Institutia suspendarii contractului individual de munca
art. 52  

Institutia suspendarii contractului individual de munca reglementata de dispozitiile art. 52 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, republicat, instituie o prerogativa a angajatorului, la care acesta poate sa apeleze in situatia in care considera ca unul dintre salariatii sai a comis o fapta penala in legatura cu atributiile sale de serviciu si a fost trimis in judecata, pentru fapta respectiva, care il face incompatibil cu functia detinuta.

Conditiile esentiale cerute de lege pentru a opera aceasta suspendare sunt in primul rand, trimiterea in judecata a salariatului, aspect de necontestat in speta, iar, in al doilea rand, fapta de care este acuzat trebuie sa fie incompatibila cu functia detinuta.

Potrivit textului art. 52 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, angajatorul are deci posibilitatea, dar nu si obligatia de a dispune suspendarea contractului individual de munca, ceea ce rezulta ca oportunitatea acestei masuri este lasata la aprecierea angajatorului.

Intr-adevar, instanta ar putea cenzura masura suspendarii contractului individual de munca, daca s-ar ivi indiciile unui abuz de drept din partea angajatorului; din aceasta cauza a prevazut si legiuitorul ca fapta sa fie de natura a il face incompatibil pe salariat cu functia detinuta.

Tribunalul G. - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale prin sentinta civila nr. 106/26.01.2017 a respins contestatia formulata de reclamantul C., in contradictoriu cu parata Societatea C., ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantul a fost angajat in cadrul Societatii, incepand cu data de 6 iunie 2012, prin decizia nr. 90/06.06.2012, fiind numit in functia de director la Sucursala E. In acest sens, partile au incheiat contractul individual de munca inregistrat sub nr. 19000/05.06.2012.

Incepand cu data de 1 octombrie 2012, contractul individual de munca nr. 19000/05.06.2012 a fost suspendat prin decizia nr. 760/01.10.2012, ca urmare a numirii reclamantului in functia de presedinte al Directoratului.

La data de 28.02.2013, intre parti a fost incheiat contractul de management ce reglementa relatiile dintre acestea, drepturile si obligatiile fiecareia dintre ele.

Prin decizia nr. 845/03.03.2016, parata a dispus incetarea suspendarii contractului individual de munca nr. 19000/2012 al reclamantului, iar in temeiul art. 2 din aceasta decizie, a dispus suspendarea aceluiasi contract individual de munca incepand cu data de 4 martie 2016 in temeiul art. 52 alin. 1 lit. b teza a II-a din Codul muncii, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti privind infractiunile pentru care a fost trimis in judecata in cauza ce face obiectul dosarului aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie.

Aceasta masura a fost contestata de catre reclamant. In primul rand, reclamantul a sustinut ca nu sunt indeplinite cerintele impuse de disp. art. 52 alin. 1 lit. b teza a II-a din Codul muncii, intrucat nu mai ocupa functia pe care o ocupa la data cand se sustine ca au fost savarsite faptele pentru care a fost trimis in judecata; pe de alta parte, functia de director de sucursala nu e incompatibila cu faptele pentru care a fost trimis in judecata, atributiile sale fiind limitate.

De asemenea, a invocat tratamentul diferit la care a fost supus de angajator, in raport cu un alt salariat trimis in judecata in acelasi dosar, fata de care parata nu a dispus suspendarea contractului individual de munca.

La randul sau, parata s-a aparat, sustinand ca temeiul suspendarii din functie l-a reprezentat situatia de incompatibilitate in care se afla reclamantul in raport cu functia detinuta, cu activitatea desfasurata, dar a avut drept scop evitarea unor situatii asemanatoare celor care au facilitat comiterea faptelor pentru care a fost trimis in judecata. In ceea ce-1 priveste pe domnul G., a carui situatie este invocata prin comparatie, parata a subliniat faptul ca acesta ocupa in prezent un post de economist in cadrul Serviciului Managementul Proiectelor din cadrul Directiei Management, Proiecte si Reprezentare Institutionala a societatii, conform Deciziei nr. 8512/15.12.2015 si nu indeplineste o functie de conducere, de decizie, similara situatiei reclamantului.

