Infractiunea de concurenta neloiala in materia marcilor

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea speciala.

Infractiuni prevazute in legi speciale. Infractiuni privind marcile.

Indice alfabetic:

Drept penal

• infractiuni privind marcile;
• art. 86 alin. 1 din Legea nr. 84/1998, infractiunea de concurenta neloiala

art. 86 alin.1 Legea nr. 84/1998

Fapta de punere in circulatie a marfurilor contrafacute constituie infractiunea prev. de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 numai daca comercializarea unor astfel de marfuri intruneste cumulativ doua conditii si anume: atingerea titularului marcii si inducerea in eroare a consumatorilor asupra produsului sau serviciului. Fapta inculpatilor care au oferit spre vanzare marfuri contrafacute, purtand marci identice cu marci inregistrate, intruneste doar prima conditie prevazuta de textul incriminator, in sensul ca aduce atingere titularilor marcilor; nu este intrunita insa cea de-a doua conditie, privind inducerea in eroare a consumatorilor asupra produselor, atat timp cat din probele administrate nu rezulta ca inculpatii ar fi prezentat bunurile in discutie ca fiind originale.

Curtea de Apel Galati, sectia penala, Decizia nr. 25/A din 07.02. 2008

Prin sentinta penala nr. 464 din 5.11.2007 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatilor N.V. si P.D. la cate o pedeapsa de 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 si la cate o pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991. In temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante de 6 luni inchisoare pentru fiecare inculpat.

In baza art. 118 lit. f Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpati a urmatoarelor bunuri: 84 bucati treninguri marca Nike, 21 bucati treninguri marca Puma, 8 bucati hanorace marca Nike, 2 treninguri Adidas, 1 bluzon Puma, 1 parfum LaCoste, 2 parfumuri Carolina Herrera, 1 parfum Dolce&Gabana si 1 parfum Hugo.

In fapt, s-a retinut ca inculpatii au cumparat din complexul comercial „Europa” din apropierea municipiului Bucuresti mai multe produse inscriptionate cu denumirea unor firme de prestigiu, bunuri pe care la data de 01.03.2007 le-au expus spre vanzare in fata societatii

comerciale pe care o administrau, ocazie cu care au fost depistati de organele de politie. S-a retinut ca inculpatii au recunoscut ca produsele respective erau contrafacute, stiind acest lucru din momentul cumpararii lor, datorita diferentelor mari de pret fata de produsele originale.

Prin decizia penala nr. 25/A din 07.02.2008 Curtea de Apel Galati a admis apelurile declarate de inculpati si in baza art. 83 lit. b din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 74 lit. a si c, art. 76 lit. e Cod penal si art. 63 alin. 3 Cod penal, a condamnat pe fiecare dintre inculpati la cate o amenda in cuantum de 600 lei.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la 10 alin. 1 lit. d Cod procedura penala a achitat inculpatii pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991.

La adoptarea acestei solutii, instanta a avut in vedere urmatoarele:

In ceea ce priveste savarsirea infractiunii prevazute de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 s-a constatat ca fapta de punere in circulatie a marfurilor contrafacute constituie infractiune numai daca comercializarea unor astfel de marfuri intruneste cumulativ doua conditii, si anume: atingerea titularului marcii si inducerea in eroare a consumatorului asupra produsului sau serviciului. In speta, inculpatii au oferit spre vanzare marfuri contrafacute purtand marci identice cu cele inregistrate pentru produsele Puma, Nike si LaCoste, instanta considerand astfel ca fapta acestora intruneste doar prima conditie prevazuta de textul incriminator, aducand atingere titularilor marcilor. S-a apreciat ca nu este insa intrunita cea de-a doua conditie, privind inducerea in eroare a consumatorilor asupra produselor, avand in vedere ca din probele administrate nu rezulta ca inculpatii ar fi prezentat bunurile in discutie ca fiind originale. Dimpotriva, preturile la care sperau sa isi comercializeze marfa in mediul rural sau targuri erau net inferioare celor la care se vand produsele originale, marfa fiind destinata unui segment al populatiei cu venituri reduse, neinteresat de originea ori provenienta produselor, ci de pretul scazut, accesibil al acestora.

Asadar, nefacandu-se dovada ca inculpatii au urmarit sa ascunda cumparatorilor faptul ca produsele sunt contrafacute si nici ca ar fi intreprins vreo manopera pentru inducerea in eroare a acestora, Curtea de Apel a considerat ca fapta inculpatilor nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991, dispunand achitarea in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala.

