal al cauzei, şi nu aspecte adiacente care nu au legătură cu aceasta. Astfel, prin împrejurări esenţiale se înţeleg de exemplu circumstanţele atenuante sau agravante într-un proces penal sau temeiurile de fapt în cazul unui proces de divorţ.

b) Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol la adresa înfăptuirii justiţiei precum şi în atingerea care poate fi adusă intereselor legale ale unei persoane fizice sau juridice, precum şi în unele cazuri a libertăţii persoanei. Dacă s-a produs în concret una din aceste urmări, aceste aspecte vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.

c) Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea socialmente pericu­loasă rezultă din însăşi săvârşirea infracţiunii.

B. Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infrac­ţiune este intenţia directă sau indirectă. Aceasta înseamnă că martorul, expertul sau interpretul conştientizează că ceea ce el relatează este eronat, necorespunzător rea­li­tă­ţii, urmărind sau doar acceptând ca prin aducerea la cunoştinţa organelor judiciare a unor date sau împrejurări nereale să se producă un act de injustiţie. Trebuie să precizăm că întotdeauna intenţia trebuie dovedită. Culpa este exclusă ca formă a vinovăţiei la această infracţiune. Dacă făptuitorul se află în eroare în ceea ce priveşte anumite fapte sau împrejurări va opera cauza care înlătură caracterul penal al faptei prevăzută în art.51 C. pen.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. Forme. Actele de pregătire şi tentativa sunt posibile, dar legea nu le pedep­seşte. În situaţia martorului, infracţiunea se consumă după ce audierea s-a terminat, în momentul semnării declaraţiei de către acesta. În cazul expertului, infracţiunea se consumă în momentul în care raportul de expertiză a fost predat organului judiciar.

B. Modalităţi. Mărturia mincinoasă cunoaşte o modalitate tipică prevăzută în
alin. (1) al art. 260 şi o modalitate asimilată, atunci când infracţiunea este săvârşită de expert sau interpret. De asemenea, există o multitudine de modalităţi faptice, de­ter­mi­nate de modalitatea de ascultare a martorului, de împrejurarea asupra căreia a fost întrebat, sau dacă fapta a fost săvârşită de martor, expert sau interpret.

C. Sancţiuni. Pedeapsa în ambele modalităţi este închisoarea de la 1 la 5 ani. În art. 260 alin. (2) este prezentată o cauză de nepedepsire, atunci când martorul, ex­per­tul sau interpretul îşi retrage mărturia mai înainte de a se produce arestarea inculpatului ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase. În art. 260 alin. (3) este pre­văzută o circumstanţă atenuantă legală specială care corespunde situaţiei când retra­gerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpa­tului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase. În acest caz pedeapsa se va reduce conform art.76 C. pen. (efectele circumstanţelor atenuante).

Profita de consultanta specializata accesand pagina Avocat drept penal Iasi.