Lipsa comunicarii actelor privind restructurarea activitatii angajatorului, conditie de legalitate a masurii concedierii salariatului – relevanta juridica a denumirii actului de restructurare a activitatii

 

Denumirea unui act nu este relevanta in ceea ce priveste forta sa decizionala, aceasta putere fiind atribuita de normele legale sau statutare de care depinde valabilitatea actului si efectele sale juridice.

Actul prin care s-a hotarari restructurarea activitatii angajatorului este valabil chiar daca a fost intitulat: „proces – verbal” si nu „decizie”, comunicarea sa salariatului nefiind obligatorie avand in vedere ca este un act unilateral, prin care angajatorul isi manifesta un tribut exclusiv de reorganizare a activitatii sale.

Pentru respectarea drepturilor salariatului angajatorul are obligatia sa-i comunice numai actele unilaterale in legatura cu incheierea, executarea, modificarea sau incetarea contractului individual de munca.

(Decizia civila nr. 1981/19.06.2017)

 

Prin contestatia inregistrata la data de 01.08.2016 pe rolul Tribunalului Arges, contestatorul G.E.V. a solicitat in contradictoriu cu Asociatia Judeteana a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi Arges anularea deciziei de concediere nr. 985/23.06.2016 si repunerea partilor in situatia anterioara, in sensul reincadrarii acestuia in munca, cu obligarea paratei la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate de la data concedierii si pana la reincadrarea efectiva.

In motivarea cererii s-a aratat ca prin contractul individual de munca nr. 148/23.07.2013, contestatorul a fost incadrat in functia de inginer silvic.

La data de 26.05.2016, reclamantului i-a fost comunicat un preaviz de concediere pentru motivul ca, urmare a comasarii fondurilor cinegetice „Raul Targului si Stoenesti” se va desfiinta locul de munca.

Decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta, deoarece a fost emisa anterior implinirii termenului de preaviz, iar in cuprinsul sau se mentioneaza procesele - verbale din data de 12.05.2016 ale adunarii generale a asociatiei privitoare la aprobarea unei noi organigrame, acte care nu au un caracter „decizional” si care au stat la baza emiterii deciziei de concediere.

Pentru a fi valabile, actele de aprobare a noii organigrame trebuia sa imbrace forma unei hotarari emise de organul de conducere.

Un alt motiv de nulitate a deciziei este acela ca masura desfiintarii locului de munca nu a fost una efectiva si nu a avut la baza o cauza serioasa.

Din contractul de munca nu rezulta locul de munca al contestatorului ca un loc fix, motiv pentru care nu se poate retine ca prin cesionarea celor doua fonduri cinegetice a fost desfiintat postul ocupat de contestator, astfel ca in conditiile diminuarii unui loc de munca, angajatorul trebuia sa stabileasca criterii de departajare si disponibilizare a personalului angajat, cum ar fi organizarea unui concurs de evaluare a cunostintelor profesionale in cadrul asociatiei fiind angajati si alti ingineri silvici cu aceleasi atributii de serviciu.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata, pentru argumentele aratate pe larg in continutul actului procedural.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr. 3408/14.12.2016, a respins contestatia ca nefondata.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de fond a retinut ca „
Potrivit contractului individual de munca nr.148/23.07.2013 (filele 11-14), contestatorul a devenit angajatul intimatei, ocupand postul de inginer silvic.

Data fiind necesitatea imbunatatirii activitatii de vanatoare si pescuit sportiv a Clubului Campulung Muscel, directorul intimatei, in baza art.21 din Statutul organizatiei, a emis la nivel intern, organizatoric, decizia nr.187/05.08.2013 prin care s-a dispus ca domnul G. sa coordoneze activitatea de vanatoare si pescuit sportiv a Clubului Campulung Muscel.

Previzionand la nivelul anului 2015 o rentabilitate scazuta a clubului, intimata a intentionat ca activitatea acestuia sa fie coordonata de alt angajat, propunand contestatorului postul de la Pitesti, insa acest post a fost refuzat de catre domnul G., ramanand sa-si desfasoare activitatea in continuare la Campulung (a se vedea ultimul paragraf al filei 35, dosar – aspect necontestat de contestator).