In baza art. 84 alin. 1 din Legea nr. 84/1996 a dispus confiscarea in vederea distrugerii a 20 treninguri si a unui bluzon, inscriptionate cu marca Puma si a unui flacon de parfum purtand insemnul LaCoste.

A dispus confiscarea in folosul statului a 84 bucati treninguri si 8 bucati hanorace inscriptionate cu marca Nike, 2 bucati treninguri inscriptionate cu marca Adidas, 2 flacoane parfum purtand inscriptia Carolina Herrera, 1 flacon parfum purtand inscriptia Dolce&Gabana si 1 flacon de parfum purtand inscriptia Hugo. A respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea.

In apelul formulat de procuror s-a solicitat schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 in infractiunea prevazuta de art. 86 din Legea nr. 84/1998, sustinandu-se ca Legea nr. 84/1998 este ulterioara si are caracter special in raport cu norma generala la care se refera Legea nr. 11/1991, astfel incat in cauza sunt incidente dispozitiile art. 86 din Legea nr. 84/1998. Curtea de Apel Galati a apreciat ca schimbarea incadrarii juridice nu se impune avand in vedere ca dispozitiile art. 86 din Legea nr. 84/1998 incrimineaza acte de concurenta neloiala diferite de cele retinute in sarcina inculpatilor.

In ceea ce priveste confiscarea marfurilor contrafacute, Curtea de Apel a retinut ca aceasta masura este reglementata in legea speciala (Legea nr. 84/1998), in art. 84, potrivit caruia titularii marcii pot solicita instantei judecatoresti sa dispuna masura confiscarii si, dupa caz, a distrugerii produselor care poarta marci sau indicatii geografice prevazute la art. 83; in consecinta, instanta de fond a facut o gresita aplicare a legii, invocand dispozitiile art. 118 lit. f din Codul penal.

Prin decizia nr. 2236 din 20.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Galati.

In recurs, parchetul a solicitat schimbarea incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 5 alin 1 lit. b din Legea nr. 11/1991 in infractiunea prevazuta de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991, modificata prin Legea nr. 298/2001. Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins aceasta solicitare cu motivarea ca s-ar incalca prevederile art. 6 din Conventia Drepturilor Omului, daca s-ar admite ca de abia in faza recursului sa se retina incadrarea juridica corecta, intrucat in acest mod inculpatii s-ar afla in situatia de a nu fi fost corect informati asupra procedurilor formulate impotriva lor si de a fi lipsiti de calea de atac impotriva acestei decizii.

Instanta suprema apreciaza ca in mod corect instanta de apel a analizat infractiunea prevazuta de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 298/2001 care incrimineaza punerea in circulatie de produse contrafacute si a pronuntat, corect, o solutie de achitare, retinand ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca in cauza nu s-a solicitat si nu s-a procedat la extinderea procesului penal si cu privire la infractiunea reglementata de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991 in conditiile art. 336 Cod procedura penala, astfel ca nu se poate ajunge la o condamnare a inculpatilor direct in recurs pentru o infractiune ce nu a constituit obiectul actului de acuzare.

Revenind la incadrarea juridica a faptelor, retinuta in cauza de instantele de judecata, decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie a analizat hotararile atacate sub aspectul motivelor de recurs invocate, aratand ca in mod corect instanta de fond a dispus achitarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale acesteia si expunand totodata motivele pentru care in recurs nu se poate dispune condamnarea pentru infractiunea prev. de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991 sau cea prev. de art. 86 din Legea nr. 84/1998, care nu au constituit obiectul actului de acuzare.

Nota

Deciziile redate mai sus readuc in discutie problema delimitarii corecte in drept a infractiunii de concurenta neloiala, asa cum este reglementata in Legea nr. 11/1991, de aceeasi infractiune incriminata in art. 86 din Legea nr. 84/1998.

Potrivit dispozitiilor
art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991
modificata prin OUG nr. 121/2003, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei
punerea in circulatie
de
marfuri contrafacute
si/sau pirat, a caror comercializare
aduce atingere titularului marcii
si
induce in eroare consumatorul asupra calitatii produsului/serviciului.

Potrivit dispozitiilor
art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991
modificata prin OUG nr. 121/2003, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea,
oferirea spre vanzare sau vanzarea unor marfuri sau servicii purtand mentiuni false privind
brevetele de inventii,
marcile
, indicatiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuala cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea,
originea si caracteristicile marfurilor
, precum si cu privire la
numele producatorului sau al comerciantului
, in
scopul de a-i induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari.

