Lipsa motivarii solutiei asupra actiunii civile, Imposibilitatea instantei de a verifica elementele de rationament ale judecarii actiunii civile
31 martie 2020Leziunea Conditii
31 martie 2020
Lipsa calitatii procesuale pasive a detinatorului arhivei unei societati comerciale
- Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: art. 10, art. 14 si art. 231
- Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicat: art. 36
- Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996: art. 4, art. 16 si art. 29 alin. (1)
- Hotararea Guvernului nr. 257/2011: art. 125
Intre fostul salariat al unei societati comerciale, care si-a incetat existenta, si detinatorul arhivei acesteia nu s-au stabilit raporturi juridice de munca, in sensul dispozitiilor art. 10 si art. 14 din Codul muncii, astfel incat nu se poate retine calitatea procesuala pasiva a detinatorului arhivei societatii comerciale intr-un litigiu avand ca obiect completarea inscrierilor din carnetul de munca al angajatului, in sensul ca, intr-o anumita perioada de timp, acesta a fost incadrat in grupa a II-a de munca, in procent de 100%. Pe de alta parte, detinatorul arhivei fostului angajator nu are calitatea de succesor al fostului angajator al salariatului.
Detinatorul arhivei fostului angajator al salariatului are doar obligatia de a elibera copii ale documentelor detinute si adeverinte care sa ateste inscrierile existente in aceste documente, fiind direct raspunzator, in conditiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informatiilor pe care le inscrie, in baza documentelor detinute, in adeverintele pe care le elibereaza in vederea stabilirii, recalcularii sau revizuirii drepturilor de pensie.
In conditiile in care din documentele existente in arhiva fostului angajator al salariatului nu rezulta ca fostul angajator a urmat procedura, instituita prin Ordinul nr. 50/1990, pentru incadrarea personalului sau in grupele I si II de munca, iar salariatul reclamant a fost nominalizat, pe perioada in litigiu, printre angajatii care au prestat activitate in grupa a II-a de munca, instanta de judecata nu poate obliga detinatorul arhivei fostului angajator al salariatului reclamant la eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte incadrarea acestuia in grupa a II - a de munca, pe perioada in litigiu, si nici sa constate, in contradictoriu cu acesta, ca salariatul reclamant ar fi prestat munca in astfel de conditii in acelasi perioada.
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Caras-Severin, la 3 martie 2015, sub nr. 787/115/2015, reclamantul R.P. a chemat in judecata pe parata UFET Bozovici (fosta SETTPPL Bozovici, fosta A.F. SA, in prezent radiata), prin SC A.B. SRL Arad, solicitand instantei ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa dispuna completarea inscrisurilor din carnetul de munca, in sensul ca, in perioada 28 mai 1984 - 10 mai 1995, a fost incadrat in munca in grupa a II-a, in procent de 100%.
La data de 20 martie 2015, reclamantul R.P. a precizat ca intelege sa se judece in calitate de parata cu SC A.B. SRL Arad, in calitate de detinatoare a arhivei fostei UFET Bozovici - fosta SETTPPL Bozovici, fosta SC A.F. SA, in lichidare judiciara, in prezent radiata.
Prin notele de sedinta depuse la 9 iunie 2015, reclamantul R.P. a solicitat instantei sa constate ca, in perioada 28 mai 1984 - 10 mai 1995, a fost incadrat in grupa a II-a, in procent de 100%, si sa suplineasca acordul paratei SC A.B. SRL, in calitate de detinatoare a arhivei, cu privire la eliberarea unei adeverinte din care sa rezulte ca ii recunoaste perioada mentionata ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca.
Prin sentinta civila nr. 1296/23 iunie 2015, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC A.B. SRL si a respins actiunea reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamantul a desfasurat activitate in cadrul UFET Bozovici - SETTPPL Bozovici, in perioada 28 mai 1984 - 10 mai 1995, in meseria de tehnician, sortator, lacatus mecanic, neexistand raporturi juridice de munca cu parata SC A.B., in intelesul dispozitiilor art. 10 si 14 din Codul muncii, republicat, neputandu-se stabili raportul de identitate intre calitatea de parat cu cea de subiect pasiv „obligat” in raportul juridic supus analizei.
