Lipsa consimtamantului la predare, Conditii necesare pentru predare in baza unui mandat european

Cuprins pe materii:

Cooperare judiciara internationala in materie penala; lipsa consimtamantului la predare; lipsa expulzarii

Indice alfabetic:

Cooperare judiciara internationala in materie penala; lipsa consimtamantului la predare; lipsa expulzarii

Temei de drept:

Legea nr. 302/2004 cu modificari si completari - art. 155 alin. 1 lit. d)

Rezumat:

Art. 155 alin. 1 lit. d din Legea nr. 302/2004 prevede ca nu este necesar consimtamantul persoanei condamnate atunci cand este cetatean roman si traieste pe teritoriul Romaniei, sau, desi nu traieste pe teritoriul Romaniei, va fi expulzata in Romania.

Autoritatile italiene nu au dispus expulzarea condamnatului in Romania, iar acesta, desi este cetatean roman, nu traieste pe teritoriul Romaniei.

Astfel, persoana condamnata are resedinta obisnuita in Italia din anul 2008, membrii familiei cu care tine legatura se afla tot pe teritoriul Italiei, sens in care si-a exprimat opinia si condamnatul care refuza transferul in Romania, stat cu care nu mai are legaturi specifice notiunii analizate.

In acest context, scopul recunoasterii hotararii judecatoresti straine de condamnare si transferul condamnatului, de facilitare a reabilitarii sociale a acestuia, conform art. 3 alin. 1 din Decizia-cadru 2008/909/JAI, nu poate fi atins, deoarece in Romania acesta nu mai traieste efectiv de 9 ani, timp in care a avut resedinta obisnuita efectiva in Italia, tara pe teritoriul careia a derulat relatiile familiale si sociale.

Sentinta penala nr. 25/FCJI/23.05.2017

Prin cererea inregistrata la data de 05 mai 2017 Parchetul de pe langa Curtea de Apel Iasi, prin referat, a sesizat instanta cu cererea de recunoastere si executare a sentintei penale cu numarul de referinta 1051, pronuntata la data de 25 mai 2010 de Tribunalul Ordinar din Torino, Italia, mentinuta prin decizia penala cu nr. de referinta 10/11, pronuntata la data de 13 mai 2011 de Curtea cu Juri de Apel din Torino, Italia, ramasa definitiva la data de 29 martie 2012, executarea pedepsei si transferarea persoanei condamnate X, intr-un penitenciar din Romania, pentru executarea pedepsei inchisorii pe viata, aplicata prin sentinta penala de condamnare.

Persoana condamnata a participat la procesul penal in care a fost pronuntata solutia de condamnare, se afla in executarea pedepsei in statul de condamnare si nu si-a dat consimtamantul pentru executarea in Romania a pedepsei.

Din documentele cauzei, se constata ca nu este incidenta conditia speciala de recunoastere si executare a hotararii judecatoresti straine, prev. de art. 155 alin. 1 lit. d teza a II-a din Legea nr. 302/2004.

In concret, persoana condamnata nu si-a dat consimtamantul la transfer, aratand ca in Romania nu poate primi ajutor de la nici un membru de familie.

Art. 155 alin. 1 lit. d din Legea nr. 302/2004 prevede ca nu este necesar consimtamantul persoanei condamnate atunci cand este cetatean roman si traieste pe teritoriul Romaniei, sau, desi nu traieste pe teritoriul Romaniei, va fi expulzata in Romania.

Autoritatile italiene nu au dispus expulzarea condamnatului in Romania, iar acesta, desi este cetatean roman, nu traieste pe teritoriul Romaniei.

Condamnatul se afla si traieste pe teritoriul Italiei din anul 2008, moment din care nu a mai revenit in Romania si nici nu a mai avut relatii corespunzatoare cu familia pe teritoriul Romaniei.

In acest sens este si pozitia condamnatului care refuza transferul, aratand ca pe teritoriul Romaniei nu poate primi sprijin de la nici un membru al familiei.

Aceste date se coroboreaza cu elementele precizate in certificat (lit. g), de autoritatile italiene, respectiv faptul ca din anul 2008 condamnatul locuia in Italia, intr-o baraca si in tot timpul detentiei a primit scrisori de la fratele sau, care este domiciliat in Torino.

Mentiunile din certificat relativ la faptul ca persoana condamnata nu era inregistrata printre domiciliatii legali din Torino, alaturi de celelalte aspecte prezentate, nu atesta lipsa de inradacinare in Italia si nici nu sunt relevante pentru stabilirea conditiei cumulative impuse de lege, supusa analizei.

Conform art. 2 lit. p din Legea nr. 302/2004, statul pe teritoriul caruia traieste persoana este statul cu care aceasta are legaturi stranse in baza resedintei obisnuite si a altor elemente de tipul relatiilor familiale, sociale, profesionale si culturale.

Astfel, persoana condamnata are resedinta obisnuita in Italia din anul 2008, membrii familiei cu care tine legatura se afla tot pe teritoriul Italiei, sens in care si-a exprimat opinia si condamnatul care refuza transferul in Romania, stat cu care nu mai are legaturi specifice notiunii analizate.

Legatura cu familia aflata in Italia este dovedita de aspectele mentionate in hotararea de condamnare, relativ la faptul ca persoana condamnata, dupa comiterea faptei, a fost descoperita in locuinta fratelui sau din Torino, persoana cu care a tinut legatura pe toata perioada detentiei in Italia.

In acest context, scopul recunoasterii hotararii judecatoresti straine de condamnare si transferul condamnatului, de facilitare a reabilitarii sociale a acestuia, conform art. 3 alin. 1 din Decizia Cadru 2008/909/JAI, nu poate fi atins, deoarece in Romania acesta nu mai traieste efectiv de 9 ani, timp in care a avut resedinta obisnuita efectiva in Italia, tara pe teritoriul careia a derulat relatiile familiale si sociale.

Asadar, una dintre conditiile speciale cumulative instituite de art. 155 din Legea nr. 302/2004, nu este indeplinita in cauza, aspect care impune respingerea cererii de recunoastere a hotararii judecatoresti straine.