Luarea in considerare la calculul pensiei a sporurilor cu caracter permanent  

Potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe langa salariile prevazute la alin. 1, se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.

La calcularea punctajului lunar si apoi anual si mediu anual, in aplicarea principiului contributivitatii, se porneste intotdeauna, in principiu, de la venitul brut, asupra caruia a fost calculata contributia la fondul de asigurari sociale de stat.

Legiuitorul a prevazut, cu titlu exceptional pentru perioada 01.07.1977 - 01.01.1991, obligatia caselor de pensii de a calcula punctajele lunare pornind de la veniturile nete inscrise in carnete de munca, insa cu respectarea si in acest caz a art. 96 alin. 2 din lege, ceea ce presupune in acest caz raportarea veniturilor nete realizate la venitul mediu net, punctajul lunar fiind acelasi cu cel rezultat din determinarea pe baza veniturilor nete a celor brute, urmata de efectuarea raportului prevazut de acest text de lege dintre veniturile brute si castigul salarial mediu brut lunar.

In concluzie, utilizarea la stabilirea punctajelor lunare a veniturilor nete realizate in perioada

1977. - 01.01.1991 presupune preluarea datelor corespunzatoare din carnetele de munca, dar aceasta nu impiedica utilizarea veniturilor brute odata ce acestea sunt cunoscute, cum se intampla in cazul in care pensionarul este in masura sa prezinte o adeverinta din care sa rezulte aceste venituri brute, cum a facut reclamantul din cauza de fata, care a prezentat adeverinta din 07.11.2016 emisa de angajator.

Art. 165 alin. 1 si 2 din Legea nr. 263/2010 Decizia ICCJ in interesul legii nr. 19/2011 Decizia ICCJ in interesul legii nr. 19/2012

Deliberand asupra apelului formulat de parata Casa Judeteana de Pensii Tulcea, constata urmatoarele:

1. Sentinta apelata:

Prin sentinta civila nr. 223/12.02.2018 Tribunalul Tulcea, sectia civila, de contencios administrativ si fiscal, a admis cererea formulata la 13.11.2017 de reclamantul [...] in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Pensii Tulcea si a obligat parata sa emita o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea in baza de calcul a veniturilor brute, conform adeverintei nr. [...]/2400/4425/07.11.2016, emisa de S.C. [...], cu exceptia compensarilor conform H.G. 542/05.07.1996, obtinute in perioada iulie 1996/ianuarie 1997 si a indemnizatiilor de concediu medical de care a beneficiat in lunile iulie 1994, noiembrie 1995 si iulie 1996, asa cum s-a mentionat in aceeasi adeverinta, cu acordarea drepturilor incepand cu data de 27.07.2017. Totodata, tribunalul a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

In motivarea sentintei, tribunalul a retinut urmatoarele:

La data de 27.07.2017 prin cererea inregistrata sub nr. 25420, reclamantul a solicitat Casei Judetene de Pensii Tulcea acordarea pensiei anticipate partiale.

Parata Casa judeteana de Pensii Tulcea a emis decizia nr. [...]/30.08.2017, fara a valorifica veniturile cuprinse in adeverinta nr. [...]/2400/4425/07.11.2016 emisa de S.C. [...] cu motivarea ca, la determinarea punctajelor anuale anterioare datei de 01.04.2001, se utilizeaza salariile brute sau nete in conformitate cu modul de inregistrare a acestora in carnetul de munca, conform art. 165 din Legea nr. 263/2010, precum si sporurile cu caracter permanent care au facut parte din baza de calcul conform legislatiei anterioare datei de 01.04.2001.

Potrivit adeverintei nr. [...]/2400/4425/07.11.2016 emisa de S.C. [...] rezulta ca in perioada februarie 1980 - martie 2001, reclamantul a realizat o serie de venituri brute pentru care compania a virat contributia de asigurari sociale, calculata la castigul lunar brut, in conformitate cu prevederile legislative in vigoare la data respectiva, asa cum s-a mentionat in adresa nr. .../2400/455/05.02.2018.