Instanta a retinut ca prin incheierea din 16 noiembrie 2015, pronuntata de Inalta Curte, judecatorul de camera preliminara a constatat legalitatea sesizarii cu rechizitoriul nr. 122/P/2012 privind pe mai multi inculpati. Prin rechizitoriul nr. 122/P/2012, C. a fost trimis in judecata pentru savarsirea a trei infractiuni de abuz in serviciu, prevazute de art. 13

²

din Legea nr. 78/2000 in legatura cu incheierea unor acte aditionale la contractul nr. 10319/21.03.2007 de asistenta juridica incheiat cu SCA ,,S. si Asociatii”, vizand contractul de asistenta juridica nr. 165/14.02.2008, incheiat cu aceeasi societate, dar si in legatura cu nerespectarea dispozitiilor date in sarcina directorului general prin Ordinul Ministerului Economiei si Comertului nr. 481/24.05.2005, cu referire la tranzactia ce a facut obiectul dosarului nr. X al Tribunalului G.

In conformitate cu disp. art. 52 alin. 1 lit. b, teza a II-a din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului, in ipoteza in care salariatul fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

Tribunalul a constatat ca reclamantul a fost trimis in judecata pentru savarsirea a trei infractiuni de abuz in serviciu, una dintre ele in forma continuata, in prezent dosarul nr. aflandu-se pe rolul Inaltei Curti. Ramane de stabilit daca infractiunile pentru care a fost trimis in judecata sunt incompatibile cu functia de director de sucursala, functie pe care reclamantul ar trebui sa o exercite in temeiul contractului individual de munca nr. 19000/2012, fiind fara relevanta faptul ca aceasta functie este diferita fata de functia ocupata de reclamant la data cand se pretinde ca faptele au fost savarsite.

In vederea stabilirii acestor aspecte, instanta a solicitat fisa de post pentru functia de director Sucursala E.

Potrivit acesteia, directorul de sucursala reprezinta sucursala in raporturile contractuale cu furnizorii si clientii. De asemenea, gestioneaza patrimoniul sucursalei, urmareste modul de gestionare a bunurilor aflate in patrimoniul acesteia si raspunde de modul de administrare a acestora.

Reclamantul a fost insa trimis in judecata, reprosandu-i-se tocmai incheierea unor contracte cu SCA ,,S. si Asociatii”, fapt ce a condus la vatamarea intereselor SC C., prin crearea unei pagube materiale. Contrar celor sustinute de reclamant, functia de director de sucursala presupune reprezentarea acestei entitati in relatiile cu tertii, iar infractiunile de abuz in serviciu de care invinuit sunt astfel incompatibile cu functia de director de sucursala.

Este adevarat ca nu toate atributiile postului sunt incompatibile cu infractiunile pentru care a fost trimis in judecata, cele mai multe dintre acestea vizand organizarea activitatii sucursalei, iar acestea in mod evident i-ar permite reclamantului sa-si desfasoare activitatea in continuare.

Pe de alta parte, asa cum s-a aratat anterior, functia de director de sucursala presupune reprezentarea acesteia in relatiile cu tertii, iar increderea acestora ar putea fi afectata in conditiile date.

Nu aceasta pare a fi situatia in cazul domnului G., cu referire la care reclamantul sustine ca a avut parte de un tratament diferit. Astfel, desi a fost trimis in judecata in acelasi dosar ca si reclamantul, nu ocupa o functie de conducere de natura celei ocupate de reclamant.

