JURISPRUDENŢA C.E.D.O. PRIVIND APLICAREA ART 5 PARAGRAF 3 DIN CONVENŢIE

Textul articolului 5 paragraf 3 din Convenţie:
„Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de articolul 5 § 1 c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii a prezentării persoanei în cauză la audiere.”
Articolul 5 paragraf 3 din Convenţie conţine două garanţii distincte – principii:
-cea dintâi vizează necesitatea de a fi adus de îndată în faţa unui magistrat independent şi imparţial – obligaţie automată şi necondiţionată;
-noţiunea de magistrat se apropie mult de cea de „instanţă independentă şi imparţială” conţinută în articolul 6 paragraf 1 din Convenţie;
-necesitatea existenţei independenţei magistratului faţă de puterea executivă şi faţă de părţi;

-obligaţia audierii celui în cauză;
-obligaţia ca magistratul să se pronunţe asupra legalităţii măsurii preventive – examinarea circumstanţelor care pledează pentru sau împotriva arestării preventive a persoanei; pronunţarea pe baza criteriilor juridice stabilite asupra existenţei motivelor care să justifice măsura;
-puterea magistratului de a ordona punerea în libertate a persoanei;
dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat pe durata procedurii
principiul general: arestarea preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală – detenţia preventivă nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă;
aprecierea limitelor rezonabile se realizează in concreto, prin analiza circumstanţelor fiecărui caz în parte;
-existenţa indiciilor precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate;
-motivele ce pot justifica privarea de libertate a persoanei (conservarea probelor, împiedicarea exercitării de presiuni asupra martorilor sau vicitmei; împiedicarea posibilelor înţelegeri între învinuiţi/inculpaţi; protejarea ordinii publice în cazul infracţiunilor cu puternic ecou în rândul comunităţii; prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni; prevenirea pericolului de fugă al învinuitului/inculpatului) – similare în toate legislaţiile – nu e suficientă simpla invocare a acestora de către instanţe;
Curtea a dezvoltat patru raţiuni fundamentale acceptabile pentru justificarea arestării preventive a unei persoane : 1) pericolul sustragerii de la proces a persoanei ; 2) riscul ca persoana, odată lăsată în libertate, să aducă atingere bunei desfăşurări a procedurii; 3) pericolul comiterii de noi infracţiuni; 4) pericolul tulburării ordinii publice – nu pot fi invocate de o manieră abstractă, ci trebuie să existe indicii factuale;
-e necesară argumentarea cu motive pertinente şi suficiente a luării/prelungirii/menţinerii arestării preventive de către instanţe – examinarea atentă a aspectelor concrete privind riscul punerii în libertate a persoanei, a circumstanţelor particulare a situaţiei acesteia;
-autorităţile trebuie să depună diligenţe sporite în desfăşurarea procedurii în care persoana este arestată preventiv – analiza modalităţii în care autorităţile au instrumentat cauza (complexitatea cauzei, data întocmirii rechizitoriului, data audierii persoanei, incidentele procedurale, rapiditatea comunicării dosarului între autorităţile judiciare competente; perioadele de timp în care ancheta a stagnat/a fost încetinit ritmul) – autorităţile trebuie să întreprindă toate măsurile necesare pentru derularea eficientă şi cu celeritate a examinării cauzei;
-persistenţa motivelor plauzibile ce justifică arestarea preventivă – reevaluarea motivelor iniţiale; verificarea subzistenţei lor; riscurile şi pericolele avute în vedere iniţial descresc odată cu intervalul de timp petrecut în detenţie (reacţia opiniei publice/tulburarea societăţii pot justifica detenţia preventivă doar pentru un termen limitat);
-analizarea variantelor alternative detenţiei preventive – inclusiv plata unei garanţii care să asigure prezenţa persoanei la judecată;
-justificarea privării de libertate trebuie să fie realizată de o manieră convingătoare + pentru o durată rezonabilă de timp.

Afla mai multe informatii accesand pagina Avocat drept penal .