Incetarea contractului individual de munca prin demisie.

Art.55 lit. b din Codul muncii

Art.81 alin.1 Codul muncii

 

Demisia reprezinta actul unilateral de vointa al salariatului prin intermediul caruia inceteaza contractul individual de munca, manifestarea de vointa fiind adusa la cunostinta angajatorului prin intermediul unei notificari.

Intentia de incetare a contractului individual de munca trebuie sa fie una expresa, angajatorul avand obligatia sa inregistreze demisia ale carei efecte se produc de drept la implinirea termenului de preaviz, potrivit art.81 alin.1 Codul muncii, fara acordul angajatorului.

Acordul angajatorului la incetarea contractului individual de munca si lipsa unei intentii neechivoce a salariatului de a demisiona poate sa conduca la concluzia potrivit cu care raporturile de munca au incetat in conditiile art.55 lit.b din Codul muncii, prin acordul partilor.

 

(Decizia civila nr.2364/08.11.2016)

 

La data de 05.01.2016, contestatoarea V.L. a formulat contestatie impotriva deciziei nr.732/01.12.2015 emisa de intimata SC V.C. SRL, solicitand anularea acesteia si reintegrarea la locul de munca.

In motivare, contestatoarea a aratat ca a fost angajata intimatei pe postul de  muncitor necalificat, pe perioada nedeterminata, iar prin decizia nr.732/01.12.2015 intimata a decis incetarea contractului de munca in baza art.81 alin.1 din C.muncii, decizie ce i-a fost adusa de o persoana la domiciliu, fara a cunoaste motivul emiterii sale.

A invederat contestatoarea ca in perioada 21.08.2015 – 02.09.2015 a fost internata la Spitalul Judetean Arges cu diagnosticul „tulburare mixta de personalitate decompensata depresiv” si „tentativa suicidara” si, desi a urmat si urmeaza tratamentul prescris, starea acesteia este depresiva, astfel ca nu cunoaste motivele care au condus la incetarea contractului de munca in modalitatea indicata de intimata.

Contestatoarea a sustinut ca intimata a profitat de starea acesteia si de faptul ca nu avea capacitatea de a analiza aspectele legate de incetarea contractului de munca, dispunand incetarea acestuia. Totodata a precizat ca nu-si aminteste sa fi solicitat demisia si nici nu a semnat vreo cerere in acest sens.

La data de 02.03.2016 intimata a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.

In motivarea intampinarii s-a aratat ca la data de 19.11.2015 contestatoarea a solicitat intimatei un formular tipizat de cerere de incetare a contractului individual de munca, pe care l-a completat si in care a solicitat incetarea contractului incepand cu data de 01.12.2015, fara respectarea termenului de preaviz stipulat in contract, cerere inregistrata la sediul intimatei sub nr.810/19.11.2015. In raport de cererea contestatoarei, intimata a emis decizia nr.732/01.12.2015 prin care a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatoarei.

Apreciaza intimata ca decizia contestata este temeinica si legala, fiind emisa in baza dispozitiilor art.81 alin.1 din C.muncii, reprezentand in primul rand acordul unilateral al contestatoarei, exprimat in scris prin cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015.

Prin sentinta civila nr.1633 din 16 iunie 2016, Tribunalul Arges a admis contestatia, a anulat decizia nr.732/01.12.2015 emisa de intimata si a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii.

A fost obligata intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariul indexat, majorat si actualizat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut  in esenta ca, incepand cu data de 10.07.2013, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, contestatoarea a fost angajata intimatei in functia de muncitor necalificat, iar prin decizia nr.732/01.12.2015 intimata a dispus incetarea contractului individual de munca al  acesteia  in baza art.81 alin.1 din C.muncii, incepand cu data de 01.12.2015.

In decizia nr.732/01.12.2015 s-a facut mentiunea ca la emiterea acesteia a fost avuta in vedere cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015 prin care contestatoarea a solicitat incetarea contractului individual de munca prin demisie, insa analizand cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015 si depusa de intimata la dosarul cauzei, instanta a retinut, in primul rand, ca aceasta cerere nu reprezinta o notificare de demisie in sensul dispozitiilor art.81 alin.1 din C.muncii, intrucat demisia este actul unilateral de vointa al salariatului exprimat in scris, prin intermediul caruia se aduce la cunostinta angajatorului incetarea contractului de munca dupa implinirea unui termen de preaviz.