Instanta a apreciat astfel ca disp. art. 52 alin. 1 lit. b teza a II-a din Codul muncii au fost respectate de catre parata la emiterea deciziei nr.845/03.03.2016, motiv pentru care a respins ca neintemeiata contestatia formulata de reclamant.

impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, avand in vedere urmatoarele motive:

Instanta de fond a facut o grava eroare de interpretare a textelor de lege invocate in cererea de chemare in judecata, texte de lege din continutul carora se putea observa cu usurinta care sunt atributiile unei sucursale, precum si ale postului de director sucursala.

Instanta de fond interpretand continutul fisei postului aferenta directorului de sucursala a dat o cu totul alta conotatie decat cele inserate in aceasta.

Arata ca la data savarsirii infractiunii de abuz in serviciu, infractiune pentru care a fost trimis in judecata, era director general la SC C., societate care la data emiterii deciziei de suspendare nu mai exista, aceasta fuzionand in 2012, alaturi de alte trei societati, in S C., iar Sucursala E. este o subunitate a S C., fara personalitate juridica.

Prin cererea de chemare in judecata, a aratat ca a fost angajat al S. C. in perioada 06.06.20l2- 01.10.2012, conform Contractului Individual de Munca nr. 19000/06.06.2012 in functia de Director Sucursala, iar activitatea a desfasurat-o la Sucursala E.

Prin Decizia nr. 760/01.10.2012 a fost suspendat Contractul Individual de Munca ca urmare a incheierii Contractului de Mandat nr. 2103/28.09.2012, prin care a fost numit Director General Executiv al S. C. pana la data finalizarii procedurii de selectie, conform OUG 109/2011 privind guvernanta corporativa.

Dupa incheierea selectiei facute pentru numirea unei persoane pe postul de Director General Executiv, s-a incheiat Contractul de Management nr. 246/28.02.2013 intre reclamant si S.C. reprezentata de catre presedintele Consiliului de Supraveghere pentru o perioada de patru ani.

In data de 04.12.2015 prin Hotararea nr. 35 a Consiliul de Supraveghere al S. C. a fost revocat din functia Directorului General Executiv al S. C., functie incredintata prin Contractul de Management al Directorului General Executiv nr. 246/28.02.2013.

Avand in vedere prevederile hotararii Consiliului de Supraveghere, parata a emis Decizia nr. 845/03.03.2016 si nr. 7712/03.03.2016, prin care a prevazut:

„Art. 1 incepand cu data de 04.03.2016 inceteaza suspendarea contractului individual de munca nr. 19.000 din 06.06.2012 al domnului C., suspendare dispusa in baza deciziei nr. 760/01.10.2012 pe perioada mandatului de Presedinte al Directoratului - Director General Executiv al S.C.

Art. 2 In temeiul art. 52 alin. 1 lit. b teza a doua din Codul Muncii, incepand cu data de 04.03.2016 se suspenda contractul individual de munca nr. 19.000 din 06.06.2012 al domnului C. pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti privind infractiunile pentru care a fost trimis in judecata in cauza ce face obiectul dosarului aflat pe rolul inaltei Curti de Casatie si Justitie.”

Asa cum s-a aratat si la instanta de fond, considera ca suspendarea contractului individual de munca in baza art. 52 alin. 1 lit. b teza a doua din Codul Muncii a fost facuta abuziv intrucat:

Prin deciziile nr. Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, Decizia nr. 520 din 11 octombrie 2005, Decizia nr. 926 din 18 octombrie 2007, Decizia nr. 86 din 27 ianuarie 2011, precum si Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art. 52 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 nu contravin dreptului la munca, „salariatul nefiind impiedicat sa se incadreze in perioada suspendarii contractului de munca la alta unitate sau in alta functie decat cea cu care este incompatibila fapta ce constituie obiectul acuzarii”.

Conform art. 52 alin. l lit. b teza a doua din Codul Muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in cazul in care salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

Se observa ca textul legal impune conditia ca trimiterea in judecata sa vizeze „fapte penale incompatibile cu functia detinuta”, aceasta incompatibilitate fiind si motivul pentru care contractul individual de munca poate fi suspendat.

