Lipsa cercetarii judecatoresti, Trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante

 

Cuprins pe materii:
Drept procesual penal

Indice alfabetic
: principiul nemijlocirii, lipsa cercetarii judecatoresti

Temei de drept:
art. 351 Cod procedura penala, art. 282 alin. (1) Cod procedura penala, art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale

Curtea de Apel Iasi, Sectia penala si pentru cauze cu minori, Decizia penala nr. 282/5

aprilie 2019

„Dispunerea unei solutii de catre prima instanta exclusiv pe baza probelor administrate in cursul unei etape procesuale esentialmente nepublica cum este urmarirea penala, fara a exista o manifestare de vointa expresa din partea inculpatului in sensul art. 375 cu referire la art. 374 alin. (4) Cod procedura penala, este incompatibila cu exigentele art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, vatamarea produsa drepturilor inculpatului fiind dovedita si nu poate fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea hotararii instantei de fond.

(...) incalcarea principiului nemijlocirii nu poate fi remediata in calea de atac, instanta de apel neavand posibilitatea de a se substitui instantei de fond in efectuarea cercetarii judecatoresti intrucat ar fi incalcat principiul dublului grad de jurisdictie care guverneaza procesul penal. ”

Prin sentinta penala nr. 159 din 25.09.2018 Judecatoria Harlau a dispus urmatoarele:

„In baza art. 336 alin. 1 C.pen.,
condamna pe inculpatul X
la
pedeapsa de 1 (un) an inchisoare
,
in regim de detentie,
pentru savarsirea infractiunii de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, fapta prev. si ped. de art. 336 alin. 1 C.pen.

In baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 1349 si 1357-1358 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 si 25 alin. 1 C.proc.pen., retine ca nu s-au constituit parti civile in cadrul prezentului proces penal.

In baza art. 398 si art. 274 alin. 1 C.proc.pen., raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen.,
obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 1181,61 (o mie o suta optzeci si unu, 61) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
avansate de catre stat, din care suma de 1.081,61 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul urmaririi penale, iar suma de 100 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul fazei judecatii.”

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul intocmit de Parchetul de pe langa Judecatoria Harlau, la data de

2018. in dosarul nr. 964/P/2014, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului X, pentru savarsirea infractiunii de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, fapta prev. si ped. de art. 336 alin. 1 C.pen.

A retinut, in esenta, prin actul de sesizare a instantei ca, la data de 31.08.2014, inculpatul X, posesor al permisului de conducere seria IXXXS, valabil pentru categoriile B, C, E, cu vechime din anul 1971, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ1281, sat Belcesti, com. Belcesti , jud. Iasi, autoturismul marca Ford, cu numar de inmatriculare YY 09 XXX, sub influenta bauturilor alcoolice, avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange, in speta de 0,95 g%o proba I - ora 20.28), respectiv de 0,85g%o (proba II- ora 21,28) alcool pur in sange, conform Buletinului de analiza toxicologica nr. 789/A din

2014. emis de IML Iasi si o alcoolemie teoretica de 1,00 g%o, la ora depistarii (20.03), potrivit Raportului de expertiza medico-legala privind estimarea retroactiva a alcoolemiei nr. 17126 din 29.01.2018.

In cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces verbal de constatare a infractiunii flagrante; chitanta cu rezultatul alcooltest; ordonanta prelevare probe biologice; xerocopii documente; buletin de analiza toxicologica nr. 789/A din

2014. emis de IML Iasi; cerere de analiza, proces verbal de recoltare probe biologice, buletin de examinare clinica; raport de expertiza medico-legala privind estimarea retroactiva a alcoolemiei nr. 17126 din 29.01.2018; declaratie martor asistent YYY; proces-verbal de aducere la cunostinta a calitatii de suspect din data de 13.09.2017; declaratie suspect; proces- verbal de aducere la cunostinta a calitatii de inculpat din data de 07.03.2018; declaratie inculpat; cerere inculpat; fisa cazier judiciar.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Harlau, la data de 23.04.2018.

