Infractiunea de vatamare corporala. Notiunea de prejudiciu grav si permanent.
19 martie 2020Intelesul notiunii de „transfer de intreprindere” in reglementarea Directivei Consiliului Europei nr. 2001/23/CE si efectul sau asupra drepturilor salariatilor
19 martie 2020
Infractiunea prevazuta de art. 202 alin. 1 Cod penal anterior este in prezent incriminata chiar de art. 219 alin. 1 si 2 lit. c) din noul Cod penal, neputandu-se retine ca nu mai este prevazuta de legea penala ca infractiune.
Art. 202 alin. 1 Cod penal anterior
Art. 219 alin. 1 si 2 lit. c) din noul Cod penal
In cazul in care victima infractiunii prevazute de art. 202 alin. 1 Cod penal anterior, in varsta de 13 ani, a manifestat opozitie, actele de natura sexuala comise de inculpat (mangaierea zonelor intime ale victimei si muscarea acesteia de obraz) fiind exercitate prin constrangerea victimei minore, instanta nu putea dispune achitarea, pe motiv ca fapta a fost dezincriminata.
Aceasta fapta este in prezent incriminata chiar de art. 219 alin. 1 si 2 lit. c) din noul Cod penal, neputandu-se retine ca nu mai este prevazuta de legea penala ca infractiune.
(Decizia penala nr.235/A-MF/31 Martie 2015)
Prin sentinta penala nr.166 din 24 septembrie 2014, pronuntata de Judecatoria Horezu, in baza art. 396 alin. 5 Cod proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod proc. pen. si art. 4 Cod penal cu referire la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a fost achitat inculpatul PIC, trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de coruptie sexuala in forma continuata, prev. de art. 202 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplic.art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, intrucat fapta nu mai este prevazuta de legea penala ca infractiune in modalitatea retinuta in actul de inculpare si sesizare al instantei.
S-a constatat ca persoana vatamata SA nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
In baza art. 275 alin. 3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare au ramas in sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, ca la data de 01.04.2010, in cursul dupa-amiezii, persoana vatamata SA impreuna cu martora AG, asteptau la o intersectie din orasul Berbesti un mijloc de transport in comun pentru a se deplasa in localitatea de domiciliu, respectiv comuna Alunu, jud. Valcea. La un moment dat, in apropiere a oprit autoturismul condus de martorul Vaduva Cosmin Ilie, in care se afla si inculpatul PIC, pe bancheta din spate. Martorul VCIO le-a invitat sa mearga cu el in comuna Alunu, cele doua fiind de acord cu propunerea martorului. Persoana vatamata s-a asezat langa inculpat, pe bancheta din spate. Profitand de faptul ca persoana vatamata se afla langa el, inculpatul a inceput sa faca afirmatii cu conotatie sexuala, sa o sarute in zone erogene si sa o mangaie pe picioare si pe sani, spunandu-i ca doreste sa aiba o relatie cu ea, dupa care a muscat-o de obrazul stang, provocandu-i o echimoza ce a fost observata si de mama acesteia, martora SC.
Ulterior, la data de 04.04.2010, cu ocazia sarbatorilor pascale, persoana vatamata impreuna cu sora sa, SN si varul sau, CEA si alti prieteni au mers la un picnic in punctul „Iezer” din comuna Alunu. In acelasi grup se afla si inculpatul. In aceasta imprejurare, inculpatul a avut un comportament indecent fata de persoana vatamata, facandu-i verbal avansuri sexuale (,, ...PIC mi-a tot facut avansuri verbale cu tenta sexuala, fapt ce m-a determinat sa-i cer verisorului meu CEA sa ma insoteasca pana in zona unde se afla mama mea...” .Acest comportament al inculpatului a durat aproximativ o ora, desi i s-a solicitat sa inceteze.
Desi in rechizitoriu s-a retinut ca inculpatul a luat-o in brate si s-a asezat asupra ei, in timp ce statea intinsa pe sol, persoana vatamata declara situatia de fapt retinuta mai sus de catre instanta.