Or, in cazul de fata, trimiterea in judecata a vizat fapte posibil a fi fost savarsite de reclamant in calitate de Director General al S.C., societate cu personalitate juridica pana la data de 30.05.2012, semnatura directorului general putea produce consecinte juridice fata de terti. Functie pe care a ocupat-o in perioada pentru care a fost trimis in judecata nu o mai detinea la momentul emiterii deciziei de suspendare, intrucat S.C. nu mai exista ca societate de sine statatoare cu personalitate juridica aceasta in prezent este o sucursala fara personalitate juridica.

Conducerea S C. este asigurata in sistem dualist de catre Consiliul de Supraveghere si Directorat care este compus din cinci membri, iar acesta functioneaza conform Legii 31/1990 precum si a Actului Constitutiv al societatii.

Art. 43 din Legea 31/1990 stipuleaza ca: „Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale si se inregistreaza, inainte de inceperea activitatii lor, in registrul comertului din judetul in care vor functiona.”

Art.153 indice 1 din Legea 31/1990 stipuleaza ca:

„Conducerea societatii pe actiuni revine in exclusivitate directoratului care indeplineste actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor rezervate de lege in sarcina consiliului de supraveghere.”

Art. 153 indice 3 din Legea 31/1990 stipuleaza ca:

„Directoratul reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie.

In lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv, membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna.”

Prin art. 23 din Actul Constitutiv al societatii sunt stabilite principalele indatoriri ale Directoratului astfel incat la litera f) este prevazut ca „Directoratul incheie acte juridice in numele si pe seama societatii cu respectarea dispozitiilor din actul constitutiv referitoare la dubla semnatura si cu respectarea competentei AGA sau Consiliului de Supraveghere”.

Tot la art. 23 din Actul Constitutiv se prevede faptul ca, Directoratul are atributii privind avizarea/aprobarea contractelor si diferitelor operatiuni la nivelul societatii conform limitelor si competentelor prevazute in Anexa nr. 2 a Actului Constitutiv.

Art. 24 din Actului Constitutiv al S. C. specifica faptul ca, in relatiile cu tertii societatea este reprezentata si este angajata prin semnatura a doua persoane astfel:

• oricare membru al directoratului (inclusiv Directorul General Executiv) impreuna cu un alt membru
• oricare membru al directoratului (inclusiv Directorul General Executiv) impreuna cu o persoana imputernicita de catre un alt membru al Directoratului
• o persoana imputernicita de catre un membru al Directoratului impreuna cu o alta persoana imputernicita de catre un alt membru al Directoratului.

La art. 24.6 din Actul Constitutiv este prevazut in mod expres ca „Conducatorii sucursalelor sau ai altor sedii secundare ale Societatii nu vor avea capacitatea de a reprezenta Societatea in tranzactii comerciale, cu exceptia in care o asemenea capacitate le-a fost acordata in mod expres printr-o procura care va respecta cerintele prezentului articol sau Adunarea Generala a Actionarilor, Consiliul de Supraveghere sau Directoratul, dupa caz, a stabilit, in sarcina unui conducator concret identificat, o astfel de competenta pentru o anumita tranzactie comerciala”.

Coroborand prevederile art. 23, 24 si 24.6 din Actul Constitutiv cu prevederile art. 43, art. 153 indice 1 art. 153 indice 3 din Legea 31/1990 instanta de fond ar fi putut deduce cu usurinta faptul ca postul de Director al Sucursalei nu antreneaza societatea in relatiile cu tertii neavand competenta in tranzactii comerciale, semnatura acestuia nu este opozabila tertilor, acest aspect este atributul exclusiv al membrilor de Directorat.

