Inadmisibilitatea contestatiei formulate de creditoarea-apelanta in considerarea faptului ca raportul intocmit de practicianul in lichidare, in conditiile art.97 din Legea nr.85/2014, nu poate fi contestat in temeiul art.59 alin.5 din acelasi act normativ.

Art.97 din Legea nr.85/2014

Art.59 alin. 5 din Legea nr.85/2014

 

Ramane de discutat daca este vorba de investirea instantei de catre parti sau o astfel de investire are in vedere si aspectele puse in discutie din oficiu. Pentru a da insa eficienta dispozitiilor legale precitate si pentru asigurarea unui deplin si efectiv acces al partii la calea de atac, se apreciaza ca se impune sa fie avuta in vedere investirea instantei de fond in ansamblul sau, inclusiv sub aspectul exceptiilor ridicate din oficiu de catre instanta.

O astfel de exceptie in cauza este aceea a inadmisibilitatii contestatiei formulate de creditoarea-apelanta, exceptie retinuta in considerarea faptului ca raportul intocmit de practicianul in lichidare, in conditiile art.97 din Legea nr.85/2014, nu poate fi contestat in temeiul art.59 alin.5 din acelasi act normativ.

Prin contestatia formulata creditoarea nu a indicat dispozitia legala ce ii asigura accesul la formularea unui astfel de demers procesual, facand trimitere numai la dispozitiile art.58, 59, 64 si 97 din lege, in conditiile in care a inteles sa critice raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa a debitoarei.

Un astfel de raport este cel la care se refera dispozitiile art.97 si 98 din Legea nr.85/2014 si care se intocmeste de catre practicianul in insolventa in temeiul art.58 lit.a) si art.64 lit.a) din lege.

Din examinarea acestor dispozitii legale rezulta in mod evident ca acest raport este un altul decat cel la care se refera art.59 din Legea nr.85/2014, text care, in alin.5, statueaza ca „Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar”.

Se recunoaste astfel persoanelor enuntate de prevederea legala dreptul de a contesta anumite masuri adoptate de catre lichidatorul judiciar si care sunt aduse la cunostinta participantilor la procedura prin raportul astfel intocmit. Asadar, ceea ce se contesta sunt masurile adoptate, iar mentionarea lor in raportul lunar constituie numai modalitatea in care se determina momentul la care ele ajung la cunostinta participantilor la procedura.

Raportul la care se refera art.97 din lege, cuprinde examinarea activitatii debitoarei, prezentarea motivelor care nu permit reorganizarea, cu propunerea de intrare in faliment, precum si cauzele si imprejurarile care au dus la insolventa, cu indicarea persoanelor carora aceasta le este imputabila.

Din redactarea textului nu rezulta ca o astfel de lucrare evidentiaza si masurile adoptate de catre practicianul in lichidare - evidentiere care, de altfel, ar fi inutila din moment ce ea se face lunar, in temeiul unei alte dispozitii normative - el continand numai rezultatul unei analize si aprecieri a practicianului in insolventa care este supusa discutiei adunarii creditorilor, asa cum dispune art.98.

Concluzionand in sensul ca raportul contestat de catre creditoare nu cuprinde masuri adoptate de catre administratorul/lichidatorul judiciar si in absenta unei dispozitii legale exprese, se apreciaza ca el nu poate fi contestat in conditiile art.59 alin.5 din Legea nr.85/2014, statuare in raport de care exceptia de inadmisibilitate a fost in mod legal retinuta ca fiind incidenta in cauza de catre judecatorul sindic.

(Decizia nr. 903/A-COM/02 Decembrie 2015)

 

Prin contestatia formulata la 19 decembrie 2014, creditoarea Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Craiova a solicitat judecatorului sindic sa dispuna refacerea raportului privind cauzele si imprejurarile ce au condus la aparitia starii de insolventa a debitoarei SC TM SRL sustinandu-se ca practicianul in lichidare nu a identificat concret motivele incetarii de plati, nu a mentionat ce s-a intamplat cu activele circulante in suma de 61.189 lei, daca disponibilitatile banesti de 49.281 lei exista faptic si nu a precizat ce masuri a luat pentru recuperarea bunurilor.

Prin sentinta nr.1325 pronuntata de Tribunalul Valcea la 17 iunie 2015 a fost respinsa contestatia retinandu-se incidenta exceptiei de inadmisibilitate, exceptie ridicata din oficiu de catre instanta.

Astfel a apreciat judecatorul sindic ca actul contestat de catre creditoare este cel reglementat de dispozitiile art.97 alin.1 din Legea nr.85/2014 si nu se confunda cu raportul la care se refera art.59 din acelasi act normativ si deci nu se supune cenzuri la care se refera alin.5 al acestui din urma text.

Concluzionand in sensul ca raportul asupra cauzelor si imprejurarilor ce au dus la aparitia starii de insolventa nu este un raport lunar ce cuprinde descrierea masurilor adoptate de catre practicianul in lichidare s-a retinut existenta unor regimuri juridice diferite, dar si ca este inadmisibila contestatia formulata in temeiul art.59 alin.5 din Legea nr.85/2014.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel creditoarea, sustinand ca in mod gresit a fost respinsa contestatia, desi administratorul judiciar nu a identificat cauzele starii de insolventa si nu a mentionat ce s-a intamplat cu activele circulante in suma de 61.189 lei si nici daca disponibilitatile banesti in valoare de 49.281 lei exista in mod real. S-a cerut administratorului judiciar sa intreprinda toate masurile pentru identificarea activelor si sa completeze raportul cu elementele noi aparute, raport care a fost intocmit cu depasirea termenului la care se refera art.97 din Legea nr.85/2014.