Or, prin cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015 contestatoarea nu aduce la cunostinta angajatorului demisia sa, ci solicita incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 01.12.2015, ceea ce conduce la concluzia ca ar fi vorba despre o cerere de incetare a contractului prin acordul partilor. De altfel, pe aceasta cerere exista si un acord al intimatei la incetarea contractului individual de munca incepand cu data de 01.12.2015, ceea ce nu se intampla in cazul demisiei, intrucat demisia nu trebuie aprobata de angajator.

Dincolo de aceste aspecte, instanta a retinut ca cererea inregistrata sub nr.810/19.11.2015 reprezinta un formular tipizat pe care apare semnatura contestatoarei, iar nu o notificare scrisa in integralitate de contestatoare prin care aceasta sa isi exprime neechivoc manifestarea de vointa  a incetarii contractului individual de munca prin demisie.

In al doilea rand, din inscrisurile medicale depuse de contestatoare la dosarul cauzei rezulta ca aceasta a fost diagnosticata cu „tulburare mixta de personalitate decompensata depresiv” si „tentativa suicidara”, a fost internata in spital in perioada 29.08.2015 – 02.09.2015 si a fost externata cu recomandarile de continuare a tratamentului medicamentos, control psihiatric periodic in ambulatoriu si concediu medical la externare de 14 zile.

Prin raspunsul la intampinare formulat in cauza, contestatoarea a sustinut ca angajatorul a avut cunostinta de starea sa de sanatate, intrucat in perioadele 29.08.2015-31.08.2015, 01.09.2015-02.09.2015, 03.09.2015-16.09.2015, 17.09.2015-23.09.2015 si 09.11.2015-13.11.2015 s-a aflat in concediu medical, aspect care nu a fost infirmat de intimata.

In conditiile in care contestatoarea s-a aflat in concediu medical pana la data de 13.11.2015, se pretinde de catre intimata ca la mai putin de o saptamana de la revenirea sa la serviciu, aceasta ar fi solicitat din proprie initiativa un formular tipizat de incetare a contractului individual de munca prin demisie. Prin raspunsul la intrebarea nr.1 din interogatoriul administrat in cauza (fila 42), contestatoarea a infirmat sustinerea intimatei potrivit careia la data de 19.11.2015 ar fi solicitat un formular tipizat de cerere de incetarea a contractului individual de munca, sustinand ca a fost fortata sa semneze „un preaviz” la sefa de sectie in birou.

Pe de alta parte, prin raspunsul la intampinare contestatoarea a sustinut ca anterior datei incetarii contractului de munca a fost marita norma de lucru, astfel incat sa nu mai poata fi indeplinita, precum si faptul ca angajatii erau jigniti si amenintati cu concedierea, problemele de sanatate ale acesteia fiind generate de atmosfera de la locul de munca.

Aceste aspecte au fost confirmate de martora Grecu Marcela Irina (fila 45), care a mentionat ca la locul de munca se lucra in stres, intrucat nu se indeplinea norma de lucru, iar angajatii erau amenintati ca daca nu isi indeplinesc norma sunt dati afara, ceea ce s-a si intamplat in unele cazuri. Martora a declarat si faptul ca a vazut-o pe contestatoare de mai multe ori suparata si chiar plangand ca urmare a starii de lucruri de la locul de munca.

Potrivit aceleasi declaratii, chiar martora a fost in situatia de a fi data afara, intrucat nu si-a indeplinit norma, iar cu aceasta ocazie a fost pusa sa semneze o foaie prin care isi dadea demisia, foaie pe care a semnat-o, dar fara sa stie ca era vorba despre o cerere de demisie. Intrucat a reusit pana la urma sa-si indeplineasca norma de lucru, nu a mai fost data afara.

Or, aceleasi sustineri cu privire la incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, iar nu ca urmare a vointei sale le-a facut si contestatoarea prin cererea de chemare in judecata si prin raspunsul la intampinare.

De altfel, martora G.M.I. a relatat ca de la alte colege a auzit ca, „contestatoarea ar fi plecat din unitate intrucat nu-si facea norma”.

Coroborand toate probele administrate in cauza, instanta a retinut ca in realitate a intervenit o concediere a contestatoarei pentru necorespundere profesionala, respectiv o incetare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului, pentru motive care tin de persoana salariatului, iar nu o incetarea a contractului individual de munca din initiativa salariatului.

Or, pentru concedierea contestatoarei pentru o eventuala necorespundere profesionala, intimata trebuia sa respecte procedura prevazuta de art..64 din C.muncii, ceea ce nu  s-a intamplat.

Asa fiind, constatandu-se ca intimata a emis o decizie de incetare a raporturilor de munca nelegala, contestatia a fost admisa, fiind anulata decizia nr.732/01.12.2015.