Atributiile si competentele pentru functia de Director al Sucursalei nu sunt identice cu cele ale Directorului General Executiv sau ale membrilor directoratului intrucat, atributiile si competentele directorului de sucursala sunt prevazute in fisa postului aferente acestei functii, iar cele ale Directorului General Executiv si cele ale membrilor de directorat sunt stabilite prin contractul de management precum si in Actul Constitutiv al societatii avandu-se in vedere ca directorul general indeplineste si functia de Presedinte al Directoratului.

Pentru a demonstra ca postul de Director al Sucursalei nu este un post ale carui atributii ar putea antrena raspunderea societatii, in apararile de la fondul cauzei a aratat ca prin Hotararea de Directorat nr. 7 din 07.02.2014 a fost aprobata modificarea structurii organizatorice a S C. conform Notei nr. 334/05.02.2014 astfel incat activitatile economice, comerciale, de interventii resurse umane, juridice precum si celelalte activitati suport au fost concentrate in Executivul societatii.

Avand in vedere cele invederate se poate observa ca toate activitatile economice, comerciale, de interventii, resurse umane, juridice si celelalte activitati suport au fost preluate in Executivul societatii astfel incat, toate atributiile si competentele sucursalelor si subunitatilor, in ceea ce priveste aceste activitati, a urmat sa le indeplineasca Executivul societatii si in nici un caz directorii de sucursale si subordonatii acestora.

Mai mult decat atat, parata a depus fisa de post aferenta postului de Director al Sucursalei din care se poate observa cu usurinta ca detinatorul acestui post doar coordoneaza si supravegheaza activitatea sucursalei pe parte tehnica, parte de exploatare, reparatii si productie.

Directorul de sucursala are atributii in ceea ce priveste relatiile cu furnizori si clienti care isi deruleaza contractele in aceasta sucursala dar dupa ce contractele au fost semnate de catre membrii directoratului

Din atributiile Directorului Sucursalei specificate in Regulamentul de Organizare si Functionare valabil pentru anul 2014, se poate observa ca acesta face propuneri spre Directorat referitor la programele de productie, reparatii, cercetare, dezvoltare si investitii si in nici un caz nu intra in sarcina acestuia de a decide.

Aprobarea programelor de productie, reparatii, cercetare, dezvoltare si investitii intra in sarcina Directoratului, conform Hotararea de Directorat nr. 7 din 07.02.2014 si a Actului Constitutiv al societatii.

Avand in vedere cele expuse, se poate observa cu usurinta ca functia de Director al Sucursalei, functie detinuta de reclamant anterior incheierii contractului de mandat, respectiv la data suspendarii raporturilor de munca nu este incompatibila cu faptele pentru care a fost trimis in judecata in cauza aflat pe rolul inaltei Curti de Casatie si Justitie, neexistand riscul savarsirii de fapte similare, aceasta functie de fapt are ca atributii doar coordonarea si supravegherea activitatii sucursalei pe parte tehnica (exploatare, productie, reparatii).

Functia de Director al Sucursalei nu este o functie decizionala in societate, aceasta calitate este atributul exclusiv al Directoratului prin intermediul Directorului General Executiv si a membrilor directoratului sucursala fiind fara personalitate juridica iar semnatura directorului, conform art. 24.6 din Actul Constitutiv, nu este opozabila tertilor.

Prin Decizia nr. 520 din 11 octombrie 2005, Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile prevazute de art.52 alin. 1 lit. b din Codul Muncii se aplica in mod egal fata de toti salariatii care se afla in situatia indicata de catre textul de lege, fara privilegii si fara discriminari.

In dosarul penal aflat pe rolul inaltei Curti de Casatie si Justitie, parte in cauza, este si G., caruia nu i s-a suspendat contractul individual de munca, astfel incat considera ca este o discriminare raportat la faptul ca numai lui i-a fost suspendat CIM-ul, iar instanta de fond in mod eronat a considerat ca situatia d-nului G. nu este similara, considera ca ar fi putut sa-i ofere alt post conform pregatirii profesionale si sa nu se fi procedat la suspendarea CIM-ului.

