Despagubirea chiriasilor pentru imbunatatirile aduse imobilului inchiriat.
18 martie 2020Exequator. Situatie in care cererea poate fi solutionata fara citarea partilor.
18 martie 2020
Litigiu de munca avand ca obiect plata unor drepturi salariale restante. Suspendarea de drept a judecarii cauzei intervenita ca urmare a deschiderii impotriva societatii parate a procedurii insolventei prevazuta de Legea nr.85/2006.
Legea nr.85/2006, art.36
Articolul 36 din Legea nr.85/2006 se refera atat la actiunile judiciare incepute inainte de deschiderea procedurii, cat si la cele incepute dupa deschiderea procedurii, precum si la toate creantele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat in procedura insolventei, inclusiv creantele de natura salariala, iar suspendarea instituita de acest text de lege opereaza prin efectul legii, efectul suspensiv producandu-se de la pronuntarea hotararii de deschidere a procedurii, instanta de judecata trebuind doar sa o constate, textul continand o norma imperativa, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor avand obiect averea debitorului in competenta exclusiva a judecatorului sindic
.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,
Decizia civila nr. 3528 din 23 octombrie 2012
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul ... a chemat in judecata pe parata ... solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei sa-i plateasca suma de 3500 lei reprezentand contravaloare drepturi salariale restante si suma ce reprezinta contravaloarea zilelor de concediu de odihna neefectuate pana la data incetarii contractului sau de munca, actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective a acesteia.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a lucrat ca lacatus, iar incetarea contractului sau de munca s-a facut in urma deciziei nr.947/25.05.2011, in baza prevederilor art.79 Codul muncii si pana la acest moment, nu i s-a pus la dispozitie suma cuvenita reprezentand drepturi salariale restante, neincasate si suma ce reprezinta contravaloarea zilelor de concediu de odihna neefectuate pana la data incetarii contractului sau de munca.
A mentionat reclamantul ca a inaintat paratei mai multe notificari, care i-a comunicat ulterior ca se afla in procedura de insolventa, pe rolul Tribunalului Bucuresti aflandu-se dosarul nr.31627/3/2011, cu termen de judecata la data de 03.02.2011.
S-a mai invederat de catre reclamant ca a inaintat prezenta cerere in vederea obtinerii unui titlu in baza caruia, potrivit dispozitiilor Legii nr.85/2006, se va inscrie in tabelul de creanta in dosarul de insolventa al paratei, comunicand notificarea lichidatorului numit, ce a fost indicat si in dosarul aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, in vederea incunostintarii acestor institutii cu privire la demersurile efectuate de reclamant in vederea obtinerii drepturilor banesti ce i se cuvin ca fost angajat al paratei.
Reclamantul si-a intemeiat in drept actiunea pe disp.art.269 Codul muncii.
Prin cererea inregistrata la data de 20.04.2012, parata a solicitat suspendarea cauzei avand in vedere prevederile imperative ale Legii nr.85/2006, care stipuleaza ca de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, precizandu-se de catre parata ca prin incheierea din 20.05.2011, data in dosarul nr.31267/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, s-a deschis procedura generala impotriva paratei, in temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Prin incheierea de sedinta din data de 15.06.2012, Tribunalul Prahova a dispus suspendarea judecarii cauzei in baza disp.art.36 din Legea nr.85/2006.
Ulterior, prin incheierea din Camera de Consiliu din 03.08.2012, s-a admis sesizarea din oficiu dispunandu-se indreptarea erorii materiale strecurata in practicaua incheierii de sedinta din data de 18.06.2012, in sensul ca se va trece data incheierii ca fiind 18.06.2012, in loc de 15.06.2012.
Impotriva incheierilor de sedinta din data de 15.06.2012 si din data de 18.06.2012 reclamantul a declarat recurs, criticandu-le ca nelegale.
Prima critica din recurs a vizat procedura de citare aratandu-se ca citatia inaintata catre administratorul judiciar, cu sediul indicat, nu este primita, ci este prin afisare, iar disp. art 92
1
Cod pr.civila stipuleaza ca citarea persoanei juridice nu se realizeaza daca aceasta este prin afisare.De asemenea, parata nu a fost citata la niciunul din sediile indicate in cererea introductiva.