Prin incheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 04.06.2018, judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si a dispus inceperea judecatii.

Desi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat in fata instantei, nu a contestat probele administrate in cursul urmaririi penale si nici nu a solicitat administrarea altor probe.

Instanta, din oficiu, a solicitat fisa de cazier judiciar a inculpatului, din care rezulta faptul ca acesta nu se afla inscris in evidentele cazierului judiciar, nefiind cunoscut cu antecedente penale.

Analizand actele si lucrarile dosarului de fata, prin coroborarea probatoriilor administrate atat in cursul urmarii penale cat si in cursul cercetarii judecatoresti, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:

La data de 31.08.2014, orele 20.03, organele de politie din cadrul Politiei orasului Harlau - Compartimentul Rutier, aflate in exercitarea atributiilor de serviciu pe DJ 281, pe raza localitatii Belcesti, com. Belcesti, jud. Iasi, au oprit pentru control autoturismul marca Ford, cu numarul de inmatriculare YY 09 XXX, al carui conducator auto a fost identificat in persoana numitului X, posesor al permisului de conducere categoriile B, C, E, seria IXXXS, cu vechime din anul 1971, eliberat de autoritatile romane la data de 03.12.2007. In autoturism a mai fost identificat, ca pasager, numitul ZZ.

S-a mai stabilit ca autoturismul sus precizat era proprietatea numitului QQ.

Intrucat conducatorul auto prezenta halena alcoolica, organele de politie au procedat, in prezenta martorului asistent YYY si a martorului ZZ, la testarea acestuia cu aparatul etilotest Drager seria ARZE 0505, test nr. 01688, efectuat la ora 20.03, indicand o valoare de

1. 59 mg/l alcool pur in aerul expirat, imprejurare in care X a declarat ca, in cursul zilei, intre orele 12.00- 17.00, a consumat 3 beri marca Timisoreana, la halba, a cate 0,5 l fiecare, dupa care s-a deplasat, la volanul autoturismului marca Ford, cu numar de inmatriculare YY 09 XXX, catre orasul Tg. Frumos, fiind oprit de un echipaj de politie pe raza loc. Belcesti, com. Belcesti, jud. Iasi, si testat cu aparatul alcooltest.

Inculpatul X a fost condus la Spitalul orasenesc Harlau, unde, cu consimtamantul sau, i-au fost prelevate doua mostre biologice de sange, la interval de o ora, in vederea stabilirii alcoolemiei, prima proba fiind recoltata la ora 20,28, iar cea de a doua, la ora 21,28. folosindu-se trusa standard de recoltare, avand sigiliul nr. K 110775.

Aspectele expuse mai sus au fost materializate de catre organele de politie in procesul- verbal de constatare a infractiunii flagrante.

Din Buletinul de analiza toxicologica nr. 789/A din 09.09.2014 emis de IML Iasi a rezultat ca inculpatul X a condus, la data de 31.08.2014, pe drumurile publice, autoturismul marca Ford, cu numar de inmatriculare YY 09 XXX, sub influenta alcoolului, avand in sange o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange, in speta de 0,95 g%o (proba I - ora 20.28 ), respectiv de 0,85g% (proba II- ora 21,28) alcool pur in sange.

Fiind audiat, inculpatul X a declarat ca, in data de 31.08.2014, a consumat bauturi alcoolice , in intervalul orar 12.00 - 17.00, si anume trei halbe cu bere Timisoreana a cate 0,5

1. dupa care s-a deplasat la volanul autoturismului marca Ford, cu numar de inmatriculare YY 09 XXX, pe care l-a condus pe drumurile publice, catre domiciliul sau situat in orasul Tg. Frumos, fiind oprit pe raza loc. Belcesti, com. Belcesti, jud. Iasi, pe DJ 281, in zona Liceului Tehnologic Belcesti, de un echipaj de politie.

In cauza s-a dispus si efectuat expertiza medico-legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei, concluziile raportului de expertiza medico-legala nr. 17126 din 29.01.2018, fiind in sensul ca inculpatul X ar fi putut avea la ora opririi in trafic, 20.03, o alcoolemie teoretica de aproximativ 1,00 g %o.