Din adeverinta nr. .../2400/4425/07.11.2016 reiese ca in perioada iulie 1996 - ianuarie 1997 reclamantul a beneficiat de compensari conform HG nr. 542/1996, iar in lunile iulie 1994, noiembrie 1995 si iulie 1996 a beneficiat de indemnizatie de concediu medical, pentru care nu s-a achitat contributia de asigurari sociale conform legislatiei in vigoare.

Initial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurari sociale de stat, prevedea ca plata contributiei de asigurari sociale era datorata de angajatori si se calcula prin raportare la venitul brut realizat.

Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „
unitatile socialiste de stat, organizatiile cooperatiste, alte organizatii obstesti, orice alte persoane juridice, precum si persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare sa verse la bugetul asigurarilor sociale de stat, o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califica la locul de munca sau care urmeaza cursuri de perfectionare profesionala, precum si asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai scolilor profesionale, pe timpul cat fac practica in productie, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri, de fondul din care se platesc si de durata contractului de munca.'’"

Totodata, potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetatenilor care au desfasurat activitate permanenta pe baza unui contract de munca si pentru care angajatorii platisera contributia de asigurari sociale prevazuta de lege.

In acelasi timp, dispozitiile art.
10
din acelasi act normativ, prevedeau ca baza de calcul a pensiei o constituie retributia tarifara.

Obligatia platii unei contributii de asigurari sociale a salariatilor in functie de castigul salarial brut al acestora a fost mentinuta si prin dispozitiile art. 2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea si completarea unor reglementari din legislatia de asigurari sociale, prin care au fost modificate o serie de prevederi din Decretul nr. 389/1972 si conform carora "Pentru persoanele juridice si fizice care folosesc personal salariat, contributia asigurarilor sociale de stat se stabileste diferentiat, astfel: 35% asupra castigului brut realizat de salariatii incadrati in grupa I de munca; 30% asupra castigului brut realizat de salariatii incadrati in grupa a II-a de munca; 25% asupra castigului brut realizat de celelalte categorii de salariati; 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai putin decat salariul minim brut pe tara, in cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru ingrijirea persoanelor in varsta, handicapatilor si a copiilor.”

Ulterior, potrivit dispozitiilor art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000 si art. 2 lit. c si d din Legea nr. 263/2010, s-a stabilit ca sistemul public se organizeaza si functioneaza avand ca principii de baza: „e) principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite”.

Acest principiu al contributivitatii care a guvernat organizarea si functionarea sistemului de pensii si in perioada 1966 - 2000, chiar daca nu a beneficiat de o reglementare expresa, a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. nr. 19/2000 care stipuleaza prin art. 78 alin 1 ca „ numarul de puncte realizat in fiecare luna se calculeaza prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile, sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica si Studii Economice”.

Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se intelege „venitul brut in bani, achitat din fondul de salarii, reprezentand: a) salariile de baza brute corespunzatoare timpului efectiv lucrat in program normal si suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizatiile de conducere, salariile de merit, indexari, compensari si alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de baza; b) sporurile, indemnizatiile si sumele acordate sub forma de procent din salariu ori sume fixe, indiferent daca au caracter permanent sau nu, platite pentru: conditii deosebite de munca (conditii grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfasurata in mediul rural, in zone izolate; activitate desfasurata de nevazatori; munca prestata in schimbul de noapte; indeplinirea unor sarcini, activitati si responsabilitati suplimentare functiei de baza; sporul de fidelitate si altele asemanatoare; c) sumele platite pentru timpul nelucrat (concedii de odihna, indiferent de perioada efectuarii, concedii de studii, zile de sarbatori, zile de repaus saptamanal, concedii platite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalarii pe post in cazul transferului, intreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariatilor);”

La data de 10 decembrie 2012, ICCJ a pronuntat decizia cu nr. 19 in recurs in interesul legii statuand ca
„In interpretarea si aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) si art. 164 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si pct. V din anexa la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, sporurile si alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public daca au fost incluse in baza de calcul conform legislatiei anterioare, sunt inregistrate in carnetul de munca sau in adeverintele eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare, si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale
”

Instanta suprema a retinut in motivarea acestei decizii ca aplicarea principiului contributivitatii impune luarea in calcul a sporurilor si veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, in masura in care acestea au facut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost inregistrate in carnetul de munca sau rezulta din adeverinta, conform legislatiei in vigoare, si s-a platit contributia de asigurari sociale.