S-a conchis ca pricina s-a judecat cu lipsa de procedura cu parata si societatea de insolventa.
S-a mai sustinut ca instanta de fond nu a cercetat in baza unor dovezi concrete din partea paratei, care este stadiul procedurii insolventei, aceasta dispunand suspendarea cauzei chiar daca are la dosar o cerere semnata si stampilata de reprezentantul legal al paratei, existand dovada ca nu sunt indeplinite disp.art 47 din Legea nr.85/2006, dreptul de administrare nefiind ridicat si nu a verificat data la care reclamantul a depus actiunea, respectiv data de 09.01.2012 si stadiul procedurii insolventei paratei la aceasta data, pentru a se stabili daca obiectul cauzei prezente se poate judeca.
A aratat recurentul ca la data de 11.05.2012, in dosarul nr. 31627/3/2011 al Tribunalului Bucuresti, instanta s-a pronuntat in sensul ca a admis cererea formulata de administratorul judiciar PMI IPURL dispunand ridicarea dreptului de administrare al debitoarei SC Compania de Transport Feroviar Bucuresti, iar cum dreptul de administrare al paratei este ridicat ulterior introducerii cererii recurentului, care a avut loc la 09.01.2012, parata poate sta in judecata si poate fi obligata la plata sumei ce i se cuvine recurentului.
A precizat recurentul ca potrivit art. 47 alin.1 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea daca acesta nu si-a declarat, in conditiile art. 28 alin.1 lit. h sau, dupa caz, art. 33 alin.6, intentia de reorganizare.Astfel, de la data deschiderii procedurii, dreptul de administrare se ridica debitorului de regula, ceea ce inseamna ca reprezentarea debitorului trece asupra practicianului in insolventa desemnat de judecatorul sindic.
Totodata, conform art.3 pct.30 din Legea nr.85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, mandatul administratorilor statutari inceteaza de la data ridicarii dreptului de administrare sau de la data desemnarii administratorului special. Mandatul administratorului special se limiteaza la reprezentarea intereselor actionarilor/asociatilor de la data ridicarii dreptului de administrare. Incetarea mandatului impune obligatia predarii gestiunii.
In continuare arata recurentul ca in perioada cuprinsa intre momentul formularii cererii introductive si momentul deschiderii procedurii de insolventa administratorii statutari ai societatii comerciale debitoare isi exercita dreptul de administrare a societatii in mod complet prin conducerea executiva a societatii.
In acest moment activitatea debitorului este inca circumscrisa celei normale si exercitarea dreptului de administrare poate privi toate operatiunile unei astfel de activitati. In schimb, activitatea societatii odata cu deschiderea procedurii insolventei este limitata strict la scopul procedurii, adica al stingerii creantelor si al maximizarii averii debitorului sau conform unui plan in cadrul reorganizarii si este coordonata de administratorul judiciar numit de instanta sau ulterior de creditori.
A mentionat recurentul ca atributele dreptului de administrare sufera modificari de la o etapa la alta a procedurii, iar dupa deschiderea procedurii de insolventa si ridicarea dreptului de administrare, inceteaza dreptul societatii debitoare de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de a dispune de ele, administrarea societatii trecand de la administratorii statutari la administratorul judiciar, asa incat reprezentarea societatii revine administratorului judiciar, fiind astfel persoana care are dreptul sa semneze actele emise de catre societatea debitoare.
Ridicarea in parte a dreptului de administrare, sustine recurentul, implica o hotarare de deschidere detaliata in privinta atributiilor administratorului judiciar pe de o parte, si ale administratorului special/statutar, pe de alta parte.
A aratat recurentul ca daca la momentul deschiderii procedurii generale nu s-a ridicat dreptul de administrare si exista contracte in derulare (art. 86 alin.1), activitatea curenta continuata in raport cu acestea va fi administrata pentru o scurta perioada de timp de catre administratorul statutar pentru ca, oricum, la acel moment nu are cine sa exercite in fapt dreptul respectiv, deoarece administratorul special nu este inca desemnat, iar administratorul judiciar, desi a fost desemnat cel putin provizoriu, nu a preluat dreptul de administrare, intrucat nu s-a ridicat acest drept debitorului, in raport cu declararea intentiei de reorganizare.
