Incidenta cazului bine justificat, conform art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004.

 

Art. 2 alin.1 lit. t) din Legea nr.554/2004

Art. 308 din Statutul profesiei de avocat

 

Curtea a constatat ca, din ansamblul probelor administrate, fata de argumentele aduse in cererea de suspendare, nu se poate retine nici incidenta cazului bine justificat, conform art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004, la o verificare sumara rezultand ca decizia nr.86/7.09.2016 a fost emisa in conformitate cu art.18 din Legea nr.51/1995 si art.308 din Statutul profesiei de avocat.

Potrivit art.308 din Statut, la sfarsitul perioadei de stagiu, avocatul este obligat sa sustina examenul de definitivare. Avocatul stagiar declarat respins sau care nu s-a prezentat la examenul de definitivat, precum si cel care nu a promovat examenul de absolvire a I.N.P.P.A. sunt inscrisi din oficiu in urmatoarea sesiune a examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3 sesiuni ale examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. va fi exclus din profesie.

Fata de succesiunea datelor in cauza, rezulta ca reclamantul-intimat a fost declarat respins la doua sesiuni ale examenului de definitivat si nu s-a prezentat la trei astfel de sesiuni in perioada ulterioara admiterii sale in profesia de avocat.

Indoiala serioasa la care se refera Legea contenciosului administrativ, vizeaza imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care se repercuteaza asupra legalitatii actului administrativ, fiind necesar sa rezulte, fie din continutul actului, fie din dovezi concrete aduse in fata instantei, ca actul este afectat de o cauza de nulitate.

(Decizia nr. 171/R-CONT/09 Februarie 2017)

 

Prin cererea inregistrata la data de 27.09.2016 reclamantul GC a chemat in judecata pe paratul Baroul Arges, solicitand suspendarea executarii deciziei nr. 86/07.09.2016 a Consiliului Baroului Arges pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare.

Prin sentinta nr.881/14.10.2016, Tribunalul Arges a admis cererea si a dispus suspendarea executarii deciziei nr. 86/07.09.2016 a Consiliului Baroului Arges pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs Baroul Arges solicitand admiterea acestuia, casarea sentintei si in rejudecare respingerea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ.

In motivare, se sustine ca hotararea este insuficient motivata, raportat la conditiile prevazute de lege pentru suspendarea efectelor actului administrativ, fiind incalcate cerintele prevazute de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Judecatorul fondului nu a analizat in mod efectiv argumentele apelantului, nu a procedat la o inlaturare motivata si argumentata a sustinerilor din intampinarea formulata si nici nu a prezentat in concret motivele de fapt si de drept care au format convingerea sa.

Se critica sentinta si deoarece instanta de fond, analizand conditia existentei cazului bine justificat, a considerat ca acesta este dovedit doar prin existenta motivelor medicale care l-au impiedicat pe reclamant sa participe a doua oara consecutiv la sustinerea examenului de definitivare in profesie.

Judecatorul fondului, analizand conditia pagubei iminente, a ignorat dispozitiile art.183 din Statutul profesiei de avocat care interzic avocatului stagiar sa aiba clientela proprie si impun acestuia sa-si exercite profesia numai in cadrul formei de organizare a profesiei unde isi desfasoara activitatea avocatul indrumator.

Este prezentata in detaliu situatia de fapt cu privire la cererea formulate de reclamant pentru amanarea sustinerii examenului de definitivare, aratandu-se ca prin decizia nr.4/20.01.2016, Consiliul Baroului Arges a constatat incidenta art.301 alin.5 din Statut, coroborate cu art.1 alin.2 din Hotararea nr.525/2012 a Consiliului U.N.B.R. privind Regulamentul de organizare si desfasurare a examenului de absolvire a Institutului Nationale pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor.

Competenta pronuntarii asupra cererii de amanare a sustinerii examenului de definitivat apartine Consiliului de Conducere a INPPA, astfel ca in mod corect nu s-a pronuntat Consiliul Baroului asupra cererii de suspendare a sustinerii examenului.

Stagiul se poate prelungi de Consiliul Baroului motivat, pentru un an, la sfarsitul perioadei initiale de stagiatura de 2 ani, si numai daca sunt respectate celelalte conditii obligatorii prevazute in art.301 din Statut.