Acesta este postul pe care contestatorul il ocupa la data emiterii preavizului nr.846/26.06.3016 in care se stipula ca incepand cu ziua urmatoare, 27.05.2016, i se acorda un preaviz de 20 zile lucratoare in intervalul 27.05.2016-24.06.2016, iar la implinirea acestuia se va emite decizia de incetare a contractului individual de munca in temeiul disp.art.65 alin.1 Codul muncii, motivul fiind unul extrinsec persoanei sale si constand in diminuarea numarului de posturi de inginer silvic prin desfiintarea postului ocupat de contestator, ca urmare a cesionarii celor doua fonduri cinegetice: nr.18 Raul Targului si nr.20 Stoenesti, ambele in raza de jurisdictie a Clubului Campulung Muscel.

Este real ca decizia de concediere nr. 985/23.06.2016 a fost emisa anterior expirarii termenului de preaviz, insa asa cum rezulta din continutul acesteia efectele juridice constand in incetarea raporturilor de munca s-au produs incepand cu data de 25.06.2016, astfel ca nu se poate retine in cauza apararea contestatorului in sensul ca nu au fost respectate dispozitiile art.75 Codul muncii privitoare la garantarea in favoarea salariatului a dreptului la preaviz si a timpului acordat cu acest titlu.

Verificand continutul deciziei de concediere, instanta constata ca intimata a avut si invocat ca temei juridic disp.art.65 alin.1 Codul muncii. Astfel, s-a dispus incetarea raporturilor de munca pentru motive ce nu au tinut de persoana salariatului, motive ce au constat in reorganizarea activitatii organizatiei de vanatoare si pescuit sportiv prin diminuarea numarului de posturi de inginer silvic.

S-au avut drept justificari de fapt deficitul cu care a figurat, in urma evidentelor contabile, activitatea la nivelul Clubului Campulung Muscel (fila 44 si 45, fata si verso), concesionarea celor doua fonduri cinegetice din cadrul Clubului (nr.18 Raul Targului si nr.20 Stoenesti) si imprejurarea in care contestatorul ocupa, asa cum s-a mentionat mai sus, postul de inginer silvic in cadrul Clubului Campulung, acesta fiind singurul la acest nivel.

Prin urmare, nici apararea in sensul ca domnul G. era angajatul organizatiei AJVPS Arges, fara a rezulta din vreun document ca acesta figura la nivelul Clubului Campulung, nu poate fi retinuta, instanta constatand ca ocupa exact postul de inginer silvic la Clubul Campulung Muscel si ca acest post a fost desfiintat, cu respectarea disp.art.65 Codul muncii.

In ceea ce priveste continutul pe care decizia de concediere trebuie sa-l aiba in mod obligatoriu, in conformitate cu art.252 alin.2 Codul muncii, instanta observa ca noua organigrama, cu structura acesteia (departamente, stat de functii, posturi etc.) nu este prevazuta ca element intrinsec al deciziei, pentru ca in cazul nementionarii ei sa fie atrasa sanctiunea nulitatii deciziei.

Analizand mentiunile exprese din decizie, instanta constata ca in preambul se fac trimiteri la numeroase acte si fapte juridice pe care intimata le-a apreciat drept temeiuri de drept si de fapt ale masurii pe care a dispus-o prin decizia de concediere nr. 985/23.06.2016, astfel:

In primul rand se invoca doua procese verbale incheiate in data de 12.05.2016 la nivel de Adunare Generala si de Consiliu.

In cadrul sedintei soldate cu procesul verbal al AG din 12.05.2016 (filele 48-52) s-a discutat, ca prim punct al ordinii de zi, raportul de activitate pe anul 2015, ocazie cu care s-a pus in evidenta deficitul inregistrat de organizatie, la nivel general, de 67.067,09 lei.