In concluzie, solicita admiterea apelului, desfiintarea sentintei civile si pe fond admiterea actiunii in sensul anularii art. 2 din Deciziei nr. 845/03.03.2016 si nr. 7712/03.03.2016 emisa de S C., obligarea paratei la repunerea pe postul de Director al Sucursalei E., precum si in drepturile avute anterior emiterii deciziei, la acordarea unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost suspendat Contractul Individual de Munca nr. 19.000/06.06.2012 pana la data repunerii pe post efectiv.

Solicita obligarea paratei la cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat la instanta de fond si in apel.

Intimata parata SC a formulat intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond ca temeinica si legala.

Curtea, analizand apelul formulat constata ca este nefondat pentru considerentele urmatoare.

Institutia suspendarii contractului individual de munca reglementata de dispozitiile art. 52 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, republicat, instituie o prerogativa a angajatorului, la care acesta poate sa apeleze in situatia in care considera ca unul dintre salariatii sai a comis o fapta penala in legatura cu atributiile sale de serviciu si a fost trimis in judecata, pentru fapta respectiva, care il face incompatibil cu functia detinuta.

Conditiile esentiale cerute de lege pentru a opera aceasta suspendare sunt in primul rand, trimiterea in judecata a salariatului, aspect de necontestat in speta, iar, in al doilea rand, fapta de care este acuzat trebuie sa fie incompatibila cu functia detinuta.

Potrivit textului art. 52 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, angajatorul are deci posibilitatea, dar nu si obligatia de a dispune suspendarea contractului individual de munca, ceea ce rezulta ca oportunitatea acestei masuri este lasata la aprecierea angajatorului.

Intr-adevar, instanta ar putea cenzura masura suspendarii contractului individual de munca, daca s-ar ivi indiciile unui abuz de drept din partea angajatorului; din aceasta cauza a prevazut si legiuitorul ca fapta sa fie de natura a il face incompatibil pe salariat cu functia detinuta.

In ceea ce priveste conditia ca fapta sa fie de natura a il face incompatibil cu functia detinuta, se retine ca prin rechizitoriul nr. 122, C. a fost trimis in judecata pentru savarsirea a trei infractiuni de abuz in serviciu, prevazute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 in legatura cu incheierea unor acte aditionale la contractul nr. 10319/21.03.2007 de asistenta juridica incheiat cu SCA, vizand contractul de asistenta juridica nr. 165/14.02.2008, incheiat cu aceeasi societate, dar si in legatura cu nerespectarea dispozitiilor date in sarcina directorului general prin Ordinul Ministerului Economiei si Comertului nr. 481/24.05.2005, cu referire la tranzactia ce a facut obiectul dosarului nr. X al Tribunalului Gorj.

In plus, Curtea retine ca si in situatia in care fapta pentru care s-a dispus trimiterea in judecata nu va atrage raspunderea penala, aceasta poate constitui abatere disciplinara care poate oferi temeiul desfacerii contractului de munca. Astfel, institutia suspendarii contractului de munca reprezinta o masura de protectie si a angajatului, al carui contract de munca nu poate fi desfacut pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti din procesul penal.

Curtea mai observa ca dispozitiile examinate nu sunt de natura a incalca nici dreptul la munca garantat de art. 38 alin. (1) din Constitutie, salariatul nefiind impiedicat sa se incadreze in perioada suspendarii contractului de munca la o alta unitate sau in alta functie decat cea cu care este incompatibila fapta ce constituie obiectul acuzarii.

Apelantul face in acest sens o distinctie intre functia pe care o detinea la momentul in care a savarsit faptele pentru care a fost trimis in judecata si functia pe care ar ocupa-o in cazul in care ar fi anulata masura suspendarii, considerand ca atributiile din fisa postului sunt diferite, raportat la fiecare functie, deci fapta pentru care a fost trimis in judecata nu ar fi de natura a il face incompatibil pe salariat cu functia actuala.