Persoana vatamata a hotarat, dupa aproximativ o ora, sa plece de la picnic si sa se deplaseze la o alta petrecere unde se afla si mama ei, solicitandu-i varului ei, CEA sa o insoteasca. Inculpatul a plecat in urma ei impreuna cu un alt tanar, ramas neidentificat, deplasandu-se cu un ATV. I-a ajuns si a impins-o pe persoana vatamata la pamant, dupa care s-a asezat deasupra ei si a inceput sa o sarute si sa o atinga in zone erogene si zone intime, muscand-o din nou de obraz. Persoana vatamata a reusit sa il indeparteze, iar inculpatul s-a reintors la petrecere (...”din nou acesta m-a muscat de obrazul stang, provocandu-mi o vanataie, dupa care m-a lasat sa plec”). Persoana vatamata nu a mentionat ca ar fi tipat si ca in acest context ar fi incetat inculpatul actiunile cu tenta sexuala, ci doar ca a lasat-o sa plece, contrar a ceea ce s-a mentionat la situatia de fapt din rechizitoriu.
La data de 20.04.2010, persoana vatamata SA se intorcea de la scoala, iar cand a trecut prin fata magazinului S.C. Z S.R.L., in dreptul ei a oprit un autoturism marca BMW de culoare visinie, din care a coborat inculpatul, care a luat-o in brate si a asezat-o pe capota autoturismului si a inceput sa o sarute si sa o atinge in zonele intime, desi aceasta nu a fost de acord cu gesturile inculpatului. Dupa cateva minute, a eliberat-o si persoana vatamata a plecat la locuinta ei. Aceasta situatie de fapt nu a fost confirmata de martora DCA, care a fost prezenta la desfasurarea incidentului, aceasta declarand ca nu l-a vazut pe inculpat sa o atinga pe persoana vatamata. Inculpatul a negat aceasta fapta.
In faza de urmarire penala, prin rezolutia din 06.07.2011, organul de cercetare penala a dispus inceperea urmaririi penale fata de inculpat pentru savarsirea infractiunii de coruptie sexuala prev. de art. 202 alin. 1 din Codul penal din 1969, inceperea urmaririi penale fiind confirmata de procuror prin rezolutia din aceeasi data.
Ulterior, cercetarile au fost extinse si pentru alte materiale, dispunandu-se schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de coruptie sexuala in infractiunea de coruptie sexuala in forma continuata prev. de art. 202 alin. 1 din Codul penal din 1969 cu aplic.art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
La cateva zile de la data inregistrarii cauzei pe rolul instantei de judecata (19.01.2014), respectiv la data de 01.02.2014 a intrat in vigoare Noul Cod penal, aprobat prin Legea nr. 286/2009, modificat prin Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a Codului penal.
Prin urmare, pe parcursul procesului penal a intervenit o succesiune de legi in timp, ceea ce presupune analiza reglementarii infractiunii de coruptie sexuala in cele doua reglementari.
Potrivit art. 202 alin. 1 din Codul penal din 1969, actele cu caracter obscen savarsite asupra unui minor sau in prezenta unui minor se pedepsesc cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
Subiectul activ al acestei infractiuni, astfel cum era reglementata de Codul penal din 1969, este orice persoana sub varsta de 18 ani, indiferent de sex. In doctrina s-a apreciat ca aceasta limita de varsta apare ca fiind total nepotrivita din moment in cazul infractiunii mai grave de act sexual cu un minor s-a stabilit limita de varsta de 15 ani.
In Noul Cod penal, infractiunea de coruptie sexuala isi are corespondentul in infractiunea de corupere sexuala a minorilor, reglementata de art. 221 alin. 1 conform caruia comiterea unui act de natura sexuala, altul decat cel prevazut in art. 220, impotriva unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani, precum si determinarea minorului sa suporte ori sa efectueze un astfel de act se pedepsesc cu inchisoarea de la unu la cinci ani.
Rezulta astfel, a aratat instanta de fond, ca in noua reglementare s-a stabilit o limita de varsta pana la care actele cu caracter obscen constituie infractiune. Atunci cand subiectul pasiv are varsta mai mare de 13 ani, fapta nu mai este incriminata spre deosebire de Codul penal din 1969.
Instanta de fond a apreciat ca raportat la situatia de fapt rezultata in urma coroborarii probelor administrate in cauza si expusa mai sus, nu poate fi retinuta infractiunea de agresiune sexuala prev. de art. 219 alin.1 Cod penal, care o infractiune aparuta in noua reglementara, care nu a existat in vechiul cod penal pentru mai multe considerente ce vor fi expuse in continuare.
Astfel, a constatat prima instanta, art.219 alin. 1 Cod penal prevede ca actul de natura sexuala, altul decat cele prevazute in art. 218, cu o persoana, savarsit prin constrangere, punere in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa ori profitand de aceasta stare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.
Rezulta asadar , in opinia instantei de fond, ca elementul material al aceste infractiuni consta in alte acte de natura sexuala decat raportul sexual, actul sexual oral sau anal, insa nu in acte cu caracter obscen care sunt reglementate diferit.