Nu a fost posibila prelungirea stagiului, deoarece reclamantul a terminat stagiul in anul 2011, participand la examenul de definitivat pe care nu l-a promovat si a beneficiat de amanarea sustinerii examenului din partea INPPA, prelungindu-i-se stagiul in anul 2014.

Termenul pentru actionarea in justitie impotriva raspunsului dat cererii de amanare a sustinerii examenului a expirat la 8.06.2016, astfel ca singura situatie in care se afla reclamantul si prin care ar fi putut uza de Legea nr.554/2004, era cea a lipsei raspunsului in termen legal din partea Consiliului de conducere a INPPA.

Prin urmare, decizia de excludere nr.86/7.09.2016 nu poate fi analizata decat sub aspectul legalitatii, in sensul respectarii procedurii de emitere si a indeplinirii conditiilor impuse de lege pentru a interveni sanctiunea excluderii.

Reclamantul a incalcat obligatia prevazuta la art.308 alin.1 din Statut de a sustine examenul de definitivare organizat in sesiunea octombrie 2012, fiind inscris si sustinand examenul de definitivare in sesiunea septembrie-noiembrie 2013, cand a fost declarat respins. In anul 2014, reclamantul a lipsit la examenul de definitivare, iar in anul 2015 a lipsit la examen, fiindu-i respinsa cererea de amanare a sustinerii examenului.

Ca atare, in prezent reclamantul este respins la doua sesiuni a examenului de definitivat si nu s-a prezentat la trei sesiuni ale examenului.

Se arata ca nu se poate retine indeplinirea cazului bine justificat, neexistand argumente aparente de nelegalitate, in conditiile in care reclamantul nu a formulat niciodata cerere de prelungire a stagiului, pe care l-a finalizat in anul 2011.

Conditia pagubei iminente nu este indeplinita, de vreme ce art.216 din Statutul profesiei de avocat obliga avocatul stagiar sa incheie contract de colaborare cu avocatul indrumator, iar potrivit art.183 din Statut, stagiarul nu are dreptul la clientela proprie, decat prin intermediul formei de organizare a profesiei cu care colaboreaza.

In ce priveste cauzele in care reclamantul a acordat asistenta juridica din oficiu, se sustine ca acesta are posibilitatea de a solicita stabilirea partii din onorariul cuvenit pana in septembrie 2016, data excluderii, ulterior fiind desemnat un alt aparator din oficiu.

Nu se poate retine paguba iminenta si datorita faptului ca reclamantul desfasoara si alte activitati, pe langa avocatura, care ii asigura cele necesare existentei.

La 15.11.2016 a fost depusa la dosar adresa emisa de instanta suprema in care se arata ca s-a formulat cerere de stramutare a prezentei cauze de pe rolul Curtii de Apel Pitesti.

GC a formulat intampinare invocand prealabil exceptia lipsei de interes in promovarea recursului, in conditiile in care prin decizia nr.91/19.10.2016 Baroul Arges a decis reinscrierea intimatului in tabloul avocatilor cu drept de exercitare a profesiei, decizia avand valabilitate pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare.

Subsidiar, se invoca exceptia lipsei obiectului recursului, deoarece efectele sentintei nr.881/14.10.2016 au incetat prin emiterea deciziei nr.91/2016.

Se solicita respingerea recursului ca nefondat, intrucat sentinta atacata cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, judecatorul fondului aratand ca este incident art.2 lit.t) din Legea nr.554/2004, in conditiile in care neprezentarea la examenul de definitivat s-a datorat unor motive medicale.

Preluarea in considerente a unei parti din argumentele invocate in cadrul dezbaterilor de catre una din parti, este acceptabila din punctul de vedere al cerintelor art.261 alin.1 pct.5 si 6 Cod procedura civila, asa cum a retinut instanta suprema in decizia nr.1312/2014.

Se sustine exceptia nulitatii recursului in conditiile in care nu este indicat niciunul din motivele de casare, prevazute de art.488 alin.1 Cod procedura civila.

Or, recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, potrivit art.489 alin.1 Cod procedura civila.

Se solicita respingerea criticilor de netemeinicie, intrucat acestea constituie aparari de fond, care nu se pot incadra in motivele de nelegalitate prevazute de normele procedurale.

