Infractiune de distrugere. Titularul plangerii prealabile.

 

Art. 253 alin. 1 Cod penal

Art. 217 alin. 1 Cod penal anterior

 

Plangerea prealabila pentru savarsirea infractiunii de distrugere, prevazute de art. 253 alin. 1 Cod penal, depusa de catre administratorul unic al societatii comerciale proprietare a automobilului distrus este apta sa declanseze formele de angajare a raspunderii penale a autorului infractiunii.

 

(Decizia penala nr. 35/18 Ianuarie 2017)

 

Prin sentinta penala nr.213 din 15 septembrie 2016, pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, in temeiul art. 396 alin.6 si art. 16 alin.1 lit. e) C.proc.pen. cu aplicarea disp. art. 253 alin.6 C.pen. s-a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului SMC
,
pentru savarsirea infractiunii de „distrugerea”, fapta prev. si ped. de art. 253 alin.1 C.pen., ca urmare a lipsei plangerii prealabile.

In baza art. 25 alin.5 C.proc.pen. a fost lasata nesolutionata actiunea civila pornita de partea civila SC ET SRL.

In baza art. 386 alin. 1 Cod procedura penala cu referire la art. 5 Cod penal, s-a schimbat incadrarea juridica a faptei pentru care inculpatul SMC a fost trimis in judecata prin rechizitoriu, din infractiunea prevazuta de art. 193 alin.1 C.pen. in  vigoare, in  infractiunea prev. de art. 180 alin.1 C.pen. anterior.

In baza art. 180 alin.1 C.pen. anterior, cu aplicarea art. 63 alin.3 C.pen. anterior, a fost condamnat inculpatul SMC, la pedeapsa amenzii penale in suma de 5000 lei.

In baza art. 19 si urm. si art. 397 C.proc.pen., s-a admis, in parte, actiunea civila formulata de numita DC

si pe cale de consecinta, a fost obligat inculpatul SMC la plata in favoarea acestei partii civile a sumei de 500 lei, reprezentand daune morale.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond  a retinut, ca in data de 11.01.2014, in jurul orelor 11,00, persoana vatamata DC a parcat autoturismul marca VW Polo, cu numarul de inmatriculare ***, proprietatea SC ET SRL, in fata blocului in care aceasta locuieste, respectiv, in spatele autovehiculelor din parcare. Prin aceasta manevra, partea vatamata a blocat accesul la drumul public al autoturismului VW Golf  3, cu nr. de inmatriculare ***, apartinand inculpatului.

Dupa aproximativ 4 ore, in timp ce se afla la un vecin din bloc, persoana vatamata a fost apelata telefonic de catre martorul PI, care i-a relatat ca inculpatul, nervos ca nu poate sa iasa din parcare, a inceput sa loveasca autoturismul acesteia, in mod repetat, prin manevre de mers inapoi, cauzandu-i avarii.

Inculpatul a sustinut,  ca a incercat sa iasa din parcare strecurandu-se pe langa autoturismul partii vatamate, insa neavand loc l-a lovit. Depozitiile sale au fost contrazise de declaratiile partii vatamate si ale martorilor audiati, care au confirmat ca inculpatul a incercat sa rastoarne autoturismul partii vatamate, lovindu-l repetat cu autoturismul sau. Ca atare, declaratiile inculpatului au fost inlaturate de instanta de fond, starea de fapt reala fiind cea expusa de martori.

In conditiile in care, a aratat instanta de fond, pentru infractiunea de distrugere s-a dispus incetarea procesului penal, starea de fapt reala a fost avuta in vedere doar in circumstantiere, la stabilirea si individualizarea unei eventuale sanctiuni.

In timp ce inculpatul efectua aceste manevre, in parcare a coborat si partea vatamata care, i-a solicitat sa se opreasca. Inculpatul i-a cerut acesteia sa mute autoturismul pentru a putea iesi din parcare, iar in raport de refuzul partii vatamate de a muta vehiculul inainte sa ajunga la fata locului organele de politie, intre cei 2 a izbucnit un conflict verbal.