Art. 5 alin. 2 prevede ca prin mentiuni false asupra originii marfurilor se inteleg orice indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile au fost produse intr-o anumita localitate, intr-un anumit teritoriu sau intr-un anumit stat.

Art. 86 alin. 1 din Legea nr. 84/1998 stipuleaza ca orice utilizare a marcilor sau indicatiilor geografice, contrara practicilor loiale in activitatea industriala sau comerciala, in scopul de a induce in eroare consumatorii, constituie un act de concurenta neloiala si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la doi ani sau cu amenda de 15 milioane.

In speta analizata, asa cum s-a precizat anterior, inculpatii au cumparat din complexul comercial Europa mai multe produse inscriptionate cu denumirea unor firme de prestigiu, bunuri pe care le-au expus spre vanzare in cadrul firmei pe care o detineau.

Analizand aceasta fapta din punctul de vedere al elementelor constitutive ale fiecareia din cele trei infractiuni de mai sus, se constata urmatoarele:
art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991
sanctioneaza punerea in circulatie de marfuri contrafacute, care aduce atingere titularului marcii, savarsita in scopul inducerii in eroare a consumatorilor asupra calitatii produselor. Ceea ce caracterizeaza aceasta infractiune este deci o calificare a intentiei faptuitorului prin scopul expres urmarit, acela al inducerii in eroare a consumatorilor in ceea ce priveste calitatea produselor. Din situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta de instantele de judecata, nu rezulta insa ca inculpatii ar fi intreprins vreo actiune de natura sa indice urmarirea unui asemenea scop, expunerea spre vanzare a marfurilor purtand marci identice cu marci inregistrate, nefiind insotita de nicio mentiune privind calitatea acestora.

Consideram ca faptele comise de inculpati nu se circumscriu nici elementului material al infractiunii prev. de
art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991
, esential pentru existenta acesteia

fiind ca marfurile sa poarte mentiuni false privind marcile, originea si caracteristicile acestora etc., cerinte care nu se regasesc in activitatea infractionala desfasurata de acestia.

Apreciem ca fapta descrisa intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de
art. 86 din Legea nr. 84/1998.
Sub aspectul elementului material, infractiunea se poate realiza prin actiunea de utilizare a marcilor contrara practicilor loiale in activitatea industriala sau comerciala. In doctrina, prin „practici loiale” se intelege respectarea intrutotul a practicilor, obiceiurilor bazate pe incredere din activitatea industriala sau comerciala, fara a incalca drepturile comerciantilor sau ale consumatorilor. Consideram ca punerea in vanzare a unor produse ce poarta fara drept insemnele unei marci inregistrate reprezinta o astfel de utilizare a unei marci contrara practicilor loiale. Pentru realizarea elementului material al infractiunii este necesar ca faptuitorul sa urmareasca inducerea in eroare a consumatorilor, legiuitorul nespecificand de aceasta data aspectul asupra caruia trebuie sa poarte eroarea, ca in situatia art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991. In consecinta, apreciem ca inculpatii, prin expunerea de produse care purtau in mod neautorizat insemnele unor marci inregistrate, despre care stiau ca nu sunt originale, au urmarit sa creeze confuzie in randul consumatorilor cu privire la originalitatea acestora.

Pe de alta parte, art. 86 din Legea nr. 84/1998 reprezinta o reglementare speciala, pentru ca prevede o forma de concurenta neloiala comisa prin utilizarea unei marci sau indicatii geografice, in raport cu art. 5 din Legea nr. 11/1991, care constituie reglementarea de baza a infractiunii de concurenta neloiala si se refera la toate obiectele proprietatii industriale, motiv pentru care consideram ca in cazul concurentei neloiale in materie de marci se va aplica norma speciala din art. 86 al Legii nr. 84/1998.

Revenind la incadrarea juridica a faptelor, retinuta in cauza de instantele de judecata, decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie a analizat hotararile atacate sub aspectul motivelor de recurs invocate, aratand ca in mod corect instanta de fond a dispus achitarea inculpatilor pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale acesteia si expunand totodata motivele pentru care in recurs nu se poate dispune condamnarea pentru infractiunea prev. de art. 5 lit. g din Legea nr. 11/1991 sau cea prev. de art. 86 din Legea nr. 84/1998, care nu au constituit obiectul actului de acuzare.