LEGEA 85 din 2014  privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

 

Domeniul de reglementare

 

Art. 1

Prezenta lege stabileşte regulile în domeniul prevenirii insolvenţei şi al insolvenţei.

 

Comentariu

 

Domeniul reglementării este extins, cuprizând atât prevederi privind procedura insolvenţei (prevederi generale aplicabile entităţilor de drept comun, prevederi speciale, aplicabile procedurii de insolvenţă destinate unor anumite categorii de debitori şi insolvenţelor cu element de extraneitate) cât şi prevederi privind procedurile de prevenire a insolvenţei, respectiv mandatul ad-hoc și concordatul preventiv, majoritatea dintre acestea fiind regăsite, anterior Legii nr. 85/2014,  în reglementări diferite.

 

Art. 2

Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia.

 

Comentariu

 

Scopul procedurii a fost completat de noua reglementare cu cel privind acordarea unei şanse de redresare debitorului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2, scopul acoperirii pasivului debitorului şi recuperării creanţelor poate fi atins şi prin pârghii puse la dispoziţia redresării debitorului. Dezideratul echilibrării reglementării, în scopul redresării afacerilor,  face însă ca pe alocuri prevederi ale acesteia să confere prioritate implicită continuării activității și, deci, redresării, cu limitarea unor drepturi ale creditorilor cu creanţe anterioare deschiderii procedurii. Spre exemplu, art. 75 alin. (9) creează premisele folosirii sumelor ce ar trebui imediat remise creditorului deținător al unor garanții în numerar pentru continuarea activității în perioada de observație. Sau art. 159 alin. (1) pct. 2 modifică ordinea de prioritate la distribuții alocând o poziție superioară deținătorilor unor creanțe născute în timpul procedurii de insolvență față de creditorii deținători ai unor cauze de preferință cu creanțe anterioare deschiderii procedurii.

 

Art. 3

(1)
Procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică profesioniştilor, astfel cum sunt definiţi la art. 3 alin. (2) din Codul civil, cu excepţia celor care exercită profesii liberale, precum şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul insolvenţei lor.

 (2)
Procedura prevăzută de prezenta lege se aplică şi regiilor autonome.

 (3)
Procedura prevăzută de prezenta lege nu este aplicabilă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

 

 

Comentariu

 

Procedura reglementată de Legea nr. 85/2014 se aplică acelor persoane care exploatează o întreprindere în sensul prevăzut de art. 3 alin. (2) şi (3) din Codul civil. Cu titlu de excepţie, persoanele care exercită profesii liberale reglementate de prevederi legale speciale nu vor fi supuse dispozițiilor acestei legi (ex: medici, avocaţi, arhitecţi, notari publici, etc.). De asemenea, prevederile Legii nr. 85/2014 nu vor viza nici acele entităţi pentru care, prin dispoziții normative autonome, se reglementează o procedură specială de insolvenţă (un exemplu îl constituie insolvenţa unităţilor administraţiei publice locale, reglementată de OUG nr. 46/2013 privind criza financiară și insolvența unităților administrativ teritoriale).

Legea nr. 85/2014 nu se aplică nici unităţilor şi instituţiilor de învăţământ preuniversitar, universitar, institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare; structurilor de cercetare-dezvoltare ale instituţiilor de învăţământ superior de stat acreditate, fără personalitate juridică, constituite conform Cartei universitare, institutelor, centrelor sau staţiunilor de cercetare-dezvoltare din subordinea Academiei Române sau a academiilor de ramură; altor institute, centre sau staţiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca instituţii publice ori de drept public, centrelor internaţionale de cercetare-dezvoltare înfiinţate în baza unor acorduri internaţionale; institutelor sau centrelor de cercetare-dezvoltare organizate în cadrul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi regiilor autonome; altor instituţii publice sau de drept public care au ca obiect de activitate şi cercetarea-dezvoltarea ori structuri ale acestora legal constituite.

De menţionat că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2014 a fost adoptată Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, care se aplică debitorului persoană fizică ale cărei obligaţii nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi
.
În ceea ce privește persoanele fizice care exploatează o întreprindere, acestea vor putea să fie supuse procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 pentru obligaţiile ce rezultă din activitatea de exploatare a întreprinderii, însă pentru alte tipuri de obligaţii ce exced exploatarea întreprinderii, acestea ar putea fi supuse prevederilor Legii nr. 151/2015.

În ceea ce priveşte regiile autonome, noua reglementare nu le mai menţine în afara sferei sale de incidență, legiuitorul optând pentru aplicarea fără nuanţări a prevederilor acestei reglementări şi în cazul regiilor autonome, indiferent dacă acestea sunt sau nu de interes naţional.

 

Jurisprudență

 

Textele legale nu condiționează dobândirea calității de comerciant nici de îndeplinirea vreunei formalități legale, nici de caracterul licit sau ilicit în care se desfășoară actele de comerț. Iar în cadrul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, juridice, supuse înregistrării în registrul comerțului. În aceste condiții, procedura insolvenței se aplică și persoanelor – profesioniști – care nu au respectat dispozițiile legale de înregistrare, deși erau vizate de o astfel de obligație legală.
(Tribunalul Comercial Cluj, Sentința civilă nr. 5.102/12.10.2011, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4.157/21.05.2012 a Curții de Apel Cluj)