Potrivit art. 40 alin. (2) literele c) si h) din Codul muncii, republicat, angajatorul acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca si elibereaza, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului, iar conform art. 125 din Hotararea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, angajatorii sau orice alti detinatori de arhive sunt direct raspunzatori, in conditiile legii, de legalitatea, exactitatea si corectitudinea datelor, elementelor si informatiilor pe care le inscriu, in baza documentelor detinute, in adeverintele pe care le elibereaza in vederea stabilirii, recalcularii sau revizuirii drepturilor de pensie.
Totodata, in conformitate cu art. 4 si art. 21 din Legea arhivelor nationale, parata SC A.B. SRL, in calitate de detinator al arhivelor fostului angajator, nu are competenta de a constata ca, in perioada mentionata, reclamantul a lucrat in conditii grele de munca ce se incadreaza in grupa a II-a de munca.
Mai mult, potrivit dispozitiilor pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, modificat si completat, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditiile nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare).
A mai retinut prima instanta ca reclamantul nu a facut nici dovada faptului ca SC F. SA a fost continuatoarea SC A.F. SA Bozovici, fostul SETTPPL Bozovici, unde, de altfel, acesta a desfasurat activitate.
Din cuprinsul adresei emise de SC A.B. SRL rezulta ca arhivele SC A.F. SA Bozovici,fostul SETTPPL au fost distruse.
In drept, prima instanta a facut aplicarea art. 36 din Codul de procedura civila si a art. 10, art. 14 si art. 231 din Codul muncii.
In termen legal, la 20 iulie 2015, a declarat apel reclamantul R.P., prin care a solicitat, in principal, anularea sentintei apelate, in temeiul art. 480 alin. (3) din Codul de procedura civila, intrucat cauza a fost solutionata fara administrarea probei cu martori, iar in subsidiar, schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii actiunii precizate.
In motivarea cererii de apel se arata ca in mod gresit prima instanta a solutionat cauza pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei SC A.B. SRL, deoarece aceasta ar fi trebuit sa detina arhivele SC F. SA, iar raspunsul la cerere face dovada faptului ca exista un motiv obiectiv cu privire la refuzul eliberarii adeverintei solicitate, respectiv distrugerea arhivelor.
Reclamantul a propus proba testimoniala pentru a dovedi, in temeiul art. 279 alin. (2) din Codul muncii, desfasurarea muncii in conditiile grupei a II-a, insa prima instanta nu a administrat aceasta proba, solutionand cauza fara a intra in cercetarea fondului.
Sub aspectul fondului sustine ca a fost incadrat in munca la fosta UFET Bozovici - SETTPPL Bozovici (ulterior SC A.F. SA, lichidata) in perioada 28 mai 1984 - 10 mai 1995, ca sortator, tehnician, primitor distribuitor si lacatus mecanic.
SC F. SA este fostul IFET Caransebes, iar dovada cu privire la sucursalele rezultate in urma reorganizarii o reprezinta Hotararea nr. 15/1994, pe care a depus -o la dosar.
In toata perioada, reclamantul a lucrat in grupa a II-a de munca, in conformitate cu dispozitiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990.
Pentru perioada ulterioara, respectiv 1 februarie 1997 - 1 aprilie 1999, in care a lucrat la Sectorul Oravita, respectiv SETTPPL Oravita, i-a fost recunoscuta incadrarea in grupa a II-a de munca.
Pentru a dovedi prestarea muncii in conditiile grupei a II-a de munca la Sectorul Bozovici a solicitat incuviintarea probei testimoniale.
La cererea de apel a anexat copie plic postal nr. 103/P/5110/2009 din 9 iu lie 2015, extras de pe internet privind actele necesare eliberarii unei adeverinte si Hotarare nr. 15/1994.
In apel a mai depus sentinta civila nr. 1011/18 mai 2015, pronuntata de catre Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 784/115/2015.
Parata-intimata nu a depus intampinare si nici nu s-a prezentat in instanta pentru a-si exprima punctul de vedere fata de apel, desi i s-a comunicat apelul si a fost legal citata.
Analizand apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a apreciat apelul ca neintemeiat, pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.