Inculpatul a recunoscut si regretat fapta pentru care s-a formulat acuzatia impotriva sa, invederand ca nu are probe de propus in aparare.

Martorul ZZ nu a fost audiat, intrucat in cursul urmaririi penale a decedat.

Declaratia martorului asistent YYY a confirmat pe deplin existenta faptei si vinovatia inculpatului.

Inculpatul a recunoscut si a regretat fapta comisa.

Situatia de fapt retinuta mai sus este probata de intreg materialul probator administrat in prezenta cauza, atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata, cand nu s-a solicitat readministrarea probelor administrate in cursul urmaririi penale.

In drept, fapta inculpatului X, care, la data de la data de 31.08.2014, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ1281, sat Belcesti, com. Belcesti, jud. Iasi, autoturismul marca Ford, cu numar de inmatriculare YY 09 XXX, sub influenta bauturilor alcoolice, avand o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange, in speta de 0,95 g% proba I - ora 20.28 ), respectiv de 0,85g% (proba II- ora 21,28) alcool pur in sange, conform Buletinului de analiza toxicologica nr. 789/A din 09.09.2014 emis de IML Iasi si o alcoolemie teoretica de 1,00 g%, la ora depistarii (20.03), potrivit Raportului de expertiza medico-legala privind estimarea retroactiva a alcoolemiei nr. 17126 din 29.01.2018, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, fapta prev. si ped. de art. 336 alin. 1 C.pen.

In acest sens, cu privire la aceasta infractiune, sub aspectul laturii obiective, instanta retine ca elementul material al infractiunii s-a realizat prin actiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala.

Fiind o infractiune de pericol, urmarea imediata a acestei infractiuni comise consta tocmai in starea de pericol pentru societate a unei asemenea fapte, starea de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice rezultand din simpla activitate de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala. Totodata, legatura de cauzalitate, raportat la specificul infractiunii de pericol analizate, rezulta tocmai din materialitatea faptei comise de inculpat.

Instanta apreciaza ca, prin conducerea autoturismului sub influenta bauturilor alcoolice, inculpatul a incalcat flagrant minimele diligente de asigurare a sigurantei circulatiei pe drumurile publice, expunand pe pietoni, precum si pe ceilalti participanti la trafic, la un risc crescut, avand in vedere scaderea acuitatii reflexelor si a concentrarii persoanei care conduce sub influenta alcoolului.

Infractiunea a fost comisa in forma consumata, infractiunea consumandu-se exact in momentul cand inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala. Instanta retine ca aceasta infractiune nu a fost comisa de inculpat in conditii ce atrag incidenta vreunei agravante speciale sau generale a infractiunii.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanta retine ca pozitia psihica a inculpatului fata de fapta comisa si fata de urmarile acesteia a fost cea specifica intentiei indirecte, prevazute de dispozitiile art. 16 alin. 3 lit. b C.pen., acesta prevazand rezultatul faptei sale, respectiv crearea unei stari de pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice si pentru societate, desi nu a urmarit obtinerea lui, a acceptat posibilitatea producerii lui prin savarsirea faptei.

Constatand, asadar, ca sunt indeplinite conditiile cumulativ prevazute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., respectiv ca, dincolo de orice indoiala rezonabila, fapta retinuta in sarcina
inculpatului exista, constituie infractiune sub aspect obiectiv si subiectiv si a fost savarsita de inculpat, instanta va dispune condamnarea acestuia pentru savarsirea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata in prezentul dosar, prin aplicarea unei pedepse in limitele prevazute de lege.

Fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata fiind dovedita si retinuta de catre instanta, urmeaza a se trece la individualizarea judiciara a acesteia, in vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natura sa duca la finalitatea legii penale.

Instanta va avea in vedere ca functiile de constrangere si de reeducare, precum si scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corecta proportionare a acesteia, care sa tina seama si de persoana careia ii este destinata, pentru a fi ajutata sa se reintegreze in societate.