Lipsa de la sustinerea examenului de absolvire a cursurilor INPPA nu s-a datorat lipsei de preocupare, ci unor motive obiective si nu este nejustificata. Cazul bine justificat este sustinut de necesitatea pastrarii dreptului castigat, respectiv calitatea de avocat stagiar, dobandita la 20.01.2010, recomandarea R/89/8 a Consiliului de Ministri din cadrul Consiliului Europei prevazand necesitatea protectiei jurisdictionale provizorii in materie administrativa, executarea imediata si integrata a actelor administrative contestate putand cauza persoanelor prejudicii ireparabile care trebuie evitate.

La termenul din 9 februarie 2017, Curtea fata de dispozitiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, retinand completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale Noului Cod de procedura civila, a constatat indeplinite conditiile formale ale recursului, potrivit art.486 C.proc.civ.

Exceptiile ridicate in intampinarea depusa la filele 21-23 au fost respinse, anterior acordarii cuvantului in dezbateri asupra recursului.

Astfel, s-a retinut ca in cauza nu este incidenta nulitatea recursului, deoarece nu s-ar fi indicat motivele de casare a sentintei, in sensul indicarii ipotezelor art.488 alin.1 Cod procedura civila, aplicabile. Din argumentele aduse in recurs, Curtea poate concluziona incadrarea acestora in prevederile art.488 alin.1, in aplicarea art. 489 C.proc.civ. In primul rand, se retine ca legea se refera la motivarea recursului iar nu la indicarea ipotezei reglementata de art. 488 alin. 1 C.proc.civ., in care s-ar incadra criticile aduse hotararii. In al doilea rand, se retine ca, desi in recurs nu s-au indicat expres ipotezele art.488 alin.1 NCPC, care ar putea fi incidente in cauza, prin analogie fata de art. 493 alin. 3 NCPC, instanta poate constata daca motivele se incadreaza in cele prevazute la art. 488 alin. 1 NCPC.

Curtea constata totodata, in temeiul art.22 C.proc.civ., ca motivele invocate in recurs sunt susceptibile de incadrare in dispozitia art.488 alin.1 pct.5, 6 si 8 NCPC, in sensul ca hotararea a fost data cu incalcarea regulilor de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii, hotararea nu este motivata potrivit legii, respectiv a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, in speta, prevederile Legii nr.51/1995 si ale Statutului profesiei de avocat prin raportare la art. 14 si art.15 din Legea nr.554/2004.

Exceptia lipsei de interes in promovarea caii de atac nu a fost primita, in conditiile in care din decizia nr.91/19.10.2016 rezulta ca aceasta a fost emisa in vederea executarii hotararii din 14.10.2016, pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr.4780/109/2016. In continutul acestei decizii se arata ca va produce efecte pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare, deoarece in dispozitivul hotararii din 14.10.2016 s-a dispus suspendarea executarii deciziei nr.86/7.09.2016 a Consiliului Baroului Arges pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare. Atare mentiune, insa, nu are relevanta asupra solutiei ce se poate pronunta ca urmare a exercitarii recursului impotriva hotararii de suspendare, intrucat mentiunea din dispozitiv, regasita si in decizia nr.91/2016, face aplicarea art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004, care se refera la intinderea in timp a efectelor masurii suspendarii, in cazul in care aceasta este definitiva.

In ipoteza admiterii recursului exercitat impotriva hotararii de suspendare, masura dispusa, impreuna cu toate efectele sale, inceteaza pentru viitor, astfel ca nu se poate retine ca mentiunea din dispozitiv, cu privire la suspendarea deciziei nr.86/2016 pana la solutionarea definitiva a actiunii in anulare, impiedica solutionarea recursului sau se opune unei eventuale admiteri a acestuia.

Ca atare, interesul in exercitarea recursului impotriva hotararii de suspendare, este evident, fiind reprezentat de folosul practic urmarit, anume casarea acesteia si respingerea cererii de suspendare.

Nu s-a retinut nici faptul ca recursul nu are obiect, in conditiile emiterii deciziei nr.91/2016, deoarece ar fi incetat efectele sentintei care face obiectul recursului.

Pe de o parte, obiectul recursului este insasi hotararea atacata, care exista, nefiind desfiintata, iar pe de alta parte, decizia nr.91/2016, fiind emisa in scopul executarii sentintei nr.881/2016, nu produce consecinta incetarii efectelor sentintei, aceasta realizandu-se numai in ipoteza admiterii caii de atac si desfiintarii masurii dispuse.