Acest aspect a indreptatit directorul organizatiei sa intocmeasca si sa propuna, in temeiul art.21 lit.G din Statut, catre Consiliu necesitatea restructurarii activitatii prin restrangerea ei (sub forma concesionarii celor doua fonduri cinegetice din cadrul Clubului Campulung: nr.18 Raul Targului si nr.20 Stoenesti) si, in consecinta, prin diminuarea numarului de posturi de inginer silvic cu unul, cel de la nivelul Clubului Campulung, Consiliul gasind oportuna si aproband noua organigrama asa cum rezulta din procesul verbal incheiat in aceeasi data, potrivit art.18 lit.J (filele 46 si 47).

Se constata astfel ca organele de conducere au procedat in conformitate cu regulile statutare in ceea ce priveste competentele si atributiile lor, dar si restructurarea activitatii organizatiei, toate considerentele de fapt si de drept, precum si masurile ce s-au impus, asigurandu-se astfel transparenta, fiind consemnate in acte emanand de la acestea. Prin urmare, imprejurarea de fapt ca aceste dispozitii au imbracat forma proceselor verbale iar nu a hotararii nu poate constitui motiv de nelegalitate a deciziei de concediere cata vreme prin inserarea lor in continutul ei, s-a asigurat/garantat dreptul salariatului de a contesta pertinent, prin motive concrete, temeinicia si legalitatea actului si de a se apara impotriva sustinerilor angajatorului.

In afara de cele doua procese verbale, decizia mentioneaza date referitoare la asigurarea dreptului de preaviz, precum si temeiurile legale in baza carora a fost luata masura concedierii, fiind una individuala, ori potrivit carora aceasta se poate contesta in fata instantelor de judecata.

Cat priveste Hotararea nr.1/2016 a AGA si Hotararea nr.5/2016 a CA, instanta a constatat ca partea interesata nu s-a inscris in fals impotriva acestora, urmand sa le analizeze prin coroborare cu celelalte inscrisuri, mai exact cu procesele verbale incheiate in momentul si pe masura ce se desfasura sedinta, care sunt oglinda directa a ordinii de zi, a discutiilor, a punctelor de vedere contradictorii etc., procese verbale apreciate ca relevante in speta, asa cum s-a aratat mai sus.

Potrivit procesului verbal al Adunarii Generale a Asociatiei din 12.05.2016, din cei 10 membri din cadrul Clubului Campulung 7 au semnat tabelul intocmit ca anexa (fila 54, verso), iar conform procesului verbal al Consiliului Asociatiei din aceeasi data, la sedinta respectiva au participat 7 persoane, documentul purtand semnaturile a cel putin 5 (fila 47, fata si verso), astfel ca se apreciaza respectate si dispozitiile statutare privitoare la cvorum - art.34 din Statut (fila 25) potrivit cu care hotararile se iau cu votul majoritatii celor prezenti la sedinte.”

Impotriva sentintei a formulat
apel
contestatorul, pentru motive de nelegalitate, in dezvoltarea carora s-a aratat, in esenta, ca tribunalul nu s-a pronuntat asupra apararii in legatura cu legalitatea deciziei, constand in lipsa criteriilor clare si obiective de selectie a celor trei ingineri silvici, salariatii intimatei, avand in vedere ca din contractul de munca al contestatorului nu rezulta ca postul sau era acela desfiintat.

Nu a fost analizata nici apararea contestatorului din cuprinsul raspunsului la intampinare cu privire la procesul - verbal nr. 818/23.05.2016 prin care se pretinde efectuarea unei evaluari prealabile concedierii si selectionarea personalului cu functia de inginer.

Aceasta evaluare trebuia sa se faca numai de catre directorul Asociatiei, insa la operatia de selectare a participat si contabilul-sef, persoana in cauza avand interes sa faca o evaluare subiectiva.

De asemenea, evaluarea nu a avut in vedere criteriile stabilite de angajator si face trimitere exclusiv la volumul de activitate.

Instanta de fond a apreciat in mod eronat indeplinirea conditiei de legalitate a deciziei de concediere sub aspectul motivarii in drept si in fapt, trimiterea intimatei la cele doua procese - verbale ale adunarii generale in cuprinsul deciziei nefiind suficienta pentru indeplinirea conditiei motivarii actului.