Intr-adevar, prin Ordinul comun nr. 50/1990, emis de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Sanatatii si Comisia Nationala pentru Protectia Muncii pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, in conformitate cu art. 2 din Decretul-Lege nr. 68/1990, s-a statuat, in cuprinsul art. 3, ca beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate ... personalul care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2, precum si cei care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu persoanele la care anexele actului administrativ fac referire.
Pe baza acestor prevederi, reclamantul pretinde ca activitatea desfasurata la UFET Bozovici a fost incadrata in grupa a II-a de munca.
Instanta de apel a constatat ca incadrarea intr-o grupa superioara de munca, conform Ordinului nr. 50/1990 era subordonata unei proceduri specifice, expres determinata in continutul art. 5 si 6 din Ordinul ante-mentionat, in sensul ca existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuia sa rezulte din determinarile de noxe, efectuate de catre organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unitatilor. In plus, dupa efectuarea determinarilor de noxe, acestea trebuiau confirmate de catre inspectorii de stat teritoriali pentru protectia muncii, care, la data efectuarii analizei, constatau ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal.
Art. 14 din ordin dispunea ca, pentru perioada de 18.03.1969 -31.12.1989, incadrarea in grupele I si II de munca se face fara a se conditiona de existenta buletinelor de determinare a noxelor, insa textul precizeaza ca acordarea grupelor superioare se face proportional cu timpul lucrat, asa cum a fost stabilit prin Precizarile Ministerului Muncii si Ministerului Sanatatii nr. 11860/1969. Acest ultim act contine referiri la diferite sectoare de activitate sau profesii ori locuri de munca cu conditii deosebite, astfel ca stabilirea acestora si, apoi, inscrierile in carnetele de munca ale salariatilor aflati in aceste situatii sa corespunda realitatii muncii desfasurate si timpului efectiv lucrat in locuri de munca cu conditii deosebite.
In baza acestor prevederi, instanta de apel a conchis ca nominalizarea unitatilor care desfasoara activitati ce permiteau incadrarea salariatilor in grupe de munca superioare se facea potrivit unei proceduri specifice, fie pe baza unor buletine de noxe, fie la propunerea si pe baza confirmarilor autoritatilor expres determinate de textele citate.
Dupa incadrarea unitatii angajatoare in categoria persoanelor juridice care desfasoara activitati specifice grupelor superioare de munca, conform procedurii de mai sus, nominalizarea efectiva a persoanelor care se incadrau in grupele I si II de munca se facea de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Prin urmare, singura persoana abilitata sa dispuna, in final, asupra incadrarii in grupa superioara de munca era angajatorul, cenzura instantelor judecatoresti limitandu-se la analizarea modului de respectare a acestei proceduri prealabile.
In speta, asa cum corect a observat prima instanta, angajatorul reclamantului si-a incetat personalitatea juridica inainte de momentul introducerii cererii, iar legitimarea procesual pasiva a paratei SC A.B. SRL nu poate fi fundamentata doar pe imprejurarea ca aceasta este detinatoarea arhivei fostului angajator, deoarece singurele atributii ale sale, in raport cu reclamantul, se refera la eliberarea de documente ce sunt in conformitate cu inscrisurile intocmite de fostul angajator si aflate in pastrare, potrivit Legii nr. 16/1996 privind arhivele nationale.
Parata SC A.B. SRL nu se poate substitui angajatorului in vederea recunoasterii unor date si fapte diferite decat cele care rezulta din documentele pe care le-a arhivat.
Mai mult, parata SC A.B. SRL a comunicat reclamantului ca nu detine documente de la Sectorul Bozovici a carui arhiva a fost distrusa si nici de la Almas Forest.
In contextul expus, Curtea a retinut ca in mod corect prima instanta a constatat ca parata SC A.B. SRL nu are legitimare procesual pasiva in cauza, de vreme ce nu este in masura sa decida cu privire la recunoasterea altor conditii de munca ale salariatului reclamant decat cele ce rezulta din documentele fostului angajator, respectiv carnetul de munca in conditiile in care arhiva acestuia nu mai exista.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins apelul declarat de catre reclamant, ca neintemeiat.