Daca s-ar rationa asa cum sustine intimatul, s-ar ajunge ca prin punerea in executare a unei masuri, dispuse de prima instanta, recursul sa nu poata fi exercitat sau sa fie respins in toate cazurile, desi autoritatea care a pus in executare hotararea are un interes sa desfiinteze masura provizorie. Or, hotararea judecatoreasca poate fi desfiintata numai prin intermediul cailor de atac, astfel ca emiterea unui act administrativ, chiar cu efect de recunoastere a masurilor dispuse, nu poate determina incetarea efectelor hotararii judecatoresti, pe care se intemeiaza actul administrativ, deoarece punerea in executare de buna voie a hotararii nu inlatura posibilitatea partii de a exercita calea de atac, atata vreme cat partea nu a achiesat la hotarare in conditiile art.463 Cod procedura civila.

In ce priveste incidenta art.488 alin.1 pct.6 Cod procedura civila, Curtea retine ca hotararea este susceptibila de casare, atunci cand nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza, cuprinde motive contradictorii sau numai motive straine de natura cauzei.

Nu se poate retine aplicarea acestei dispozitii normative, chiar in raport de motivarea sumara a hotararii atacate, deoarece din aceasta se poate desprinde concluzia analizarii atat a cazului bine justificat cat si a conditiei cumulative a pagubei iminente, potrivit art.2 lit.t) si s) din Legea nr.554/2004.

Asupra aplicarii art.488 alin.1 pct.8 NCPC, Curtea constata ca preponderent criticile vizeaza gresita aplicare a normelor de drept material, sustinandu-se ca instanta a ignorat prevederile Legii nr.51/1995 si ale Statutului profesiei de avocat, pe care, in aplicarea art.14 si art.15 din Legea nr.554/2004, tribunalul trebuia sa le aiba in vedere pentru analizarea cererii de suspendare.

Curtea retine ca prevederile mentionate se incadreaza in ipoteza art488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, inclusiv cele regasite in Legea contenciosului administrativ, care desi au o stransa legatura cu procedura de suspendare a executarii actului administrativ, reglementeaza conditiile de fond in care poate fi dispusa o asemenea masura.

Cerinta cazului bine justificat, la care se refera art. 14 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr.554/2004, vizeaza inclusiv imprejurari legate de starea de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ, astfel ca instanta poate fi chemata sa analizeze dispozitiile legale in temeiul carora a fost emis actul administrativ atacat, pentru a statua asupra cerintelor suspendarii.

In speta, cererea a fost intemeiata pe prevederile art.15 din Legea nr.554/2004 prin trimitere la art.2 alin.1 lit.s) si t) din acelasi act normativ, reglementand conditiile suspendarii executarii actului administrativ, aducandu-se critici in legatura cu situatia de fapt retinuta si invocandu-se gresita aplicare a prevederilor Legii nr.51/1995 si ale Statutului profesiei de avocat.

In acest context, Curtea constata ca art.2 lit.s) si t) din Legea nr.554/2004 reglementeaza paguba iminenta si cazul bine justificat, conditii ce trebuie indeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea executarii actului administrativ in temeiul art.15 rap. la art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Paguba iminenta este definita drept prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public, iar cazul bine justificat reprezinta imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.

Curtea retine ca argumentele aduse de reclamant au fost analizate sumar de catre judecatorul fondului, deoarece acestea nu pot fi examinate detaliat in procedura suspendarii.

Insa dincolo de acest aspect, Curtea constata ca motivele invederate si retinute de catre tribunal nu se incadreaza in prevederile art.2 alin.1 lit.s) din Legea nr.554/2004. Astfel, nu se poate retine ca prin emiterea deciziei nr.86/2016 s-a produs reclamantului un prejudiciu material ireparabil sau ca se poate imagina un prejudiciu viitor, in conditiile avute in vedere de Legea contenciosului administrativ.

Reclamantul sustine necesitatea evitarii pagubei iminente si ireparabile, deoarece ar fi lipsit de veniturile rezultate din exercitarea acestei profesii si lipsirea clientilor de o aparare adecvata.

Curtea retine insa ca, la dosarul de fond nu au fost depuse dovezi cu privire la exercitarea efectiva a profesiei, iar pe de alta parte, ca potrivit art.19 din Legea nr.51/1995 activitatea avocatului stagiar trebuie sa fie indrumata de un avocat definitiv.