Tribunalul a facut o apreciere eronata si cu privire la data emiterii deciziei de concediere, fata de data expirarii preavizului si nu s-a pronuntat asupra nulitatii hotararii nr. 5/12.05.2016 a Consiliului Asociatiei pentru lipsa semnaturii membrilor prezenti.

S-a mai motivat ca a fost incalcat principiul dreptului la aparare pentru ca prin raspunsul la intampinare apelantul a precizat ca intelege sa conteste proces - verbal de sedinta al consiliului asociatiei din 12.05.2016, cat si hotararea nr. 5/12.05.2016, insa instanta a omis sa se pronunte asupra acestei aparari, dupa discutii orale si contradictorii.

S-a mai criticat solutia si sub aspectul ca a fost obligat in mod gresit contestatorul la plata cheltuielilor de judecata.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat,pentru argumentele aratate pe larg in continutul actului procedural.

Prin decizia nr. 1981/19.06.2017, Curtea de Apel Pitesti a respins, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul G.E.V, impotriva sentintei civile nr.3408 din 14 decembrie 2016, pronuntata de Tribunalul Arges – Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, in dosarul nr.3805/109/2016, intimata fiind A.J.V.P.S. Arges.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin contractul individual de munca nr. 148/23.07.2013 contestatorul a fost incadrat in functia de inginer silvic, iar prin decizia nr. 187/05.08.2013 s-a stabilit ca acesta sa-si desfasoare activitatea la „Clubul Campulung”, gestionand fondurile cinegetice: Raul Targului si Stoenesti.

Prin hotararea nr. 5/2016 a Consiliului Asociatiei si Hotararea nr. 1/2016 a Adunarii Generale a fost aprobata cesionarea fondurilor cinegetice administrate de catre contestator, astfel ca urmare a desfiintarii postului ocupat i-a fost emis preavizul de concediere nr. 846/26.05.2016 de 20 de zile lucratoare, termenul implinindu-se la data de 24.06.2016.

Decizia de concediere nr. 985/23.06.2016 si-a produs efectele de incetare a contractului individual de munca la data de 25.06.2016, dupa implinirea termenului de preaviz din 24.06.2016.

Legalitatea deciziei de concediere sub acest aspect se putea pune in discutie numai daca incetarea contractului individual de munca avea loc in perioada termenului de preaviz, insa emiterea deciziei in aceasta perioada care produce efecte dupa expirarea sa, nu poate sa fie afectata de sanctiunea nulitatii, relevanta juridica avand data de la care inceteaza raportul individual de munca.

Apelantul a criticat sentinta sub aspectul ca instanta de fond nu a analizat apararile sale in legatura cu criteriile pe care angajatoarea nu le-a stabilit in vederea selectarii personalului angajat ocupand aceeasi functie.

Intr-adevar, in cadrul Asociatiei existau trei posturi de inginer silvic, cu privire la care pentru rentabilizarea activitatii Asociatiei s-a hotarat cesionarea a doua fonduri cinegetice aflate in administrarea „Clubului Campulung”.

Masurile de organizare a activitatii Asociatiei prin cesionarea celor doua fonduri cinegetice au fost dispuse de catre Adunarea Generala si consiliul acesteia prin actele din 12.05.2016 denumite „procese-verbale”, acte contestate de catre apelant pentru puterea lor decizionala.

Denumirea actului nu are relevanta in ceea ce priveste forta sa decizionala, ci aceasta relevanta este data de normele statutare indiferent de denumirea pe care o poarta actul, iar legalitatea lor depinde de respectarea conditiilor de fond si de forma, respectiv de respectarea competentelor autoritatii care poate sa emita asemenea acte. Tribunalul a facut o apreciere corecta asupra puterii decizionale a celor doua procese-verbale, motivand solutia si cu privire la aceste acte atunci cand a retinut ca desfiintarea postului ocupat de catre contestator a avut la baza o cauza reala si serioasa.

Procesele-verbale prin care intimata a hotarat restructurarea activitatii sale prin cesionarea celor doua fonduri cinegetice si masurile ulterioare nu sunt acte care trebuie sa fie comunicate salariatului, deoarece reorganizarea activitatii este un atribut exclusiv al angajatorului, acestuia dinainte urmand a i se comunica numai acele masuri care au legatura cu contractul individual de munca, pentru a se apara fata de eventualele masuri cu caracter unilateral dispuse de angajator.

