Individualizarea pedepsei.Circumstantele atenuante.Recunoasterea vinovatiei. Infractiuni privind regimul circulatiei  pe  drumurile publice. Comiterea faptei in timpul  suspendarii conditionate a unei pedepse cu inchisoarea. Neintrunirea conditiilor legale.

 

C.pen., art.

72, art. 74, art. 83

O.U.G. nr.195/2002 republicata, art. 87 alin.1

 

Atitudinea sincera si de regret manifestata de inculpat atat in  faza de urmarire penala cat si la judecata cauzei, intelegand sa pledeze pentru recunoasterea  vinovatiei, asumandu-si  in totalitate faptele retinute in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei, constituie cauza legala pentru reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa in sensul art. 320/1 alin.7 Cod procedura penala.

         Ca urmare, in raport de circumstantele comiterii faptei, atari date personale nu justifica si constatarea circumstantelor atenuante prevazute de art.74 cod penal, cat timp anterior el a fost condamnat la pedeapsa de sase luni inchisoare pentru o infractiune de acelasi gen iar reluarea ciclului infractional s-a realizat mai inaintea implinirii termenului de incercare privind suspendarea conditionata a executarii acesteia.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 508/R  din 15 aprilie 2011.

                                                  

Prin sentinta penala nr.293 din 08 februarie 2011 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, prevazuta si pedepsita de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicata, coroborat cu art.320

¹

alin.7 cod procedura penala.

     Totodata conform art. 83 cod penal s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 6(sase)luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr.488/20.11.2007, definitiva prin neapelare la data de 04.12.2007, urmand ca in final prin cumul aritmetic, acesta sa execute pedeapsa rezultanta de 1(un) an si 6 (sase) luni inchisoare.

Din materialul dosarului rezulta ca, prezentandu-se in fata primei instante si mai inaintea inceperii cercetarii judecatoresti acesta a declarat ca recunoaste in totalitate savarsirea faptei retinute in actul de sesizare si solicita ca judecata sa se faca  potrivit dispozitiilor art. 320/1 cod proc. penala, in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, pe care le cunoaste si le insuseste.

Apreciindu-se ca sunt intrunite conditiile legale privind judecata simplificata, ca faptele au fost bine stabilite in prima faza procesuala si sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite aplicarea unei pedepse, s-a trecut la solutionarea cauzei, retinandu-se urmatoarea situatie de fapt:

La data de 26.02.2010, cu ocazia unui control de rutina efectuat pe B-dul Republicii din municipiul Ploiesti, organele de politie au oprit in trafic autoturismul marca VW Vento numarul PH-11-VMH, constatandu-se ca acesta este condus de inculpatul  care emana halena alcoolica, iar la testarea cu aparatul etilotest a rezultat o valoare de 1,17 mg/l alcool pur in aerul expirat.

In atare situatie acesta a fost condus la Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti unde la interval de o ora i-au fost recoltate doua probe biologice de sange, a caror analiza a stabilit o alcoolemie  de 2,30 mg/l la orele 23,55 si respectiv de 2,20 mg/l. la orele 00, 55.

Efectuandu-se calculul retroactiv al alcoolemiei, prin raportul de expertiza nr.1093/i/2010 s-a concluzionat faptul ca in jurul orelor 23,30 inculpatul ar fi putut avea in sange o alcoolemie teoretica in descrestere de cca. 0,90 mg/l.

Impotriva acestei sentinte, in termenul legal a declarat recurs inculpatul, criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica sub aspectul individualizarii cuantumului pedepsei.

S-a sustinut ca fata de circumstantele personale si imprejurarile savarsirii faptei, aceasta este prea severa, impunandu-se constatarea circumstantelor atenuante si redozarea sub minimul special de 1 an inchisoare, calculat cu luarea in considerare a reducerilor legale de care beneficiaza conform art. 320

¹

cod procedura penala.

Recursul nu este fondat.

Pedeapsa de un an inchisoare aplicata pentru fapta, obiect al prezentei cauze este justa, criteriile de individualizare prevazute in art. 72 Cod penal, respectandu-se intocmai.

      Este de principiu, ca potrivit acestor dispozitii legale, la stabilirea

 pedepselor judiciare, instantele judecatoresti sunt obligate sa tina seama atat  de datele personale ale faptuitorului, cat si de gravitatea concreta a faptei stabilita in sarcina acestuia, de imprejurarile si mobilul ce au determinat incalcarea legii penale, precum si de orice alte elemente ce ar agrava sau atenua raspunderea penala.

               In speta, astfel cum s-a motivat si de judecatorul fondului, chiar daca inculpatul si-a recunoscut vinovatia, intelegand sa se judece potrivit procedurii simplificate prevazute de art. 320/1, nu se impune acordarea de circumstante atenuante si nici dozarea cuantumului pedepsei conform art. 76 Cod penal, sub limita de 8 luni inchisoare (determinata conform reducerii cu 1/3 a minimului special prevazut de textele incriminatorii).

Atitudinea sincera si de regret manifestata de o persoana pusa sub acuzare, atat in  faza de urmarire penala cat si la judecata cauzei, intelegand sa pledeze pentru recunoasterea  vinovatiei, asumandu-si  in totalitate faptele retinute in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei, constituie cauza legala pentru reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa in sensul art. 320/1 alin.7 Cod procedura penala.

 In raport de circumstantele comiterii faptei, atari date personale nu impun insa si atenuarea raspunderii penale potrivit art.74 si art.76 cod penal, deoarece anterior recurentul a fost condamnat la pedeapsa de sase luni inchisoare pentru o infractiune de acelasi gen iar reluarea ciclului infractional s-a realizat mai inaintea implinirii termenului de incercare privind suspendarea conditionata a executarii acesteia.

Ca urmare, asigurarea functiei de control a statului asupra respectarii legislatiei ce protejeaza siguranta traficului rutier si pietonal, ca si aceea retributiva in raport de pericolul social concret prezentat pentru ordinea publica a faptei comise, impun sanctionarea recurentului cu o pedeapsa situata peste limita minima speciala mentionata.

La aceasta se adauga si imprejurarea ca prin valoarea gradului de imbibatie alcoolica prezentat in sange si punerea in circulatie a unui autovehicul pe un drum public cu trafic intens rutier si pietonal, acesta a prezentat un serios pericol real iar concretizarea acestuia in consecinte prejudiciabile a fost evitata la interventia oportuna a lucratorilor de politie aflati in exercitiul functiei.

Asa fiind, hotararea atacata este justa si conforma legii si sub aspectul analizat, astfel ca in baza art. 385

¹⁵

pct. 1 lit. b Cod proc. penala se va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

                                      
                               

                                  (Judecator Elena Negulescu)