Incetarea contractului de munca in baza art. 65 din Codul muncii. Conditii care trebuie sa fie indeplinite atunci cand se dispune o atare masura.
Codul muncii, art. 65
Potrivit art. 65 din Codul muncii (in forma in vigoare la data emiterii deciziei de concediere si atacarii acesteia in instanta) angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru motive care nu tin de persoana acestuia, ca urmare a desfiintarii locului sau de munca, desfiintare care trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Legiuitorul a lasat la latitudinea angajatorului sa faca selectia acelor posturi pe care le desfiinteaza in cazul in care apreciaza ca o atare masura este de natura sa conduca la o mai buna desfasurare a activitatii sale, acesta fiind liber sa gestioneze politica de personal in directiile pe care le considera oportune.
Prin urmare, singurul indreptatit sa decida in ceea ce priveste modificarea structurii sale interne si a masurilor de ordin organizatoric vizand cresterea performantelor in activitate, este angajatorul, iar cenzurii instantei este supusa numai legalitatea masurii concedierii, nu si oportunitatea acesteia.
In conditiile in care la nivelul angajatorului a avut loc in anul 2010 o reorganizare a departamentului in care isi desfasura activitatea recurenta, hotarata de societate in scopul de a-si pastra competitivitatea si de a reduce pierderile financiare, nu inseamna ca desfiintarea postului sau de munca nu a avut o cauza reala si serioasa, fiind lipsit de relevanta faptul ca in urma cu un an societatea avusese profit in activitate.
Pe de alta parte cata vreme postul contestatoarei nu se mai regaseste in organigrama societatii in lunile ulterioare incetarii raportului sau de munca, fiind suprimat din structura angajatorului si, totodata, nu s-a probat imprejurarea ca acelasi post ar fi fost reinfiintat, rezulta ca desfiintarea lui a fost efectiva.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,
Decizia civila nr. 1008 din 14 martie 2012.
Prin decizia civila nr. 1008 din 14 martie 2012 Curtea de Apel Ploiesti a respins, ca nefondat, recursul formulat de
contestatoarea N.I.S. impotriva sentintei civile nr.2390 pronuntata la 19 octombrie 2011 de Tribunalul Prahova,
in contradictoriu cu intimata S.C.K.R.S.C.
Pentru a dispune astfel instanta a retinut ca nemultumirea exprimata de reclamanta prin calea de atac promovata vizeaza imprejurarea ca desfiintarea locului sau de munca nu a fost efectiva si nu a avut la baza o cauza serioasa si reala, in conformitate cu art. 65 alin. 2 din Codul muncii.
In scopul asigurarii stabilitatii raporturilor de munca, Codul Muncii prevede numeroase garantii menite sa impiedice comportamentul abuziv al angajatorilor, iar printre acestea, se numara stricta reglementare a conditiilor de incetare a contractului de munca din initiativa angajatorului pentru motive ce nu tin de persoana salariatului sau pentru motive legate de functionarea in bune conditii a unitatii, salariatul putand contesta in justitie legalitatea si temeinicia motivelor concedierii.
Potrivit art. 65 din Codul muncii (in forma in vigoare la data emiterii deciziei de concediere si atacarii acesteia in instanta) angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru motive care nu tin de persoana acestuia, ca urmare a desfiintarii locului sau de munca, desfiintare care trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Prin decizia nr. 2254/14.06.2010 a incetat contractul de munca al contestatoarei, in temeiul art. 65 alin. 1 din CM, iar in cuprinsul acesteia s-a mentionat ca s-a desfiintat postul de asistent manager in cadrul Departamentului Logistica cauzat de reorganizarea acestui departament, ca urmare a fluctuatiilor pietei si scaderii vanzarilor, in contextul crizei generale aparuta la finele anului 2008, nevoia unitatii de a-si pastra competitivitatea si de a reduce pierderile financiare si faptul ca departamentul Logistica urma a fi reorganizat pentru a raspunde nevoilor nou aparute.
Desi se sustine de catre contestatoare ca rezultatele financiare ale societatii in cursul anului 2009 au fost unele foarte bune, care i-au permis realizarea unui profit substantial, iar in acest context rezulta ca desfiintarea locului sau de munca nu a avut o cauza reala si serioasa apararile sale nu pot fi primite.
Angajatorul, fiind un agent economic cu capital privat, are posibilitatea sa-si organizeze activitatea in conformitate cu cerintele unei functionari eficiente, iar in raport cu aceasta, sa dimensioneze numarul de personal angajat pe diferite posturi pentru nevoile sale reale.