In conformitate cu art. 20 alin.2 teza a II-a si a III-a din lege, atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea, iar deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.
A subliniat recurentul ca a dovedit ca instanta de fond in mod superficial a dispus suspendarea cauzei in baza disp.art 36 din Legea nr. 85 /2006, neverificand daca este aplicabil art .52 din legea insolventei, cauza ce se putea judeca daca ar fi intervenit intre parti o situatie de compensare sume.
In opinia recurentului, instanta de fond a ignorat cererea sa de a se solicita paratei sa puna la dispozitia recurentului si a instantei nota de lichidare, care nu i-a fost data de parata la incheierea deciziei de incetare a contractului de munca, existand posibilitatea ca si el, recurentul, sa datoreze o suma de bani paratei, fiind aplicabil art. 52 din lege, insa instanta de fond a omis verificarea unei astfel de situatii.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurentul a precizat temeiul de drept al motivelor de recurs, respectiv art.304 pct.4, 5 Cod pr.civila, ca motive de casare, solicitand, in baza acestora, casarea cu rejudecare, iar in subsidiar, art.304 pct.6, 9 Cod pr.civila.
Desi legal citata cu aceasta mentiune, prin administrator judiciar, intimata nu a depus la dosar intampinare cu privire la recursul declarat in cauza.
Prin decizia nr. 3528 din 23 octombrie 2012,
Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut
ca potrivit art.304 pct.4 Cod pr.civila coroborat cu art.312 alin.3, se poate cere casarea unei hotarari cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti, iar conform art.304 pct.6. Cod pr.civila, coroborat cu art.312 alin.3, se poate cere modificarea hotararii daca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Desi prin concluziile scrise depuse la dosar recurentul a invocat ca temei de drept al recursului si prevederile art.304 pct.4 si ale art.304 pct.6 Cod pr.civila, s-a constatat ca prin motivarea data recursului nu a dezvoltat sub nicio forma aceste motive de nelegalitate, care, in mod evident, raportat la solutia instantei de fond, nu sunt incidente in cauza.
In conformitate cu disp.art.105 alin.2 Cod pr.civila, actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute anume de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrarie.
De asemenea, art.304 pct.5 Cod pr.civila statueaza drept motiv de casare a unei hotarari, situatia in care prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin.2 Cod pr.civila.
Pentru a se invoca nulitatea potrivit art.105 alin.2 Cod pr.civila instanta de recurs a retinut ca nu este suficient interesul, ci trebuie ca partea care o invoca sa fi suferit o vatamare, iar aceasta vatamare sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului.
Ca atare, nulitatea nu poate opera daca incalcarea formei procedurale nu a adus o vatamare partii.
S-a conchis ca recurentul poate invoca, prin urmare, in recurs, drept motiv de casare intemeiat pe art.304 pct.5 Cod pr.civila, numai incalcarea formelor de procedura in ceea ce-l priveste, iar nu in privinta partii adverse, astfel cum se intampla in cauza de fata, neputandu-se retine existenta unei vatamari a recurentului prin nerespectarea de catre tribunal a prevederilor legale referitoare la citarea intimatei-parate.
S-a mai precizat, de principiu, ca este neintemeiata sustinerea recurentului potrivit careia procedura de citare a paratei nu ar fi putut fi indeplinita prin afisare, cata vreme potrivit art. 92
1
Cod pr.civila, comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare in cazul persoanelor juridice, precum si al asociatiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta in judecata, cu exceptia cazurilor in care se refuza primirea sau daca se constata lipsa oricarei persoane la sediul acestora, aceasta din urma situatie de exceptie regasindu-se si in prezenta cauza.
Neintemeiate au fost apreciate si criticile prin care s-a sustinut ca in mod nelegal a fost dispusa de catre tribunal suspendarea judecarii cauzei in conformitate cu disp.art.36 din Legea nr.85/2006.