Expresia acte cu caracter obscen este destul de vaga, iar lipsa din Codul penal din 1969 a unor explicatii privind aceasta expresie a dat posibilitatea doctrinei de a formula diferite ipoteze, in deslusirea elementului material al infractiunii. Nici in noua reglementare nu este definita aceasta expresie, ca de altfel nici expresia ,,acte de natura sexuala”.
In doctrina s-a apreciat, cu referire la Codul penal din 1696, ca desi legea nu defineste ce se intelege prin obscen, in genere este vorba de acte, fapte care aduc atingere pudoarei, simtului moral al celor prezenti, care incalca sentimentul comun de bunacuviinta. Intra in aceasta categorie, spre pilda, faptul de a pune mana pe un organ intim al unei femei sau barbat, cu sau fara consimtamantul celuilalt, exhibarea unor asemenea organe, facerea unor gesturi sugerand actul sexual.
Actul de natura sexuala, mentionat in cadrul infractiunii de agresiune sexuala, presupune o actiune mai grava si cu un pronuntat caracter sexual, subiectul pasiv nefiind circumstantiat prin limitarea varstei.
Desi Codul penal nu defineste in concret, ce se intelege prin acte cu caracter sexual, instanta de fond a apreciat ca acestea sunt acte mai grave decat actele cu caracter obscen si care, desi nu presupun o penetrare ca in cazul violului, presupun o actiune agresiva (chiar violenta) care are ca scop obtinerea unei satisfactii sexuale. Am putea incadra in elementul material al acestei infractiuni, cu titlu exemplificativ, practicile sexuale mentionate in considerentele deciziei nr. III/2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii („...e
ste de observat ca, in cazul actelor sexuale savarsite intre persoane de acelasi sex, infractiunea de viol se realizeaza prin constrangerea victimei la oricare dintre relatiile ce se practica in acest scop intre barbati sau intre femei, cum sunt sodomia, felatia sau cunilingusul, impunandu-se sublinierea ca, daca asemenea practici ar fi considerate doar acte de perversiune sexuala…”)
. In aceeasi decizie sunt descrise si actele de perversiune sexuala („...
Celelalte practici sexuale care, fiziologic, nu sunt apte sa produca orgasm si, deci, nu pot fi considerate acte sexuale in acceptiunea legii, constituie acte de perversiune sexuala, cum ar fi mangaierile obscene, fetisismul, voyeurismul..”), care se circumscriu notiunii de acte cu caracter obscene.
Fata de cele expuse, constatand ca inculpatul a savarsit acte cu caracter obscen asupra persoanei vatamate SA, care la data savarsirii acestora avea varsta mai mare de 13 ani, instanta de fond a apreciat, ca in cauza a intervenit dezincriminarea infractiunii de coruptie sexuala in forma continuata, in modalitatea retinuta in rechizitoriu, astfel ca, in baza art. 396 alin. 5 Cod proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod proc. pen. si art. 4 Cod penal cu referire la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, il va achita pe inculpat.
S-a constatat ca persoana vatamata SA nu s-a constituit parte civila in procesul penal.
Impotriva sentintei a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Horezu, care a solicitat sa se dispuna trimiterea cauzei spre rejudecare de catre prima instanta si condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de coruptie sexuala prevazuta de art. 202 alin.1 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din vechiul Cod penal si art. 5 Cod penal.
Procurorul a aratat, in esenta, ca in mod gresit prima instanta a constatat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 4 Cod penal si fapta inculpatului nu mai este incriminata de legea penala ca infractiune, din moment ce infractiunea de coruptie sexuala prevazuta de art. 202 alin.1 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal anterior intruneste in prezent elementele constitutive ale infractiunii de agresiune sexuala prev. de art. 219 alin. 1 si alin.2 lit. c cu aplic. art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal.
S-a mai aratat ca este vadit neintemeiata interpretarea primei instante, in sensul ca actele comise de inculpat nu ar fi de natura sexuala, ci unele care au doar un caracter obscen. Din interpretarea Deciziei nr. III/2005 a Inaltei Curti de casatie si Justitie pronuntata in interesul legii, rezulta ca in speta actele savarsite de inculpat sunt in mod evident acte de natura a produce acestuia o satisfactie de natura sexuala, fiind astfel acte de natura sexuala, in sensul noii legi penale (care, posibil, sa nu fie apte a duce la orgasm, insa acest din urma aspect nu are relevanta sub aspectul infractiunii).