In baza dispozitiilor art.80 alin.2 din C.muncii, instanta a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei contestate, in sensul reintegrarii contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii, iar in temeiul disp. art.80 alin.1 din C.muncii a fost obligata intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariul indexat, majorat si actualizat si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta, de la data concedierii pana la reintegrarea efectiva.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel, in termen legal intimata S.C. V.C. S.R.L., criticand-o in esenta pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:

Instanta de fond da o interpretare eronata a  cererii formulate de catre contestatoare,  inregistrata sub nr. 810/2015, retinand ca nu este o demisie, desi inscrisul  exprima vointa si purta semnatura acesteia.

Gresit s-a retinut ca formularul tipizat completat si semnat de intimata nu ar reprezenta o notificare prin prisma art. 81 din Codul muncii,  desi cuprinde toate elementele  unei notificari.

Printr-o alta critica se sustine ca, instanta de fond, printr-o interpretare eronata a probelor administrate a  retinut gresit ca starea psihica a intimatei nu  i-a permis sa-si exprime liber vointa, fiind constransa  sa completeze formularul.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, desfiintarea in tot a sentintei apelate si respingerea contestatiei.

In drept, apelul a fost intemeiat pe disp. art.466-470 Cod procedura civila.

Intimata-contestatoare a formulat intampinare la data de 23 septembrie 2016, solicitand respingerea apelului ca nefondat.

Apelanta a formulat raspuns la intampinare prin care a reiterat sustinerile din apel, iar la data de  7 noiembrie 2016 a depus si note scrise.

Prin decizia nr. 2364/08.11.2016, Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila a respins ca nefondat apelul, retinand urmatoarele:

Criticile vizeaza aspecte comune, respectiv modalitatea in care instanta, pe baza probatoriului administrat a interpretat inscrisul  ce a stat la baza emiterii  deciziei de incetare a raporturilor de munca dintre apelanta si intimata  si vor fi analizate impreuna.

   Potrivit art. 81 din Codul Muncii, - (1) „Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.”

 Alin. 3 al aceluiasi articol prevede ca  salariatul are dreptul de a nu motiva demisia,  dar manifestarea sa de vointa  in acest sens trebuie sa fie  clara, precisa, lipsita de echivoc.

In plus, demisia nu trebuie aprobata de catre angajator si nici nu  este necesara  emiterea unei decizii privind incetarea contractului de munca, acesta incetand de drept la data expirarii termenului de preaviz  sau  la  data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.

Asa cum corect a retinut instanta de fond, inscrisul   de la fila 18 din dosarul de fond nu exprima intentia intimatei de a-si da demisia din functie, ci  solicita incetarea  contractului individual de munca, angajatorul fiind de acord cu solicitarea acesteia.

Potrivit art. 55 lit. b  din Codul muncii, contractul individual de munca poate inceta  ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea.

Din modalitatea in care a fost redactat inscrisul  precum si fata de pozitia apelantei, care a fost de acord cu incetarea raporturilor de munca, ne putem afla in situatia incetarii  contractului individual de munca prin acordul partilor, instituire reglementata de art. 55 lit. b din Codul muncii si nicidecum in cazul de demisie reglementat de art. 81 din cod.  

Cum in cauza nu s-a dovedit clar, fara echivoc faptul ca intentia intimatei a fost sa demisioneze, in conditiile  art. 81 din Codul muncii, corect a retinut instanta de fond ca decizia  nr.732/2015 este nelegala.

Mai mult decat atat,  pentru clarificarea raporturilor dintre parti, instanta de fond a administrat atat proba cu inscrisuri cat si proba testimoniala din care a rezultat ca intimata avea probleme de sanatate,  respectiv tulburari  mixte de personalitate, decompensata depresiv,  tentativa suicidala,  iar mediul in care isi desfasura activitatea era  stresant, fiind amenintata cu desfacerea contractului de munca pentru neindeplinirea normei stabilite.

Potrivit art.6 - (1) din Codul muncii, „orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nici o  discriminare”, iar conform art.8 din cod, „relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte.”

Rezulta cu certitudine din probatoriul administrat ca in raporturile de munca dintre apelanta si intimata nu au fost respectate principiile mai sus mentionate, apelanta profitand de starea de sanatate a intimatei pentru a deghiza desfacerea contractului de munca din vina salariatului, intr-o demisie, asa cum corect a retinut instanta de fond.

Fata de cele ce preced, apelul a fost respins ca nefondat, potrivit disp. art. 480 Cod procedura civila.