La individualizarea pedepsei ce urmeaza a fi stabilite in sarcina inculpatului, instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 74 C.pen., respectiv imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite, starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita, natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii, motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit, natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal si nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.

Astfel, in contextul elementelor de individualizare prevazute de art. 74 C.pen., instanta retine, in primul rand, faptul ca limitele speciale de pedeapsa stabilite pentru infractiunea de conducerea unui vehicul sub influenta alcoolului sau a altor substante, prevazuta de art. 336 alin. 1 C.pen., sunt situate intre 1 si 5 ani inchisoare sau amenda.

Instanta va avea, de asemenea, in vedere si faptul ca inculpatul nu are antecedente penale, asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar a acestuia, atasata la dosarul cauzei, faptul ca este cunoscut cu un comportament corespunzator in societate, dar si atitudinea sincera adoptata de acesta atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii.

Punand, asadar, in balanta ansamblul tuturor circumstantelor de natura a caracteriza fapta si persoana inculpatului, instanta apreciaza ca, pentru prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat si formarea unei atitudini corecte a acestuia fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, o pedeapsa de 1 an inchisoare (situata la limita inferioara a pedepsei, avand in vedere alcoolemia situata spre limita minima de 0,80 g/l alcool pur in sange) aplicata inculpatului pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, prevazuta de art. 336 alin. 1 C.pen., este apta sa raspunda scopului pedepsei penale.

Instanta stabileste ca numai prin aplicarea acestei pedepse inculpatului, rolul coercitiv si educativ al sanctiunii va fi atins pentru acesta, pedeapsa aplicata avand, in acelasi timp, si un puternic rol preventiv in privinta acestui gen de fapte antisociale.

Cat priveste modalitatea de executare a pedepsei de 1 an inchisoare, stabilita prin prezenta sentinta, pentru prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre inculpat, precum si pentru realizarea functiilor pedepsei, de reeducare a condamnatilor si exemplaritate, tinand cont si de faptul ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 91 C.pen., privind conditiile suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere (lit. c - infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii), ori cele prevazute de art. 83 C.pen., privind conditiile amanarii aplicarii pedepsei (lit. c - infractorul si-a manifestat acordul de a presta o munca neremunerata in folosul comunitatii), instanta urmeaza sa dispuna ca executarea pedepsei cu inchisoarea aplicata prin prezenta sentinta penala sa se faca
in regim de detentie.
Raportat la toate imprejurarile infractiunii si periculozitatea inculpatului, numai in acest mod, observa instanta, rolul coercitiv si educativ al sanctiunii aplicate va fi atins, pedeapsa cu inchisoarea aplicata si executata in regim penitenciar avand, in acelasi timp, si un puternic rol preventiv in privinta acestui gen de fapte antisociale din partea condamnatilor.

Instanta apreciaza ca, pe langa pedeapsa inchisorii, nu se impune si aplicarea de pedepse complementare sau accesorii.

Referitor la latura civila a cauzei, instanta, in baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 si 1357-1358 C.civ., cu referire la art. 19 alin. 1 si 25 alin. 1 C.proc.pen., instanta va retine ca nu s-au constituit parti civile in cadrul prezentului proces penal.

Cat priveste cheltuielile judiciare avansate de stat si ocazionate de acest proces penal, in baza art. 398 si art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., instanta va obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 1.181,61 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat, din care suma de 1081,61 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul urmaririi penale, iar suma de 100 lei reprezinta cheltuielile judiciare din timpul fazei judecatii.”

impotriva acestei hotarari a formulat apel, in termenul legal prevazut de art. 410 Cod procedura penala, inculpatul X, criticand-o sub aspectul temeiniciei.

In motivare, a aratat in esenta ca pedeapsa aplicata si modalitatea de executare sunt disproportionate, prima instanta neavand in vedere criteriile de individualizare a pedepsei, limitele de pedeapsa stabilite de legea penala pentru infractiunea savarsita, analiza facuta reducandu-se la o simpla operatiune matematica, contrara chiar dispozitiilor art. 74 C.pen..

