Interzicerea sclaviei  si a muncii fortate, Art. 4 din Conventie

„ 1. Nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire.

2. Nimeni nu poate fi constrans sa execute o munca fortata sau obligatorie.
3. Nu se considera «munca fortata sau obligatorie» in sensul prezentului articol:

1. orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei in conditiile prevazute de articolul 5 din prezenta conventie sau in timpul in care se afla in libertate conditionata;
2. orice serviciu cu caracter militar sau, in cazul celor care refuza sa satisfaca serviciul militar din motive de con stiinta, in tarile in care acest lucru este recunoscut ca legitim, un alt serviciu in locul serviciului militar obligatoriu;
3. orice serviciu impus in situatii de criza sau de calamitati care ameninta viata sau bunastarea comunitatii;
4. orice munca sau serviciu care face parte din obligatiile civice normale."

Cuvinte-cheie HUDOC

Sclavie (4-1) - Aservire (4-1) - Trafic de persoane (4-1) - Munca fortata (4-2) - Munca obligatorie (4-2) - Munca impusa unei persoane supuse detentiei [(4-3-a)] - Munca impusa unei persoane in timpul in care se afla in libertate conditionata [(4-3-a)] - Serviciu cu caracter militar [(4-3-b)] - Serviciu alternativ cu caracter civil [(4-3-b)] - Serviciu impus in situatii de criza [(4-3-c)] - Serviciu impus in situatii de calamitati [(4-3-c)] - Obligatii civice normale [(4- 3-d)]

 

Principii generale

1. 
   
   Structura art. 4
   

1. Art. 4 din Conventie consacra, impreuna cu art. 2  si art. 3 din Conventie, una dintre valorile fundamentale ale societatilor democratice [Siliadin impotriva Frantei, pct. 112; Stummer impotriva
   
   Austriei (
   MC), pct. 116].
2. Art. 4 § 1 din Conventie prevede ca „nimeni nu poate fi tinut in sclavie sau in conditii de aservire". Spre deosebire de majoritatea prevederilor materiale ale Conventiei, art. 4 § 1 nu stabile ste exceptii  si nicio derogare de la acesta nu este admisibila, conform art. 15 § 2, nici macar in cazul unui pericol public ce ameninta viata natiunii [C.N. impotriva Regatului Unit, pct. 65; Stummer impotriva Austriei
   
   (MC), pct. 116].
3. Art. 4 § 2 din Conventie interzice munca fortata sau obligatorie (ibid.).
4. Art. 4 § 3 nu intentioneaza sa „limiteze" exercitarea dreptului garantat de paragraful al doilea, ci sa „delimiteze" continutul acestui drept, intrucat acesta formeaza un intreg impreuna cu paragraful al doilea  si indica ce anume nu se include in sintagma „munca fortata sau obligatorie" (ibid., pct. 120).

2. 
   
   Principii de interpretare
   

5. Curtea nu a considerat niciodata ca dispozitiile Conventiei reprezinta singurul cadru de referinta pentru interpretarea drepturilor  si libertatilor consacrate de aceasta. De multa vreme, Curtea a declarat ca unul dintre principiile de baza ale aplicarii dispozitiilor Conventiei este ca acestea nu se aplica in mod complet independent. Fiind un tratat international, Conventia trebuie interpretata in lumina regulilor de interpretare stabilite in Conventia de la Viena din 23 mai 1969 cu privire la dreptul tratatelor. In temeiul acestei conventii, Curtea trebuie sa stabileasca sensul normal care trebuie atribuit cuvintelor in contextul lor  si avand in vedere obiectul  si scopul dispozitiei din care au fost preluate. Curtea trebuie sa tina seama de faptul ca dispozitia face parte dintr-un tratat pentru protectia efectiva a drepturilor individuale ale omului  si ca Conventia trebuie sa fie interpretata ca un intreg  si astfel incat sa se asigure coerenta interna  si armonia diferitelor sale dispozitii. De asemenea, trebuie sa se tina seama de orice norme relevante si principii de drept international aplicabile in relatiile dintre partile contractante, iar Conventia ar trebui sa fie interpretata, in masura posibilului, in concordanta cu alte norme de drept international din care face parte integranta. Obiectul si scopul Conventiei, ca instrument pentru protectia persoanelor impun interpretarea dispozitiilor sale si aplicarea lor astfel incat garantiile acesteia sa fie practice si efective (Rantsev impotriva Ciprului si Rusiei, pct. 273-275).
6. In interpretarea notiunilor de la art. 4 din Conventie, Curtea se bazeaza pe instrumente internationale, precum Conventia din 1926 cu privire la sclavie (Siliadin impotriva Frantei,p
   ct.
   122), Conventia suplimentara privind abolirea sclaviei, a comertului cu sclavi si a institutiilor si practicilor similare sclaviei (C.N. si V. impotriva Frantei, pct. 90), Conventia nr. 29 a Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) (Conventia privind munca fortata) (Van der Mussele impotriva Belgiei, pct. 32) si Conventia Consiliului Europei privind lupta impotriva traficului de fiinte umane, precum si Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, in special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, 2000
   (Rantsev impotriva Ciprului si Rusiei,
   pct. 282).
7. Nu ar trebui sa se piarda din vedere caracteristicile speciale ale Conventiei sau faptul ca aceasta este un instrument viu, care trebuie interpretat tinand seama de conditiile de viata actuale si ca standardul tot mai ridicat impus in domeniul protectiei drepturilor omului si a libertatilor fundamentale implica, in mod corespunzator si inevitabil, o mai mare rigoare in evaluarea incalcarilor valorilor fundamentale ale societatilor democratice [Siliadin impotriva Frantei, pct. 121; Stummer impotriva
   
