Legea nr. 85/2014. Art. 169 alineat (1) litera d)
Cuprins pe materii: Insolvenţă
Indice alfabetic: Angajarea răspunderii administratorului Temei de drept: art. 169 lit. d din Legea nr. 85/2014
Instanţa de control judiciar observă că în Legea nr. 85/2014 – diferit faţă de legea procedurii insolvenţei din 2006 – legiuitorul a prevăzut expres că, în cazul nepredării documentelor contabile către lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă, prezumţia având caracter relativ.
Atât timp cât – conform textului literei d) – atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă, iar prezumţia relativă nu a fost răsturnată, judicios a fost reţinută săvârşirea faptei prev. de art. 169 lit. d din Legea nr. 85/2014.
Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 60/29.01.2018
În ceea ce priveşte dispoziţiile articolului 169 alineat (1) litera d) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel notează că răspunderea poate fi antrenată dacă administratorul „a ţinut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă.”
Instanţa de control judiciar observă că în Legea nr. 85/2014 – diferit faţă de legea procedurii insolvenţei din 2006 – legiuitorul a prevăzut expres că, în cazul nepredării documentelor contabile către lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă, prezumţia având caracter relativ.
În speţă, apelanta-pârâtă nu a predat documentele contabile către lichidatorul judiciar şi nici nu a răsturnat prezumţia instituită de lege în cazul faptei constând în omisiunea predării documentelor contabile.
Curtea de apel constată că nici în motivarea căii de atac apelanta X. nu oferă vreo explicaţie cu privire la nepredarea înscrisurilor contabile, circumscriindu-şi criticile la răspunderea fondată pe litera a) din articolul 169 şi limitându-se a nega săvârşirea faptei de la litera d).
Or, atât timp cât – conform textului literei d) – atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă, iar prezumţia relativă nu a fost răsturnată, judicios a fost reţinută în sarcina sa săvârşirea faptei prev. de art. 169 lit. d din Legea nr. 85/2014.
Referitor la litera a) din articolul 169, curtea consideră că reţinerea incidenţei literei d) ar putea face de prisos examinarea apărărilor legate de incidenţa literei a). Se observă că aceste apărări au – oricum – un caracter pur abstract, apelanta evitând să prezinte explicaţii concrete, punctuale, cu privire la modul în care activele debitoarei au fost utilizate.