Avand in vedere conduita buna anterioara savarsirii faptei (nu are antecedente penale), imprejurarea ca este o persoana integrata social (este casatorit, este pensionar si poseda permis de conducere de 48 de ani) si gravitatea relativ redusa a faptei comise (alcoolemia cu putin peste limita legala si conducerea pe o distanta relativ scurta la o ora la care traficul rutier si cel pietonal nu este la fel de aglomerat ca in timpul zilei, iar fapta nu a avut ca urmare producerea unei pagube), se poate aprecia ca aplicarea imediata a unei pedepse nu este necesara, posibilitatile inculpatului de indreptare fiind ridicate, in conditiile in care se realizeaza o supraveghere a conduitei sale pentru o perioada determinata.

Inculpatul, la momentul examinarii medicale, nu avea modificari de comportament si nici manifestari specifice starii de ebrietate, avand o alcoolemie de 0,85 grame alcool pur in sange, cu putin peste limita prevazuta de lege, a condus autoturismul pe o distanta scurta la o ora cand traficul nu este intens, este o persoana in varsta, pensionar, cu o experienta de sofer de 48 ani (poseda permis de conducere din anul 1971), a adoptat o conduita sincera inca de la momentul constatarii infractiunii, iar din datele dosarului rezulta ca a inteles pe deplin consecintele faptei sale, existand suficiente elemente pentru a permite concluzia ca acesta se va indrepta si fara aplicarea efectiva a unei pedepse si nu exista un pericol de reiterare a comportamentului infractional.

Cuantumul pedepsei aplicate este injust proportionalizat si nu raspunde criteriilor de individualizare prevazute de art. 74 din Codul penal, instanta avand posibilitatea sa se indrepte catre amenda penala avand in vedere toate circumstantele reale si persoanele aratate sau chiar renuntarea la aplicarea pedepsei, fiind intrunite cumulativ conditiile prevazute de art. 80 C.pen.

In concluzie, inculpatul solicita instantei de control judiciar sa admita apelul, sa desfiinteze sentinta penala nr. l59/2018 din data de 25 septembrie 2018 pronuntata de Judecatoria Harlau si, in rejudecare, sa pronunte o noua hotarare de condamnare, in sensul aplicarii unei pedepse neprivative de libertate.

In fata Curtii de Apel Iasi,

legal citat, inculpatul X s-a prezentat personal, fiind asistat de aparator ales.

Potrivit art. 420 alin. (4) Cod procedura penala, instanta de apel a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate in scris. Acesta a aratat ca, din cauza unor probleme de sanatate, nu s-a putut prezenta la proces si ca este de acord sa presteze munca in folosul comunitatii.

La termenul din 25.02.2019 au avut loc dezbateri, pronuntarea fiind stabilita pentru data de 07.03.2019, termen la care s-a dispus repunerea pe rol, iar judecarea cauzei a fost reluata in complet de divergenta conform art. 394 alin. (5) Cod procedura penala.

Examinand actele si lucrarile cauzei prin prisma motivelor de apel invocate in cauza, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, in limitele prevazute de art. 417 alin. (2) Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca fondat apelul formulat de inculpatul X, insa nu pentru criticile invocate in motivarea caii de atac, ci pentru argumentele ce vor fi redate in continuare.

La primul termen de judecata in fata primei instante, s-a dispus citirea actului de sesizare si, retinand ca nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanta de fond a acordat cuvantul procurorului pe fondul cauzei.

Se constata ca prima instanta nu a procedat la administrarea de probatorii, desi prin rechizitoriu a fost propus ca martor numitul YYY, iar inculpatul nu a formulat o cerere de judecare a cauzei in procedura recunoasterii invinuirii, respectiv in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale.

Potrivit art. 351 Cod procedura penala, cercetarea judecatoreasca se desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu. Aceste principii care guverneaza faza de judecata isi gasesc aplicarea in reglementarea judecatii cauzei in prima instanta, instanta avand obligatia de a proceda la administrarea de probatorii.

Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Beraru si Cutean impotriva Romaniei), „un aspect important al unui proces echitabil este posibilitatea pe care o are inculpatul de a fi confruntat cu martorii in prezenta judecatorului, care, in cele din urma, se pronunta asupra cauzei”. Principiul nemijlocitii, fiind o garantie importanta in procesul penal, „in cadrul caruia observatiile facute de instanta cu privire la comportamentul si credibilitatea unui martor pot avea consecinte importante pentru inculpat”, impune audierea directa, in masura in care acest lucru este posibil, a inculpatului, a celorlalte parti si a martorilor de catre judecatorul care se pronunta asupra cauzei.

Incalcarea acestor prevederi nu atrage nulitatea absoluta a sentintei, ci nulitate relativa intrucat conform art. 282 alin. (1) Cod procedura penala, „incalcarea oricaror dispozitii legale in afara celor prevazute la art. 281 determina nulitatea actului atunci cand prin nerespectarea cerintei legale s-a adus o vatamare drepturilor partilor ori ale subiectilor procesuali principali, care nu poate fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea actului”.

In speta, prin pronuntarea unei hotarari in lipsa efectuarii unei cercetari judecatoresti de catre instanta de fond, cu incalcarea principiului nemijlocirii, in mod evident, inculpatului X i-a fost produsa o vatamare grava care nu poate fi remediata decat prin refacerea actului de procedura al cercetarii judecatoresti.

Dispunerea unei solutii de catre prima instanta exclusiv pe baza probelor administrate in cursul unei etape procesuale esentialmente nepublica cum este urmarirea penala, fara a exista o manifestare de vointa expresa din partea inculpatului in sensul art. 375 cu referire la art. 374 alin. (4) Cod procedura penala, este incompatibila cu exigentele art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, vatamarea produsa drepturilor inculpatului fiind dovedita si nu poate fi inlaturata altfel decat prin desfiintarea hotararii instantei de fond.

Desi prin efectul devolutiv al apelului se produce o noua judecata in fond, aceasta are loc, ca regula, pe baza probatoriului deja administrat in cauza, instanta de apel putand readministra unele probe sau completa probatoriul existent prin administrarea unor probe noi, fara ca prin aceasta sa se suplineasca lipsa cercetarii judecatoresti in prima instanta.

Curtea constata ca incalcarea principiului nemijlocirii nu poate fi remediata in calea de atac, instanta de apel neavand posibilitatea de a se substitui instantei de fond in efectuarea cercetarii judecatoresti intrucat ar fi incalcat principiul dublului grad de jurisdictie care guverneaza procesul penal.

Conform art. 421 alin. (1) lit. b) Cod procedura penala, instanta de apel poate „dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate, invocata de acea parte. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost desfiintata se dispune si atunci cand instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau asupra actiunii civile ori cand exista vreunul dintre cazurile de nulitate absoluta, cu exceptia cazului de necompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.”

Desi lipsa cercetarii judecatoresti in prima instanta nu se incadreaza in cazurile prevazute de art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedura penala, practica judiciara este constanta in sensul ca in aceasta ipoteza instanta de apel poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare in baza art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului si art. 2 din Protocolul 7 al aceleiasi conventii.

Pentru aceste motive, in temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedura penala, Curtea admite apelul formulat de inculpatul-apelant X impotriva sentintei penale nr. 159/25.09.2018 pronuntata de Judecatoria Hirlau, pe care o desfiinteaza in tot si trimite cauza primei instante spre rejudecare.

Potrivit art. 424 alin. (4) Cod procedura penala, judecata in prima instanta se va relua de la momentul imediat urmator citirii actului de sesizare a instantei, urmand a fi parcursa procedura reglementata de art. 374 alin. (2) si urm. Cod procedura penala.

Potrivit art. 275 alin. (3) Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate pentru solutionarea apelului raman in sarcina statului.

In opinia separata
, contrar opiniei majoritatii, nu este in sensul necesitatii trimiterii cauzei spre rejudecare.