Astfel, s-a constatat ca prin cererea inregistrata la prima instanta la data de 20.04.2012, intimata-parata a solicitat suspendarea cauzei avand in vedere prevederile imperative ale Legii nr.85/2006, la care s-a facut trimitere, invederandu-se de catre parata ca prin incheierea din 20.05.2011 data in dosarul nr.31267/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a Comerciala, s-a deschis procedura generala impotriva paratei, in temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006, atasandu-se un extras de pe portalul Tribunalului Bucuresti cu privire la dosarul nr.31627/3/2011 avand ca obiect procedura insolventei.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar atat la fond, de catre intimata, cat si in recurs, de catre recurent, s-a aratat ca rezulta ca societatea intimata se afla in derularea procedurii generale de insolventa, fiind deschisa, in temeiul art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006, procedura generala de insolventa impotriva societatii intimate, conform incheierii din data de 20.05.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr.31627/3/2011 avand ca obiect procedura insolventei si numit si administrator judiciar ...
Potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, privind procedura insolventei, de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare, extrajudiciare sau masurile de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Textul art.36 din Legea nr.85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, vizeaza toate actiunile pentru realizarea creantelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atat la actiuni judiciare propriu-zise, cat si la executari silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmarindu-se prin suspendare pastrarea caracterului colectiv si egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitandu-se astfel ca asupra averii debitorului sa se exercite actiuni individuale de urmarire sau executare silita a creantelor creditorilor si eliminandu-se incertitudinea asupra masei pasive.
Articolul de lege sus-mentionat se refera atat la actiunile judiciare incepute inainte de deschiderea procedurii, cat si la cele incepute dupa deschiderea procedurii, precum si la toate creantele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat in procedura insolventei, inclusiv creantele de natura salariala, iar suspendarea instituita de acest text de lege opereaza prin efectul legii, efectul suspensiv producandu-se de la pronuntarea hotararii de deschidere a procedurii, instanta de judecata trebuind doar sa o constate, textul continand o norma imperativa, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor avand obiect averea debitorului in competenta exclusiva a judecatorului sindic.
Suspendarea judecatii, de drept, are drept efect oprirea instantanee a cursului judecatii, iar acest efect se constata in fiecare dosar judiciar in parte, de catre instanta sau organul de executare, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate ori din oficiu.
Efectul suspendarii, de oprire de indata a cursului judecatii, impiedica instanta sa mai poata lua o alta masura decat constatarea intervenirii suspendarii de drept.
Raportat la considerentele mai sus aratate, s-a concluzionat ca solutia tribunalului, data prin incheierea din 18.06.2012, este corecta fiind lipsita de relevanta imprejurarea ca numai la data de 11.05.2012 - oricum, anterior pronuntarii incheierii de suspendare din data de 18.06.2012- admitandu-se cererea formulata de administratorul judiciar indicat a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei ...,procedura generala de insolventa impotriva societatii intimate fiind deschisa, dupa cum s-a retinut mai sus, inca din data de 20.05.2011.
A mai aratat Curtea ca nici prevederile art.52 din Legea nr.85/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, invocate de recurent, ce statueaza ca deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii, nu pot constitui un argument pentru admiterea recursului acestuia, cata vreme este evident ca prevederile legale respective nu au legatura cu speta dedusa judecatii, nepunandu-se problema in prezenta cauza a compensarii vreunor creante reciproce intre parti, neinvocandu-se de catre societatea intimata, singura ce ar fi avut vreun interes in acest sens, aspecte de fond, vizand existenta vreunei creante a acesteia impotriva recurentului, pentru care sa fi solicitat constatarea intervenirii compensarii in conditiile statuate de Codul civil in aceasta materie.
Pentru considerentele ce preced, Curtea a privit recursul ca nefondat, astfel incat, in baza art.312 alin.1 Cod pr.civila l-a respins, in cauza nefiind incidente niciunele din motivele de casare sau modificare a sentintei indicate de recurent in motivarea recursului, incheierile atacate fiind legale.
(Judecator Vera Popescu Andrea )