In aceste conditii, neluarea in considerare a unor sume pentru care s-au platit contributiile de asigurari sociale echivaleaza cu o incalcare a principiului contributivitatii, avand drept finalitate nerealizarea scopului avut in vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronuntata in recurs in interesul legii privind interpretarea dispozitiilor art. 2 lit. e), art. 78 si art. 164 alin. (1) si (2) din Legea nr. 19/2000 si ale art. 1 si 2 din OUG nr. 4/2005.

In concluzie, instanta a retinut ca, in speta, ceea ce intereseaza este faptul ca statul a incasat, in perioada derularii raporturilor de munca, contributiile de asigurari sociale pe care le-a stabilit in sarcina angajatorului iar acum revine asiguratilor dreptul sa primeasca o contraprestatie corespunzatoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre parti.

In acelasi timp, s-a apreciat ca trebuie acordata prevalenta dispozitiilor legale cu valoare de principiu in raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respecta, intrucat solutia contrara ar presupune incalcarea principiului cu consecinta ca, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut in vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de alta parte s-ar crea o discriminare intre persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrarii in vigoare a Lg. nr. 19/2000, in conditiile in care baza de calcul pentru plata contributiilor este alcatuita din totalitatea veniturilor realizate de catre asigurat.

Practica Curtii Drepturilor Omului de la Strasbourg si Curtii de Justitie a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat ca pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept si ar echivala cu o expropriere.

In conformitate cu art. 14 din aceeasi Conventie, pentru interzicerea discriminarii si art. 1 din Protocolul 1 referitor la protectia proprietatii, Curtea Europeana a retinut ca „ notiunea de bun inglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economica, astfel incat dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).

In acelasi sens, in cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis ca ”pensia constituie un drept patrimonial in sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO si se constata o discriminare in sensul articolului 14 daca lipseste o justificare obiectiva rezonabila pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.

De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca drepturile de asigurari sociale sunt legate de plata contributiilor de asigurari sociale specifice, considerandu-se ca „dreptul la alocatia de urgenta (pentru care reclamantul platise contributia specifica) reprezinta un drept patrimonial in sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale”, (Cauza Gaygusuz impotriva Austriei din 16 septembrie 1996).

Rezulta, astfel, ca principalul element obiectiv apt sa conduca la o justa si legala stabilire si reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurari sociale de stat il reprezinta contributiile de asigurari sociale platite, astfel ca la stabilirea si reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate in calcul toate veniturile de natura salariala pentru care angajatorul sau angajatul au platit contributia pentru asigurarile sociale de stat.

Fata de toate aceste aspecte, intrucat reclamantul a dovedit pretentiile sale precizate in adeverinta anterior mentionata, instanta, in temeiul art.153 lit. g coroborat cu art. 156 din Lg. Nr. 263/2010, urmeaza a admis actiunea.

Drept consecinta, a fost obligata parata sa emita o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea in baza de calcul a veniturilor brute conform adeverintei nr. [...]/2400/4425/07.11.2016, emisa de S.C. [...], cu exceptia compensarilor conform HG nr. 542/05.07.1996, obtinute in perioada iulie 1996 - ianuarie 1997 si a indemnizatiei de concediu medical de care a beneficiat in lunile iulie 1994, noiembrie 1995 si iulie 1996, asa cum s-a mentionat in aceeasi adeverinta, cu acordarea drepturilor incepand cu data de 27.07.2017.

De asemenea, tribunalul a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

II. Apelul:

1. Impotriva acestei sentinte a formulat apel parata Casa Judeteana de Pensii Tulcea, solicitand schimbarea in tot a acesteia in sensul respingerii actiunii.