Scopul judecatii in prima instanta este solutionarea in concordanta cu legea si adevarul a actiunii penale, exercitate in fata sa. In temeiul cercetarii judecatoresti pe care o efectueaza, a concluziilor puse de procuror si de parti, cu ocazia dezbaterilor si avand in vedere si probele administrate in faza de urmarire penala, prima instanta are obligatia de a constata daca actiunea penala, dedusa in fata sa, este sau nu intemeiata, dand si solutia corespunzatoare, in raport de convingerea formata.

Pentru aflarea adevarului in legatura cu acuzatia ce se aduce inculpatului, prima instanta desfasoara activitatea de cercetare judecatoreasca.

Art. 374 alin. 7 C.proc.pen. prevede insa ca probele administrate in cursul urmaririi penale si necontestate de catre parti sau de catre persoana vatamata nu se readministreaza in cursul cercetarii judecatoresti.

Desi inculpatul, care a fost legal citat de catre Judecatoria Harlau, nu a fost prezent la judecata in prima instanta, in fata Curtii de Apel Iasi a aratat ca recunoaste fapta si nu contesta probele administrate in cauza.

Or, in acest caz, exigentele echitabilitatii procedurii nu impun reaudierea martorului acuzarii, aspectele privind existenta faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, savarsirea cu vinovatie a acesteia, posibilitatea angajarii raspunderii sale penale, fiind deplin lamurite.

Astfel cum a aratat Curtea Constitutionala in Decizia nr. 245 din 7 aprilie 2015, faptul ca instanta de judecata, fara a readministra probele in conditiile art. 374 alin. 7 C.proc.pen., va tine seama de ele la judecarea cauzei, nu poate fi apreciat ca afectand dreptul la aparare ori dreptul la un proces echitabil al inculpatului, intrucat, potrivit art. 103 alin. 1 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilita de lege, fiind apreciate de organele judiciare in urma evaluarii intregului probatoriu administrat in cauza. Nu se poate sustine ca prin dispozitiile art. 374 alin. 7 C.proc.pen. este incalcat dreptul la un proces echitabil, cata vreme acuzatul, desi a avut posibilitatea, nu a contestat temeinicia probelor. Solutionarea unei cauze penale in baza unei probe nereadministrate de instanta de judecata in fata acuzatului nu este incompatibila in sine cu dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, in procesul penal, cerinta ca elementele de proba sa fie administrate intotdeauna in fata persoanei acuzate nu este una absoluta, putand exista situatii particulare, de exceptie, cu respectarea dreptului persoanei acuzate de a fi avut ocazia adecvata si suficienta de a contesta proba si de a solicita refacerea ei.

Raportat la acuzatia concreta pentru care a fost dispusa trimiterea in judecata, din declaratia martorului YYY nu reies aspecte referitoare la imprejurari de fapt, care sa prezinte relevanta pentru solutionarea cauzei.

Martorul asistent este persoana care are calitatea de garant al efectuarii unor activitati procedurale, care atesta ca rezultatul si modul de desfasurare al unei activitati procesuale este cel consemnat in procesul-verbal intocmit.

In procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante intocmit la data de 31.08.2018 de catre lucratorii din cadrul Politiei Orasului Harlau, s-a consemnat ca martorul YYY a declarat ca la data de 31.08.2014, in jurul orei 20

⁰⁰

, se afla in localitatea Belcesti, mai exact in fata Scolii Tehnologice Belcesti, pe DJ 281, cand i s-a solicitat de catre organele de politie rutiera sa asiste la testarea numitului X, care fusese oprit in timp ce conducea autoturismul marca FORD, cu numarul de inmatriculare XX-09-YYY, cu aparatul etilotest marca DRAGER. A vazut rezultatul aratat de aparat ca fiind valoarea de 0,59 mg/l alcool pur in aerul expirat.

In cursul urmaririi penale, acest martor a declarat ca in ziua de 31.08.2014, in jurul orei 20

⁰⁰

, se deplasa cu un autoturism pe raza localitatii Belcesti. Pe DJ 281, in zona Scolii Tehnologice Belcesti, a fost oprit de un echipaj de politie rutiera, care i-a cerut sa asiste la testarea cu alcooltestul a unui conducator de autoturism. In prezenta sa, conducatorul de autoturism, pe nume X, a fost testat cu aparatul DRAGER, reiesind testul cu nr. 01688, cu o valoare de 0,59 mg/l alcool pur in aerul expirat. Inculpatul a dorit sa i se ia si cele doua probe de sange si in acest sens a fost transportat la Spitalul Orasenesc Harlau, pentru recoltarea probelor de sange.