Totodata, potrivit art.295 din Statutul profesiei de avocat, pentru a fi inscris in Tabloul avocatilor stagiari cu drept de exercitare a profesiei, avocatul stagiar va inregistra la barou un contract de colaborare profesionala sau un contract de salarizare in interiorul profesiei, care va cuprinde clauze obligatorii privind formarea profesionala initiala, incheiat cu o forma de exercitare a profesiei, sub indrumarea unui avocat care indeplineste conditiile prevazute de art.19 din lege.

Articolul 183 din Statut prevede la alin.1 lit.f) si g) ca avocatul colaborator are dreptul de a avea clientela proprie numai prin intermediul formei de exercitare a profesiei la care colaboreaza si cu conditia informarii corespunzatoare a baroului, iar avocatul salarizat in interiorul profesiei nu are drept la clientela proprie.

Ca atare, avocatul stagiar nu poate exercita profesia in afara contractului de colaborare la care se refera legea, astfel ca nu se poate retine ca indeplinita conditia pagubei iminente.

Pe de alta parte, repartizarea pentru efectuarea serviciului avocatial in cauzele in care asistenta judiciara se acorda din oficiu are in vedere tabloul avocatilor, fata de care nu se poate retine dovedirea unei frecvente ridicate a desemnarii in asemenea cauze.

De asemenea, faptul ca serviciul respectiv trebuie asigurat de catre avocatul desemnat nu se opune unei noi desemnari, a altui avocat, in conditiile in care cel initial nu mai poate presta asistenta judiciara.

In contextul in care nu este indeplinita una din cele doua conditii cumulative impuse de art.15 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, nu se poate dispune masura suspendarii, astfel ca si in ipoteza in care s-ar putea retine indeplinirea cazului bine justificat, conform art.2 alin.1 lit.t) din Legea contenciosului administrativ, fata de caracterul cumulativ al conditiilor prevazute de lege, masura suspendarii nu poate fi dispusa.

Dincolo de acest aspect, insa, Curtea constata ca din ansamblul probelor administrate, fata de argumentele aduse in cererea de suspendare, nu se poate retine nici incidenta cazului bine justificat, conform art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004, la o verificare sumara rezultand ca decizia nr.86/7.09.2016 a fost emisa in conformitate cu art.18 din Legea nr.51/1995 si art.308 din Statutul profesiei de avocat.

Potrivit art.308 din Statut, la sfarsitul perioadei de stagiu, avocatul este obligat sa sustina examenul de definitivare. Avocatul stagiar declarat respins sau care nu s-a prezentat la examenul de definitivat, precum si cel care nu a promovat examenul de absolvire a I.N.P.P.A. sunt inscrisi din oficiu in urmatoarea sesiune a examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3 sesiuni ale examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. va fi exclus din profesie.

Fata de succesiunea datelor in cauza, rezulta ca reclamantul-intimat a fost declarat respins la doua sesiuni ale examenului de definitivat si nu s-a prezentat la trei astfel de sesiuni in perioada ulterioara admiterii sale in profesia de avocat.

Indoiala serioasa la care se refera Legea contenciosului administrativ, vizeaza imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care se repercuteaza asupra legalitatii actului administrativ, fiind necesar sa rezulte, fie din continutul actului, fie din dovezi concrete aduse in fata instantei, ca actul este afectat de o cauza de nulitate.

Or, decizia nr.86/2016 este pe larg motivata, cuprinde trimiteri la textele de lege aplicabile, Baroul sustinand ca reclamantul nu a formulat cerere de prelungire a stagiului, ci numai cerere de amanare a sustinerii examenului de definitivat.

Pe de alta parte, cauzele obiective care l-au impiedicat pe reclamant sa se prezinte la examenele anterioare, pentru dobandirea titlului profesional de avocat definitiv, nu au relevanta asupra prelungirii stagiului, iar decizia a carei suspendare se solicita se intemeiaza si pe acest aspect, respectiv faptul ca reclamantului nu i-a mai fost prelungit stagiul.

Ca atare, cum nu se poate retine indeplinirea cumulativa a cerintelor impuse de art.15 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, Curtea constata ca cererea nu putea fi admisa.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, raportat la art.496 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul, a casat sentinta si, in rejudecare, a respins cererea de suspendare.