In motivarea cererii de apel, parata a aratat ca veniturile care fac obiectul actiunii nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 a HG nr. 257/2011. De asemenea, veniturile brute nu pot fi valorificate, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010. De asemenea, apelanta a solicitat diminuarea onorariului de avocat in baza art. 451 C. proc. civ., intrucat acesta este disproportionat in raport cu valoarea si complexitatea cauzei, precum si cu munca desfasurata de avocat.

Prin intampinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului ca nefondat si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata efectuate in apel.

2. In cadrul judecatii in apel a fost atasat dosarul de fond si nu au fost administrate probe

noi.

3. Analiza apelului:

1. Potrivit adeverintei nr. [...]/2400/4425/7.11.2016 emisa de SC [...], reclamantul a obtinut venituri salariale brute in perioada februarie 1980 - martie 2001.

Potrivit art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pe langa salariile prevazute la alin.
1
, se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de
1
aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.

7

Prin decizia ICCJ in interesul legii nr. 19/2012, obligatorie pentru instante potrivit art. 330 alin. 4 C. proc. civ., s-a stabilit ca principalul element obiectiv apt sa conduca la o justa si legala stabilire si reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat il reprezinta contributiile de asigurari sociale platite, astfel ca la stabilirea si reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate in calcul toate sporurile si alte venituri de natura salariala pentru care angajatorul/angajatul a platit contributia pentru asigurarile sociale de stat.

De asemenea, prin decizia ICCJ in interesul legii nr. 19/2011 s-a stabilit ca formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

In cuprinsul adeverintei in cauza este mentionat expres ca unitatea a retinut si a virat cota de asigurari sociale la bugetul asigurarilor sociale de stat, cu exceptia drepturilor platite asiguratilor din fondul de asigurari sociale de stat si a celor platite potrivit dispozitiilor legale in cazul desfacerii contractelor de munca.

De aceea, prima instanta a exclus de la valorificare indemnizatia de concediu medical si compensarea de care a beneficiat reclamantul, potrivit mentiunii din aceeasi adeverinta.

Prin urmare, cu exceptiile mentionate mai sus, intimatul reclamant este indreptatit la valorificarea adeverintei mai sus mentionate, aplicandu-se principiul contributivitatii prevazut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010.

2. In ceea ce priveste faptul ca adeverinta care face obiectul cauzei atesta pentru intreaga perioada veniturile sub forma unor sume brute, se retine ca art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 prevede ca, „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de
   1
   aprilie
   2001
   , se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inscriere a acestora in carnetul de munca, astfel: a) salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.”

Aceasta distinctie are ca obiectiv facilitatea preluarii de catre casele de pensii a datelor din carnetele de munca, pornind de la realitatea consemnarii in acestea a veniturilor nete in perioada 01.07.1977 - 01.01.1991. Aceasta nu inseamna insa ca, pentru aceasta perioada a fost modificat modul de calcul al punctajului anual prevazut de art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, potrivit caruia
„punctajul lunar se calculeaza prin raportarea castigului salarial brut/solda bruta sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, la castigul salarial mediu brut din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica
’. O dispozitie similara a fost prevazuta si de art. 78 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, text la care s-a raportat chiar si art. 2 din OUG nr. 4/2005 in vederea recalcularii pensiilor stabilite pana la 01.04.2001, in baza Legii nr. 3/1977.

Astfel, la calcularea punctajului lunar si apoi anual si mediu anual, in aplicarea principiului contributivitatii, se porneste intotdeauna, in principiu, de la venitul brut, asupra caruia a fost calculata contributia la fondul de asigurari sociale de stat. Pentru perioada 01.07.1977 - 01.01.1991, reflectata in carnetele de munca sub forma veniturilor nete, legiuitorul a prevazut la art. 165 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 un mecanism de informare a destinatarilor legii in scopul de a se evita un eventual refuz de valorificare a datelor privind veniturile nete inscrise in carnetele de munca, fara insa ca prin aceasta sa se ajunga la trunchierea principiului contributivitatii si la diminuarea nejustificata a punctajelor lunare.