Asadar, martorul asistent YYY a fost prezent la testarea inculpatului cu aparatul etilotest, aspect necontestat de inculpat.

In cauza, fata de dispozitiile art. 97 alin. 1 C.proc.pen., proba este faptul conducerii autoturismului pe drumurile publice de catre inculpat, avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita legala.

Mijloacele de proba determinante in retinerea situatiei de fapt constau in inscrisuri si raportul de expertiza medico-legala privind estimarea retroactiva a alcoolemiei.

Dovada existentei unui anumit grad de imbibatie alcoolica se poate face numai prin examenul de laborator. Nicio alta proba, in afara analizei de laborator, nu poate determina cu precizie matematica alcoolemia conducatorului auto in momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice.

Inculpatul a cunoscut continutul buletinului de analiza toxicologica nr. 789/A din 09.09.2014 emis de IML Iasi si al raportului de expertiza medico-legala privind estimarea retroactiva a alcoolemiei nr. 17126 din 29.01.2018, aflate la dosar si a avut posibilitatea de asi expune punctul de vedere asupra acestor probe.

Prin raportare la demersurile probatorii efectuate de instanta de apel, care a procedat la audierea inculpatului, nu se poate considera ca principiile nemijlocirii si contradictorialitatii au fost restranse de o maniera care sa afecteze dreptul inculpatului la un proces echitabil.

In consecinta, nu poate exista nicio justificare pentru trimiterea cauzei spre rejudecare.

Autorul opiniei separate considera, in acord cu prima instanta, ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, in cauza fiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului, prev. de art. 336 alin. 1 C.pen., atat din punct de vedere obiectiv, cat si subiectiv.

Reevaluand coordonatele care guverneaza procesul de individualizare a pedepsei, se apreciaza ca, in cazul de fata, modalitatea de individualizare dispusa in primul grad de jurisdictie nu este cea optima pentru atingerea scopurilor si functiilor pedepsei. Pentru realizarea acestora, pedeapsa trebuie sa corespunda, sub aspectul duratei si naturii sale, gravitatii faptei comise, potentialului de pericol social, pe care, in mod real, il prezinta inculpatul, precum si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta sanctiunii.

In acest sens, avand in vedere datele ce caracterizeaza favorabil persoana inculpatului, casatorit, pensionar, regretul constant al faptei savarsite, conduita buna anterior comiterii faptei, reliefata de lipsa antecedentelor penale, dar mai ales circumstantele concrete ale savarsirii infractiunii (absenta evenimentelor rutiere, nivelul alcoolemiei - 1,00
%%
- situat in apropierea limitei legale), reeducarea inculpatului poate fi realizata prin aplicarea unei amenzi penale.

Asadar, intrucat infractiunea comisa de inculpatul X este un fapt izolat, intreaga conduita anterioara a acestuia demonstrand ca este bine integrat in familie si in societate, cu un comportament adecvat, apreciez intemeiata critica inculpatului, referitoare la gresita individualizare a pedepsei. Fata de gravitatea faptei savarsite si circumstantele personale ale inculpatului, aplicarea unei amenzi penale in cuantum de
1.800 de lei
(180 de zile-amenda X 10 lei), raspunde exigentelor de proportionalitate intre acestea si sanctiune si este de natura a restabili ordinea de drept incalcata.

Avand in vedere ca procesul penal a avut o durata semnificativa raportat la acuzatia formulata - fapta a fost comisa de inculpat la data de 31.08.2014, rechizitoriul a fost intocmit la data de 04.04.2018 - fata de jurisprudenta Curtii Europene (cauza Beck c. Norvegiei), o atenuare a pedepsei constituie o reparatie corespunzatoare pentru inculpat.