Exemplifica in acest sens faptul ca nu ar mai avea printre atributii pe cea de a intra in raporturi contractuale cu tertii, intrucat toate actele sale ar fi supuse confirmarii de catre directorat.

Functia actuala, cea de director de sucursala presupune puteri mult mai limitate decat cea de director general al societatii, dar este tot o functie de conducere, care presupune printre atributiile descrise in fisa postului si cele de negociere si semnare de contracte individuale de munca, reprezentarea sucursalei in raporturile contractuale cu furnizorii si clientii, cu organele de control sau cu alte persoane juridice, negocierea si semnarea contractelor pentru achizitionare de bunuri si servicii.

De mentionat este ca extrasul din hotararea nr. 54/07 06 2016 si din regulamentul anexa la HCS nr. 25/15 06 2017 - depuse in faza procesuala a apelului - sunt acte emise ulterior deciziei nr. 845/03.03.2016 - care face obiectul contestatiei pendinte - si prin urmare nu pot fi avute in vedere la constatarea legalitatii acestui act, pentru ca motivele de nulitate ale unui act juridic nu pot fi decat anterioare sau concomitente cu emiterea actului aflat in discutie.

Apelantul sustine deci ca puterile decizionale ale directorului de sucursala ar fi mult mai limitate, fiind supuse verificarii si cenzurii directoratului.

Se recunoaste totusi ca prin art. 24.6 din actul constitutiv , „Conducatorii sucursalelor sau ai altor sedii secundare ale Societatii nu vor avea capacitatea de a reprezenta Societatea in tranzactii comerciale, cu exceptia in care o asemenea capacitate le-a fost acordata in mod expres printr-o procura care va respecta cerintele prezentului articol sau Adunarea Generala a

Actionarilor, Consiliul de Supraveghere sau Directoratul, dupa caz, a stabilit, in sarcina unui conducator concret identificat, o astfel de competenta pentru o anumita tranzactie comerciala”.

Prin urmare, ar exista posibilitatea ca o asemenea capacitate de a reprezenta Societatea in tranzactii comerciale sa poata fi delegata si unui conducator de sucursala.

Totodata, prin rechizitoriu se imputa reclamantului si fapte pe care le-ar fi comis in legatura cu nerespectarea dispozitiilor date in sarcina directorului general prin Ordinul Ministerului Economiei si Comertului nr. 481/24.05.2005, fara a avea mandat special din partea AGA sau a consiliului de administratie.

Prin urmare, printre faptele pentru care s-a dispus trimiterea in judecata se afla si fapte prin care se imputa depasirea limitelor puterii de decizie a unui director general, fapte care ar putea sa fie repetabile si in ipoteza unei functii de director de sucursala.

Toate aceste argumente conduc spre ideea ca faptele penale pentru care a fost trimis in judecata au o evidenta legatura cu atributiile postului pentru care a fost dispusa masura suspendarii, fara ca textul legal sa ceara conditia identitatii totale dintre faptele ce fac obiectul trimiterii in judecata si functia actuala, pentru care se dispune masura suspendarii raporturilor de munca.

In ceea ce priveste potentiala discriminare fata de situatia angajatului G. caruia nu i s-a suspendat contractul individual de munca, trebuie mentionat ca nu suntem in situatii comparabile, avand in vedere ca salariatul G. nu ocupa un post de conducere in organigrama intimatei, dupa cum se lasa la latitudinea angajatorului oportunitatea de a apela la o astfel de masura.

Pentru considerentele expuse, constatand ca motivele de apel nu sunt de natura a conduce la schimbarea sau anularea sentintei contestate, in baza art. 480 Noul Cod proc. civ. va fi respins apelul ca nefondat.
(Decizia nr. 1816 din 10 Iulie 2017- Sectia I Civila - rezumat judecator Stelian Aurelian Cadea).