Asa fiind, legiuitorul a prevazut, cu titlu exceptional pentru perioada amintita, obligatia caselor de pensii de a calcula punctajele lunare pornind de la veniturile nete inscrise in carnete de munca, insa cu respectarea si in acest caz a art. 96 alin. 2 din lege, ceea ce presupune in acest caz raportarea veniturilor nete realizate la venitul mediu net, punctajul lunar fiind acelasi cu cel rezultat din determinarea pe baza veniturilor nete a celor brute, urmata de efectuarea raportului prevazut de acest text de lege dintre veniturile brute si castigul salarial mediu brut lunar.

Un argument suplimentar in acest sens este si ca in Anexa nr. 7 a Legii nr. 263/2010 sunt prevazute salariile medii anuale atat brute, cat si nete. Or mentionarea inclusiv a salariilor medii brute dovedeste ca legiuitorul nu a intentionat sa excluda raportarea veniturilor brute realizate la salariile medii brute, potrivit art. 96 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, ci doar sa faciliteze calculul punctajelor lunare atunci cand singurele date disponibile cuprind veniturile nete, caz in care raportarea acestora se face la salariile medii nete.

In concluzie, utilizarea la stabilirea punctajelor lunare a veniturilor nete realizate in perioada 01.07.1977 - 01.01.1991 presupune preluarea datelor corespunzatoare din carnetele de munca, dar aceasta nu impiedica utilizarea veniturilor brute odata ce acestea sunt cunoscute, cum se intampla in cazul in care pensionarul este in masura sa prezinte o adeverinta din care sa rezulte aceste venituri brute, cum a facut reclamantul din cauza de fata, care a prezentat adeverinta nr. [...]/2400/4425/7.11.2016 emisa de SC [...].

3. Potrivit art. 451 alin. 1 teza I C. proc. civ., instanta poate, chiar si din oficiu, sa reduca motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, atunci cand acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei.

Reducerea onorariilor avocatilor in conditiile art. 451 alin. 2 C. proc. civ. are in vedere ipoteza unui abuz de drept al partii care castiga procesul, care tinde sa puna in sarcina celeilalte parti o obligatie care vadit nu reflecta valoarea procesului si/sau volumul de munca al avocatului. Partea este libera sa plateasca avocatului orice suma cu titlu de onorariu, insa aceasta poate fi pusa in sarcina partii adverse doar pana la limita exercitarii abuzive a acestui drept, intrucat, potrivit art. 12 alin. 1 C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu buna-credinta, potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege si fara a se incalca drepturile procesuale ale altei parti.

Raportat la datele spetei, la volumul de munca al avocatului intimatului, la numarul de termene si la valoarea litigiului, precum si la dificultatea relativ medie a acestuia, dar necesitand o anume specializare si documentare fata de specificul materiei juridice incidente (dreptul securitatii sociale), curtea constata, recunoscand o marja de apreciere legitima a partilor in vederea asigurarii unei aparari de calitate, ca prima instanta a procedat corect nereducand din oficiu onorariul de 800 lei al avocatului reclamantului.

Reducerea onorariului de avocat dincolo de limitele marjei de apreciere a partii in conditii de buna-credinta ar conduce la incalcarea dreptului reclamantului la recuperarea cheltuielilor de judecata prevazut de art. 453 alin. 1 C. proc. civ., ceea ce nu poate fi admis.

Suma de 800 lei platita de reclamant cu titlu de onorariu de avocat nu este una exagerata in raport cu obiectul si complexitatea cauzei si nici cu munca prestata de avocat, a caror importanta si valoare, dupa cum nu pot fi supraapreciate, nu pot fi nici subapreciate.

Constatand astfel ca prima instanta a stabilit corect situatia de fapt si a facut o corecta aplicare a legii, pronuntand o hotarare legala si temeinica, astfel cum a rezultat din considerentele de mai sus, in baza art. 480 alin. 1 C. proc. civ., curtea va respinge apelul formulat in cauza ca nefondat.

Decizia civila nr. 352/AS/25.09.2018 Judecator redactor Mihail Stanescu-Sas