Legiuitorul a lasat la latitudinea angajatorului sa faca selectia acelor posturi pe care le desfiinteaza in cazul in care apreciaza ca o atare masura este de natura sa conduca la o mai buna desfasurare a activitatii sale, acesta fiind liber sa gestioneze politica de personal in directiile pe care le considera oportune.
Prin urmare, singurul indreptatit sa decida in ceea ce priveste modificarea structurii sale interne si a masurilor de ordin organizatoric vizand cresterea performantelor in activitate, este angajatorul, iar cenzurii instantei este supusa numai legalitatea masurii concedierii, nu si oportunitatea acesteia.
In conditiile in care la nivelul angajatorului a avut loc in anul 2010 o reorganizare a departamentului in care isi desfasura activitatea recurenta, hotarata de societate in scopul de a-si pastra competitivitatea si de a reduce pierderile financiare, nu inseamna ca desfiintarea postului de munca al contestatoarei nu a avut o cauza reala si serioasa, fiind lipsit de relevanta faptul ca in urma cu un an societatea avusese profit in activitate. In acest context, raportat la considerentele expuse anterior, Curtea a apreciat ca nu pot fi primite criticile recurentei.
O alta nemultumire a vizat imprejurarea ca desfiintarea postului nu a fost efectiva.
Este de necontestat ca anterior emiterii deciziei atacate pe calea prezentei actiuni societatea angajatoare a emis o alta decizie, cu nr. 2212/7.06.2010, avand un continut identic cu cea de fata, care nu a fost comunicata contestatoarei, precum si o conventie de incetare a contractului de munca in baza art. 55 lit. b din Codul muncii, conventie care nu si-a produs efecte, intrucat nu a fost semnata de contestatoare.
Existenta acestor doua inscrisuri nu denota imprejurarea ca desfiintarea postului ocupat de contestatoare nu a fost efectiva.
Din inscrisurile existente la dosar, reiese ca in cadrul societatii intimate, contestatoarea a ocupat functia de asistent manager in cadrul Departamentului Logistica, superiorul ei direct fiind Directorul National Logistica. Daca in Organigrama Centrului Logistica K.P. la data de 1.06.2010 figura functia de Director National Logistica, ocupata de domnul S.K. (al carui asistent manager era recurenta) urmata de functia de Director Logistica, in lunile urmatoare, asa cum reiese din organigramele societatii, respectiv la 1.07.2010 , 1.09.2010 si 1.10.2010 functia de Director National Logistica si de asistent manager al acestuia, nu mai figurau.
De altfel, adeverinta nr. 3290/19.01.2011 emisa de intimata confirma faptul ca domnului S.K., care a ocupat functia de director national logistica la K.R., incepand cu 1.06.2009, ca urmare a detasarii sale de la K.G., i-a incetat detasarea la data de 20.05.2010, ca urmare a necesitatii optimizarii rezultatelor financiare ale societatii, iar o atare situatie a impus si reorganizarea departamentului logistica.
Aspectele manageriale ce pot determina reducerea unor posturi din structura de personal pot fi din cele mai diverse, intrucat activitatea unui agent economic trebuie permanent eficientizata, fie global, fie in privinta anumitor sectoare si diviziuni, indiferent de rezultatele financiare inregistrate.
In conditiile in care postul contestatoarei nu se mai regaseste in organigrama societatii in lunile ulterioare incetarii raportului sau de munca, fiind suprimat din structura angajatorului si, totodata, nu s-a probat imprejurarea ca acelasi post ar fi fost reinfiintat, rezulta ca desfiintarea postului acesteia a fost efectiva.
Imprejurarea ca in cursul lunii septembrie 2010 ar fi fost dat un anunt de societatea angajatoare, pentru recrutarea unui asistent manager Administratie, nu inseamna ca desfiintarea postului contestatoarei nu a fost efectiva, din moment ce anuntul privea un alt departament decat cel unde lucrase contestatoarea (administrativ, si nu logistica) si, totodata, nu s-a facut dovada ca anuntul respectiv s-a concretizat prin ocuparea postului de catre o alta persoana.
Pe de alta, preluarea atributiilor postului desfiintat de catre persoanele care au ramas, nu fac dovada mentinerii vechiului loc de munca, ci reprezinta un mecanism de eficientizare a muncii.
Avand in vedere faptul ca din probele administrate a rezultat, fara dubiu, ca, in speta, desfiintarea postului contestatoarei a fost efectiva si nu s-a facut in scopul inlaturarii acesteia, instanta a considerat ca nu pot fi primite criticile recurentei sub acest aspect.
Pe cale de consecinta, in raport de argumentele expuse in precedent, Curtea a apreciat ca solutia primei instante este legala si temeinica, motiv pentru care in baza art. 312 C.pr.civila, a respins recursul formulat, ca nefondat.
(Judecator Veronica Grozescu)