De asemenea, sub aspectul laturii obiective, s-a mai aratat ca actele de natura sexuala comise de inculpat (mangaierea zonelor intime ale victimei si muscarea acesteia de obraz) au fost exercitate prin constrangerea victimei minore, care si-a exprimat dezacordul cu privire la aceste actiuni. De altfel, fata de varsta sa, sub 14 ani, nici nu ar fi putut sa-si exprime un acord valabil.
Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate precum si din oficiu, conform dispozitiilor art. 417, 418 Cod pr.penala, Curtea constata ca este fondat apelul declarat de procuror, in mod nelegal dispunand prima instanta achitarea inculpatului pentru infractiunea pentru care a fost trimis in judecata, pe motiv ca fapta ar fi dezincriminata, in sensul art. 4 Cod penal.
Din actul de sesizare a instantei rezulta ca inculpatul a fost trimis in judecata pentru infractiunea de coruptie sexuala in forma continuata prevazuta de art. 202 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, constand, in esenta, in aceea ca la datele de 01, 04 si 20 aprilie 2010, a comis acte cu caracter obscen asupra minorei SA in varsta de 13 ani, atingand-o in zonele intime si erogene, sarutand-o si facand la adresa ei afirmatii cu tenta sexuala.
Desi incadrarea juridica a faptei conferita prin rechizitoriu este cea de coruptie sexuala, in cuprinsul rechizitoriului faptele sunt descrise ca fiind savarsite de catre inculpat prin constrangerea partii vatamate, fara ca aceasta sa isi dea consimtamantul, mai ales in conditiile in care, data fiind varsta minorei, de doar 13 ani, aceasta nici nu putea fi considerata in stare de a se apara ori de a-si exprima vointa.
In concret, in rechizitoriu se arata ca la data de 1 aprilie 2010 in masina in care se afla si inculpatul, pe bancheta din spate, au urcat partea vatamata SA si martora AG, iar inculpatul, profitand de faptul ca partea vatamata se afla langa el, a inceput sa faca fata de aceasta afirmatii cu conotatie sexuala, sa o sarute in zone erogene si sa o mangaie pe picioare si in zonele intime, muscand-o, totodata, puternic de obrazul stang, astfel incat i-a produs o echimoza.
La data de 4 aprilie 2010, de sarbatorile Pascale, cu ocazia unui picnic intr-un grup in care se gaseau ambele parti, inculpatul a luat-o in brate pe partea vatamata si s-a asezat asupra acesteia, in timp ce statea pe sol, facandu-i avansuri cu tenta sexuala. Partea vatamata si sora sa i-au solicitat inculpatului sa se opreasca, dar acesta s-a dezvinovatit, apreciind ca „nu i-a facut nimic rau” minorei, si a continuat sa o asalteze cu gesturi provocatoare.
Dupa circa o ora, partea vatamata a plecat din acel loc, deplasandu-se pe jos insotita de varul sau, martorul CEA, iar inculpatul i-a urmat cu un A.T.V., i-a ajuns din urma, a impins-o pe partea vatamata si a doborat-o la pamant, dupa care s-a asezat peste ea, a inceput sa o sarute, a atins-o in zonele intime si a muscat-o din nou de obraz (producandu-i o echimoza).
Partea vatamata a incercat sa-l inlature tipand, dupa care inculpatul s-a ridicat si a eliberat-o, revenind la picnic.
In fine, la data de 20 aprilie 2010, in timp ce partea vatamata se intorcea de la scoala catre locuinta sa si trecea prin fata unui magazin satesc, in dreptul sau a oprit un autoturism din care a coborat inculpatul. Acesta a luat-o in brate pe minora, a asezat-o pe capota autoturismului, a inceput sa o mangaie in zonele intime si a sarutat-o, desi aceasta se opunea gesturilor sale.
Analizand materialul probatoriu administrat in cursul urmaririi penale (in conditiile in care in fata primei instante nu s-a efectuat o cercetare judecatoreasca, punandu-se in discutie la primul termen de judecata, dupa citirea actului de sesizare, doar aspectul legat de dezincriminarea faptei), Curtea constata ca, intr-adevar, se confirma faptul ca inculpatul a actionat prin constrangerea partii vatamate la cele trei date mentionate, in conditiile in care aceasta s-a opus actiunilor sale. De altfel, trebuie remarcat ca intr-o astfel de situatie, data fiind varsta victimei, de 13 ani la acel moment, chiar si in lipsa unor acte propriu-zise de constrangere fizica ori psihica, consimtamantul unei astfel de persoane se prezuma a lipsi, intrucat practic aceasta este in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa in mod valabil.