O alta critica a apelantului este aceea in sensul ca nu s-a avut in vedere apararea sa in legatura cu lipsa criteriilor de selectare in vederea concedierii, insa in cuprinsul cererii de apel se face mentiunea existentei procesul-verbal nr. 818/23.05.2016 de evaluare prealabila si de selectionare a personalului cu functia de inginer.

Cu privire la acest act, apelantul invoca nelegalitatea operatiei de evaluare facuta de catre o persoana care avea interes, intrucat si acesta ocupa functia de inginer.

Apararea invocata de catre reclamant pentru prima data in apel nu se poate analiza, fata de art. 478 alin. 2 Cod procedura civila, potrivit caruia partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive, decat cele invocate la prima instanta, daca nu sunt motive de ordine publica.

Legalitatea unei operatiuni savarsite anterior concedierii nu poate sa fie considerata ca o chestiune de drept pe care contestatorul sa o poata invoca motiv de ordine publica in apel, acesta avand posibilitatea, in masura in care nu se invoca o nulitate absoluta, sa faca apararile corespunzatoare la instanta de fond.

In cuprinsul cererii de apel s-au mai facut aparari noi si in legatura cu lipsa mentiunilor hotararii Adunarii Generale nr. 1/12.05.2016 si nr. 5/12.05.2016 din continutul deciziei de concediere, precum si a preavizului, aparari pe care, avand in vedere considerentul evocat, instanta nu le poate analiza direct in apel.

S-a motivat ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra nulitatii hotararii nr. 5/12.05.2016, insa nu a fost sesizata cu o asemenea cerere, precizarea contestarii celor doua acte a facut-o contestatorul numai in raspunsul la intampinare. Cererea apelantului de a se desfiinta cele doua acte era una prin care se modifica cererea de chemare in judecata, in conditiile art. 204 Cod procedura civila, insa in baza principiului disponibilitatii nu s-a facut mentiunea ca prin raspunsul la intampinare s-a urmarit modificarea cererii de chemare in judecata, astfel ca instanta de fond a avut in vedere acest raspuns ca o simpla aparare, cu privire la care s-a pronuntat in cauza, retinand in considerentele hotararii legalitatea Hotararii nr. 5/12.05.2016 si a Hotararii nr. 1/2016 a Consiliului, respectiv a Adunarii Generale a Asociatiei, ceea ce exclude omisiunea pronuntarii, asa dupa cum s-a aparat apelantul.

Pronuntandu-se asupra apararii in legatura cu legalitatea actelor contestate de catre apelant, instanta de fond a respectat principiul dreptului la aparare.

S-a aratat si ca evaluarea nu a avut in vedere criteriile stabilite de angajator si face trimitere numai la volumul de activitate.

In analiza acestei aparari, se impunea ca apelantul sa faca precizarea concreta a criteriilor stabilite de angajator, pentru a se putea analiza in ce masura nu au fost corect evaluate, mentiunea generala neputand sa conduca la o asemenea apreciere.

In ceea ce priveste motivarea deciziei de concediere, s-a retinut in mod corect ca aceasta indeplineste conditiile prevazute de art. 76 Codul muncii, in sensul ca din continutul sau rezulta durata preavizului si motivele care au determinat concedierea, avand in vedere dispozitiile art. 65 alin. 2 Codul muncii.

Ultimul motiv de apel a fost formulat in legatura cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, in sensul ca instanta l-a obligat in mod eronat pe contestator la plata cheltuielilor de judecata.

Potrivit dispozitiilor evocate, partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii adverse, sa plateasca cheltuieli de judecata. Ca urmare a culpei procesuale a contestatorului caruia i-a fost respinsa contestatia, tribunalul l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecata, in baza art. 453 alin. 1 Cod procedura civila.

Pentru toate aceste argumente, a fost pastrata solutia primei instante si respins apelul in baza art. 480 Cod procedura civila.