Pe fondul acestui conflict, inculpatul a lovit partea vatamata cu palma, aceasta la randul sau l-a lovit pe inculpat cu piciorul, dupa care, acelasi inculpat a tras-o de par pe partea vatamata.

Starea de fapt aferenta conflictului verbal si fizic a fost expusa diferit de cele doua persoane implicate, fiecare dintre acestea avand o depozitie subiectiva, de natura a agrava contributia celuilalt si a diminua pana la inexistenta propria contributie.

Instanta de fond a constatat, ca relevanta este insa declaratia martorului Paun Ion, care a relatat intr-un mod nepartinitor cele observate si care se coroboreaza in cea mai mare parte cu depozitiile numitilor OM, RF si RFM.

Afirmatiile inculpatului precum ca nu a agresat-o in vreun fel au fost inlaturate, acestea necoroborandu-se cu nici un alt mijloc de proba. Mai mult, veridicitatea acestor declaratii a fost pusa sub semnul intrebarii de rezultatul testului de detectare a comportamentului simulat.

In concluzie, instanta de fond a retinut ca inculpatul a agresat fizic partea vatamata prin lovirea cu palma si actiuni de tragere de par.

Actiunile exercitate de inculpat asupra partii vatamate i-au provocat acesteia leziuni traumatice pentru care insa nu au fost necesare zile de ingrijire medicala.

Instanta de fond a apreciat, ca fapta inculpatului care, in data de 11.01.2014 a agresat-o fizic pe partea vatamata, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovirea sau alte violente, prevazuta de art. 180 alin.1 C.pen. anterior.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, s-a retinut ca elementul material a constat in actiunile de lovire, iar urmarea imediata a implicat afectarea sanatatii partii vatamate, afectare care nu a impus insa zile de ingrijiri medicale.

Inculpatul a actionat cu intentie indirecta, in sensul ca a prevazuta ca loviturile pot afecta starea de sanatate a partii vatamate si chiar daca nu a urmarit acest rezultat l-a acceptat.

Din probele administrate, instanta de fond a constatat, ca si partea vatamata l-a lovit pe inculpat cu piciorul. Insa, actiunile sale nu au urmarit vatamarea corporala a inculpatului fie si ca urmare a faptului ca ar fi deteriorat autoturismul pe care il folosea, ci au fost exercitate in mod instinctual, in scopul de a se apara de violentele care erau exercitate asupra sa.

In favoarea inculpatului, instanta de fond nu a retinut nici circumstanta atenuanta a provocarii. Intr-adevar, acesta si-a gasit autoturismul blocat in parcare, fiind pus in situatia de a nu putea sa-l foloseasca. Mai mult, aceasta blocare a durat o perioada semnificativa de timp, cca. 4 ore, iar utilizatorul vehiculului care il blocase nu a putut fi gasit nici macar la domiciliul sau. O asemenea stare de fapt este, in opinia instantei de fond, de natura a genera o stare de tensiune pentru orice persoana, cu atat mai mult pentru una care se grabea din diferite considerente. Insa, s-a constatat, ca incidentul respectiv a  fost generat chiar de inculpat, care a inteles sa parcheze autoturismul propriu pe locul de parcare dat in folosinta partii vatamate de autoritatile administrative. Partea vatamata a incheiat un acord de folosinta a unui loc de parcare, in baza caruia plateste administratorului domeniului public o taxa, iar in momentul in care a dorit sa utilizeze acel loc s-a aflat in imposibilitatea generata de fapta inculpatului. Acesta dimpotriva, desi nu avea vreun drept de folosinta asupra acelui loc de parcare a inteles sa restranga dreptul utilizatorului legal fara vreo justificare legala. In concluzie, culpa apartine inculpatului si nici o persoana nu poate invoca propria sa culpa in favoarea sa.

Potrivit art. 180 alin.1 C.pen., a aratat instanta de fond, lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice se pedepsesc cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.

Inculpatul nu se afla la primul contact cu legea penala, savarsind anterior si alte fapte cu violenta insa, vazand sanctiunea aplicata pentru acestea – amenda, s-a retinut un pericol social redus.