In sustinerea celor anterior mentionate, Curtea are in vedere declaratiile partii vatamate SA, ale carei sustineri (de exemplu, in sensul ca la data de 4 aprilie 2010 actele exercitate de inculpat au suparat-o, determinand-o sa-i ceara verisorului sau sa o insoteasca pe drum, iar la data de 20 aprilie 2010, in timp ce inculpatul a pipait-o pe sani si pe picioare, dupa ce a asezat-o pe capota masinii, minora s-a zbatut pentru a scapa din mainile lui, dar nu a reusit) conduc la concluzia ca aceasta a fost deranjata de actiunile inculpatului, nefiind de acord cu ele si respingandu-le.
Si sora partii vatamate, martora SM, a precizat ca la data de 4 aprilie 2010, cand inculpatul a luat-o in brate, a muscat-o de obraz si chiar s-a asezat peste partea vatamata in timp ce statea in iarba, aceasta din urma si martora i-au cerut inculpatului sa inceteze, insa inculpatul a continuat in acelasi sens, raspunzand ca nu i-ar fi facut nimic rau minorei.
Trebuie precizat ca declaratiile partii vatamate sunt confirmate sub aspectul tuturor acuzatiilor de cele ale martorei SC, mama sa, care a si vazut-o cu echimozele pe obraz, afland de la aceasta ce s-a petrecut, precum si de cele ale martorilor AG (care a insotit-o pe partea vatamata in autoturism la 1 aprilie 2010), SM, sora partii vatamate (care a vazut cele intamplate cu ocazia picnicului din 4 aprilie 2010), CEA (verisorul partii vatamate, martor ocular la cele intamplate pe drum la 4 aprilie 2010), respectiv DG, DC (aflati in zona magazinului satesc la momentul faptei din 20 aprilie 2010).
In raport de toate aceste aspecte, Curtea constata ca, intr-adevar, in mod gresit prima instanta a retinut, mai ales in lipsa unei cercetari judecatoresti si a administrarii nemijlocite a probatoriului, ca actele inculpatului ar fi doar unele cu caracter obscen si ca nu ar fi acte de natura sexuala. Fata de comportamentul concret al inculpatului, aceste acte sunt de natura sexuala, intrucat, chiar daca nu erau apte a duce la orgasm, erau de natura a produce inculpatului o satisfactie de natura sexuala.
Or, aceasta fapta este in prezent incriminata chiar de art. 219 alin. 1 si 2 lit. c din Noul Cod penal, neputandu-se retine ca nu mai este prevazuta de legea penala ca infractiune.
Trebuie observat, in acest sens, ca doar in situatia in care ar fi vorba de comiterea unui act de natura sexuala fara constrangerea victimei ori punerea sa in imposibilitatea de a se apara sau de a-si exprima vointa ori, dupa caz, fara a se profita de aceasta stare, se pune problema dezincriminarii faptei, in raport de dispozitiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 si art. 221 alin.1 din Noul Cod penal, care prevad in prezent un subiect pasiv circumstantiat, si anume un minor care nu a implinit varsta de 13 ani.
In situatia in care, cum este cazul in speta, desi este vorba de un minor cu varsta peste 13 ani, actele de natura sexuala sunt comise in imprejurarea prevazuta de art. 219 alin. 1 Noul Cod penal, nu se poate sustine ca actuala reglementare nu mai incrimineaza o astfel de fapta.
Este adevarat ca atat aspectele de fapt, cat si incadrarea juridica vor putea fi stabilite in mod corespunzator, atat potrivit vechii legi, cat si celei in vigoare, dupa administrarea in mod nemijlocit de catre judecator a probatoriului, insa, din probele administrate in faza urmaririi penale rezulta, cum s-a aratat pe larg anterior, ca acuzatiile aduse inculpatului se refera la o fapta care nu a fost dezincriminata.
Este adevarat si faptul ca, asa cum rezulta din partea introductiva a sentintei apelate, chiar reprezentantul parchetului prezent in sedinta a solicitat achitarea inculpatului, aratand ca infractiunea sesizata nu mai este prevazuta de legea penala, insa acest aspect nu este de natura a acoperi aspectul de nelegalitate a sentintei apelate, astfel incat sa conduca la mentinerea acesteia.
Fata de toate aceste considerente, Curtea, in baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr.penala, a admis apelul declarat de parchet, a desfiintat in intregime sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta pentru efectuarea judecatii in fond.