Examinand criticile formulate se constata ca ele nu pot fi admisa pentru cele ce se vor arata mai jos.

O prima observatie care se impune este aceea ca, prin apelul formulat apelanta nu a criticat in niciun mod exceptia de inadmisibilitate retinuta de judecatorul sindic, exceptie ca carei incidenta a constituit singura ratiune de respingere a contestatiei formulate.

Sustinerile apelantei sunt asadar straine cauzei, de vreme ce nu se aduce in atentia instantei de control judiciar aspectul in temeiul caruia a fost respinsa contestatia la raportul intocmit in temeiul art.97 din Legea nr.85/2014. Se apreciaza, intr-o astfel de situatie, ca apelul exercitat trebuie sa primeasca regimul unui apel nemotivat, regim la care se refera dispozitiile art.476 alin.2 Cod procedura civila. Potrivit textului „In cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta”.

Asadar, dat fiind caracterul devolutiv al caii de atac, in situatia unui apel nemotivat instanta de control judiciar este obligata sa solutioneze cauza nu in temeiul principiului tantum devolutum quantum apellantum, ci al principiului tantum devolutum quantum iudicati, analizand cauza in limitele investirii instantei.

Intr-o astfel de situatie ramane de discutat daca este vorba de investirea instantei de catre parti sau o astfel de investire are in vedere si aspectele puse in discutie din oficiu. Pentru a da insa eficienta dispozitiilor legale precitate si pentru asigurarea unui deplin si efectiv acces al partii la calea de atac, se apreciaza ca se impune sa fie avuta in vedere investirea instantei de fond in ansamblul sau, inclusiv sub aspectul exceptiilor ridicate din oficiu de catre instanta.

O astfel de exceptie in cauza este aceea a inadmisibilitatii contestatiei formulate de creditoarea-apelanta, exceptie retinuta in considerarea faptului ca raportul intocmit de practicianul in lichidare, in conditiile art.97 din Legea nr.85/2014, nu poate fi contestat in temeiul art.59 alin.5 din acelasi act normativ.

Prin contestatia formulata creditoarea nu a indicat dispozitia legala ce ii asigura accesul la formularea unui astfel de demers procesual, facand trimitere numai la dispozitiile art.58, 59, 64 si 97 din lege, in conditiile in care a inteles sa critice raportul asupra cauzelor si imprejurarilor care au condus la aparitia starii de insolventa a debitoarei.

Un astfel de raport este cel la care se refera dispozitiile art.97 si 98 din Legea nr.85/2014 si care se intocmeste de catre practicianul in insolventa in temeiul art.58 lit.a) si art.64 lit.a) din lege.

Din examinarea acestor dispozitii legale rezulta in mod evident ca acest raport este un altul decat cel la care se refera art.59 din Legea nr.85/2014, text care, in alin.5, statueaza ca „Debitorul persoana fizica, administratorul special al debitorului persoana juridica, oricare dintre creditori, precum si orice alta persoana interesata pot face contestatie impotriva masurilor luate de administratorul judiciar”.

Se recunoaste astfel persoanelor enuntate de prevederea legala dreptul de a contesta anumite masuri adoptate de catre lichidatorul judiciar si care sunt aduse la cunostinta participantilor la procedura prin raportul astfel intocmit. Asadar, ceea ce se contesta sunt masurile adoptate, iar mentionarea lor in raportul lunar constituie numai modalitatea in care se determina momentul la care ele ajung la cunostinta participantilor la procedura.

Raportul la care se refera art.97 din lege, cuprinde examinarea activitatii debitoarei, prezentarea motivelor care nu permit reorganizarea, cu propunerea de intrare in faliment, precum si cauzele si imprejurarile care au dus la insolventa, cu indicarea persoanelor carora aceasta le este imputabila.

Din redactarea textului nu rezulta ca o astfel de lucrare evidentiaza si masurile adoptate de catre practicianul in lichidare - evidentiere care, de altfel, ar fi inutila din moment ce ea se face lunar, in temeiul unei alte dispozitii normative - el continand numai rezultatul unei analize si aprecieri a practicianului in insolventa care este supusa discutiei adunarii creditorilor, asa cum dispune art.98.

Concluzionand in sensul ca raportul contestat de catre creditoare nu cuprinde masuri adoptate de catre administratorul/lichidatorul judiciar si in absenta unei dispozitii legale exprese, se apreciaza ca el nu poate fi contestat in conditiile art.59 alin.5 din Legea nr.85/2014, statuare in raport de care exceptia de inadmisibilitate a fost in mod legal retinuta ca fiind incidenta in cauza de catre judecatorul sindic.

Fata de aceasta apreciere care, in conditiile art.248 Cod procedura civila, face inutila verificarea sustinerilor de fond, sustineri care, asa cum s-a aratat mai sus, sunt straine hotararii criticate, nefacand obiect de cenzura in cadrul acesteia, se retine ca este nefondata calea de atac si, in baza art.480 Cod procedura civila, aceasta a fost respinsa.