Nici fapta savarsita  in data de 11.01.2014 nu a generat un pericol social ridicat, in acest sens instanta de fond a retinut lipsa zilelor de ingrijire medicala.

Ca atare, instanta s-a orientat tot catre pedeapsa amenzii penale.

Potrivit art. 63 alin.3 C.pen., cand legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele, alternativ cu pedeapsa inchisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei si maximul special de 15.000 lei
.

Vazand circumstantele savarsirii faptei, caracterizarea inculpatului realizata de catre martori si antecedentele sale, instanta a aplicat  pedeapsa amenzii in suma de 5000 lei, retinand ca, suma in cauza este de natura a-l determina pe inculpat a se abtine pe viitor de la savarsirea altor abateri de natura penala si nu numai.

Cu privire la latura civila a cauzei, instanta de fond a retinut, ca in cursul urmaririi penale, partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 30.000 lei, atat pentru prejudiciul material suferit prin distrugerea autoturismului, cat si cel moral generat de suferintele provocate prin agresiunile fizice ale inculpatului.

In ceea ce priveste daunele materiale, instanta a dispus lasarea nesolutionata actiunea civila pornita de partea civila SC ET SRL.

Daunele morale, generate de suferintele pentru savarsirea de catre inculpat a infractiuni care a atras condamnarea sa, au fost avute in vedere de instanta. Intr-adevar, partea vatamata a avut unele suferinte, generate de actiunile violente ale inculpatului, insa nu suficient de intense, in conditiile in care nu au fost necesare zile de ingrijiri medicale.

S-a apreciat de catre instanta de fond, ca suma de 500 lei este suficienta a compensa suferintele avute ca urmare a primirii unei lovituri cu palma, o tragere de par si actiunile de strangerea de gat.

Impotriva sentintei au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Curtea de Arges si partea civila DC.

Parchetul a criticat hotararea pe motive de nelegalitate si netemeinicie aratand , mai intai, ca prin combinarea dispozitiilor mai favorabile din legile penale succesive prima instanta a creat o alta lege deoarece intr-o prima faza instanta a dispus incetarea procesului penal impotriva inculpatului pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 253 alin. 1 cod penal nou, iar intr-o a doua faza instanta a schimbat incadrarea juridica a faptei de lovire din infractiunea prevazuta de art. 193 alin. 1 cod penal nou in infractiunea prev. de art. 180 alin. 1 cod penal vechi.

Sentinta este netemeinica deoarece in mod gresit instanta de judecata a dispus incetarea procesului penal pornit impotriva inculpatului pentru savarsirea infractiunii de distrugere, ca urmare a lipsei plangerii prealabile considerand ca in cazul infractiunii de distrugere calitatea de persoana vatamata o are proprietarul autoturismului – respectiv SC ET SRL – care nu a formulat plangere prealabila in termenul prevazut de lege.

Partea civila a criticat si ea hotararea, pe aceleasi aspecte vizand gresita solutie de incetare a procesului penal pentru infractiunea de distrugere, mai ales ca organul de urmarire penala, fata de inscrisurile doveditoare ale calitatii numitei DC de reprezentant al SC ET SRL, s-a considerat lamurit si a luat act de manifestarea de vointa a acesteia in dubla calitate, persoana fizica vatamata si reprezentant al persoanei vatamate societate comerciala.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate si a celor ce pot fi luate in considerare din oficiu, Curtea apreciaza ca ambele apeluri sunt fondate.

Prima instanta a retinut in mod corect situatia de fapt, materialul probator administrat in cauza dovedind, dincolo de orice indoiala rezonabila, atat existenta faptelor imputate , cat si vinovatia inculpatului. Prima instanta a facut o justa apreciere a probelor care au demonstrat atitudinea culpabila a inculpatului, reactia lui disproportionata fata de conflictul izbucnit cu persoana vatamata si chiar actiunea de distrugere a autoturismului persoanei vatamate.