   Austriei (
   MC), pct. 118].

3. 
   
   Contextul specific al traficului de persoane
   

8. Art. 4 nu face nicio mentiune referitoare la traficul de persoane, interzicand „sclavia", „aservirea" si „munca fortata si obligatorie" (Rantsev impotriva Ciprului si Rusiei, pct. 272).
9. Traficul de persoane, prin insa si natura sa si prin scopul acestuia de exploatare a altora, se bazeaza pe exercitarea atributelor conferite de dreptul de proprietate. In acest sistem, fiintele umane sunt tratate asemenea unor marfuri care pot fi cumparate, vandute si supuse muncii fortate, cel mai adesea fiind platite cu sume de bani foarte mici sau nefiind platite deloc, de obicei in industria sexului, dar si in alte domenii. Acesta implica supravegherea indeaproape a activitatilor victimelor, a caror libertate de miscare este adesea restrictionata. Implica acte de violenta impotriva victimelor si amenintari la adresa lor, acestea traind si muncind in conditii precare. Traficul de persoane este descris in raportul explicativ, anexat la Conventia privind lupta impotriva traficului de fiinte umane, drept o forma moderna a vechiului comert cu sclavi la nivel mondial (ibid., pct. 281; M. si altii impotriva Italiei si
   
   Bulgariei,
   pct. 151).
10. Nu exista nicio indoiala ca traficul de persoane ameninta demnitatea umana si libertatile fundamentale ale victimelor si nu poate fi considerat compatibil cu o societate democratica si valorile expuse in Conventie (Rantsev impotriva Ciprului si Rusiei, pct. 282).
11. Astfel, avand in vedere obligatia sa de a interpreta Conventia in functie de conditiile de viata actuale, Curtea considera ca nu este necesar sa stabileasca, in contextul specific al traficului de persoane, daca tratamentul cu privire la care se plange un reclamant constituie „sclavie", „aservire" sau „munca fortata si obligatorie" (Rantsev impotriva Ciprului si Rusiei, pct. 282). Aceasta considera ca traficul in sine, in sensul articolului 3 litera a) din Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, in special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, si al articolului 4 litera a) din Conventia Consiliului Europei privind lupta impotriva traficului de fiinte umane, intra in sfera de aplicare a art. 4 din Conventie (S.M. impotriva Croatiei*, pct. 54; Rantsev impotriva Ciprului si Rusiei, pct. 282; M. si altii
    
    impotriva Italiei si Bulgariei,
    pct. 151).
12. Intr-o cauza recenta, Curtea a subliniat ca aceeasi concluzie se aplica in ceea ce priveste traficul de persoane si exploatarea prostitutiei, chiar daca reclamantul este un resortisant al statului parat si in absenta unui element international. In acest sens, a subliniat ca articolul 2 din Conventia privind lupta impotriva traficului de persoane include toate formele de trafic de persoane, la nivel national sau transnational, iar Conventia pentru reprimarea traficului de persoane si a exploatarii prostitutiei altora se refera la exploatarea activitatilor de prostitutie in general (S.M. impotriva Croatiei*, pct. 54).