In privinta acestei din urma fapte, impartasim criticile parchetului si ale partii civile
vis-a-vis
de gresita dezlegare juridica a acestui conflict de drept, prima instanta facand o aplicare eronata a legii penale in materia titularului plangerii prealabile. Consideram a fi de un formalism excesiv interpretarea oferita de prima instanta care, in motivare a apreciat ca atata vreme cat SC ET SRL nu a formulat expres o plangere prealabila, plangerea depusa de partea civila DC nu poate fi luata in considerare. In fapt, singurul administrator al acestei societati este chiar partea civila DC ceea ce inseamna ca manifestarea de vointa a acesteia putea fi lesne interpretata ca angajand si societatea comerciala condusa de aceasta. Este ceea ce au facut, in mod just, si organele de urmarire penala care au declansat formele de angajare a raspunderii penale a inculpatului pentru comiterea infractiunii de distrugere in baza plangerii prealabile depusa de partea civila DC.

In aceste conditii, consideram ca fapta inculpatului SMC care, la data de 11.01.2014, pe fondul agresiunii comise asupra partii civile DC, a cauzat avarii autoturismului proprietatea SC ET SRL Curtea de Arges, administrata de partea civila, intruneste elementele de tipicitate ale infractiunii de distrugere prevazuta de art. 217 alin. 1 cod penal.

Avand in vedere data comiterii faptelor, Curtea a considerat ca legea penala mai favorabila este cea veche, asa cum bine a interpretat si prima instanta, in conditiile in care pe de o parte, limitele de pedeapsa prevazute de legea veche erau mai mici, iar pe de alta parte, regimul sanctionator al concursului de infractiuni era mai bland prin faptul ca sporul de pedeapsa nu se impunea a fi aplicat obligatoriu.

S-a apreciat, date fiind dispozitiile art. 72 din vechiul cod penal, ca se impune condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale si pentru comiterea infractiunii de distrugere, date fiind circumstantele faptei , ea fiind precedata de violente exercitate asupra partii civile, persoana de sex feminin aflata intr-o pozitie de vulnerabilitate mai mare decat inculpatul, dar si urmarile ce au constat in avarierea destul de serioasa a autoturismului asa cum o arata actele de la dosar. Mai avem in vedere si atitudinea inculpatului care nu si-a recunoscut faptele imputate si care este cunoscut cu antecedente penale .

In ceea ce priveste latura civila a partii civile a SC ET SRL, s-a considerat ca aceasta este admisibila deoarece partea civila a facut dovada existentei prejudiciului, asa cum o arata facturile fiscale ce atesta reparatiile aduse autoturismului, iar intre fapta ilicita comisa de inculpat si prejudiciul cauzat exista o legatura directa de cauzalitate.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 421 pct. 2 lit. a cod procedura penala, Curtea va admite apelurile formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Curtea de Arges si de partea civila ET SRL, prin administrator DC,  impotriva sentintei penale nr.213 din data de 15.09.2016, pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, in dosarul nr.1144/216/2015.

A fost desfiintata in parte sentinta si rejudecand a dispus urmatoarele:

A inlaturat solutia de incetare a procesului penal pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 253 alin. 1 din Cp.

A constatat ca legea penala mai favorabila este Vechiul Cod penal.

In baza art. 217 alin. 1 din VCp cu aplic. art. 63 alin. 3 din VCP si art. 5 din Cp, a  condamnat pe inculpatul SMC la pedeapsa amenzii in cuantum de 2000 lei. In baza art. 33 lit. a si 34 alin. 1 lit. c VCp , a contopit pedepsele si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, amenda in cuantum de 5000 lei.

A atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 63 ind. 1 VCp.

A admis actiunea civila formulata de partea civila ET SRL, iar in baza art. 25 alin. 1  si 397 din Cpp raportat la art. 1349, 1357, 1381, 1385 din C.civ., a obliga inculpatul la plata sumei de 2609 lei catre partea civila ET SRL.

Au fost mentinute in rest dispozitiile sentintei apelate.

In baza art. 33 lit. a si 34 alin. 1 lit. c VCp  au fost contopite pedepsele si a fost aplicata inculpatului pedeapsa cea mai grea, amenda in cuantum de 5000 lei.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 63 ind. 1 VCp, fiind mentinute in rest dispozitiile sentintei apelate.