Imposibilitatea dovedita de a procura inscrisuri, Imposibilitatea completarii unor inscrisuri care exista

Cuprins pe materii
:
Despagubiri pentru persoanele prevazute de Legea nr. 290/2003. Mijloace de proba. Imposibilitate dovedita de a procura inscrisuri.

Legislatie relevanta
:
Legea nr. 290/2003, art. 2 alin. 4 si 5 HG nr. 1120/2006.

Rezumat
:

Instanta retine ca, spre deosebire de cererea pentru acordarea drepturilor si indemnizatiilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 republicat, in sustinerea careia se pot depune mai multe categorii de probe (inclusiv declaratii de martori), in privinta cererii de acordare a despagubirilor prevazute de Legea nr. 290/2003 nu este admisibila proba testimoniala decat in conditiile art. 2 alin. 4 si 5 HG nr. 1120/2006. Potrivit acestui text de lege, in situatia imposibilitatii dovedite de a procura inscrisuri, cererea se completeaza cu declaratia autentica a petentului, insotite de declaratiile autentificate a cel putin doi martori.

Instanta considera ca prin „imposibilitate dovedita de a procura inscrisuri” se intelege numai situatia in care registrele, actele sau evidentele autoritatii lipsesc cu desavarsire din varii motive (de ex., distrugere). In sfera acestei notiuni nu poate fi inclusa si situatia in care registrele sau evidentele exista si sunt intregi, insa nu contin referiri la petent sau la autorii pe care acesta ii invoca.

In acest caz, nu este vorba despre o imposibilitate de procurare a inscrisurilor, ci de o lipsa de temeinicie a solicitarii de acordare a despagubirilor. A admite completarea probatoriului cu declaratii de martori echivaleaza cu a adauga la lege si ar conduce la inlaturarea prin declaratii testimoniale a unor probe certe, precum inscrisurile.

 

                          Decizia nr. 963 din 29.04.2015

a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta nr. 1646/12.12.2014, pronuntata de Tribunalul Braila in dosarul nr. 2700/113/2014, a fost respinsa ca nefondata actiunea formulata de reclamantul D.N. in contradictoriu cu parata A.N.R.P.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal, reclamantul D.N.,   criticand-o ca fiind nelegala.

In motivare, recurentul a aratat ca o prima critica adusa solutiei pronuntate de catre Tribunalul Braila este intemeiata pe incalcarea dispozitiilor art. 425 alin. (l) lit. b) N.C.P.C care reglementeaza obligativitatea ca in continutul hotararii sa fie aratate motivele pentru care s-au inlaturat apararile partilor. In concret, nicaieri in continutul hotararii nu sunt dezvoltate considerentele pentru care au fost inlaturate de catre Tribunalul Braila apararile subsemnatului cu privire la dovada refugierii tatalui meu prin prisma continutului certificatului de deces, eliberat de Primaria comunei T., jud. B., in baza actului de deces nr. …/03.02.1945, ce confirma decesul tatalui sau D.Z., intervenit la data de 01.02.1945 in localitatea T., jud. B., Romania, deci la doar 10 luni dupa refugierea din teritoriile ocupate ale Basarabiei.

De asemenea, in continutul hotararii recurate nu sunt dezvoltate considerentele pentru care au fost inlaturate de catre Tribunalul Braila apararile recurentului cu privire la dovada refugiului, inclusiv a fratelui sau disparut in razboi pe Frontul de Est, D.I., nascut la data de 24.07.1923, respectiv actele atasate adresei nr. CT 63/29.01.2014 a M.A.N., Unitatea Militara … Pitesti, din care rezulta in mod clar faptul ca acesta a fost incorporat in Armata Romana la data de 20 mai 1944 (deci, peste doua luni de la refugiul familiei D. din Basarabia) la Regimentul 4 Rosiori Blindat, Bucuresti.

In realitate, cu privire la aceste aspecte se impun o serie de precizari. Contrar motivarii instantei de fond, recurentul arata ca este in masura sa dovedeasca tocmai demersurile efectuate pe langa institutiile care detin documente de arhiva ale refugiatilor, respectiv Arhivele Nationale, in vederea dovedirii refugiului autorului sau D.I.Z., prin anexarea in copie certificata a adresei de raspuns nr. …/09.08.2012, eliberata de catre Arhivele Nationale, Serviciul Judetean Braila, prin care i s-a dat o negatie a constatarii situatiei solicitate.

In ceea ce priveste lipsa dovezii calitatii de mostenitor a autorului sau D.I.Z., mentioneaza faptul ca a facut numeroase demersuri pe langa autoritatile competente in vederea eliberarii unui certificat de mostenitor, lucru care nu s-a realizat din considerente ce nu ii pot fi imputate. Astfel, asa cum rezulta din continutul adresei nr. …/14.02.2012 emisa de Arhivele Nationale, Serviciul Judetean Braila si a adresei nr…/16.02.2012. emisa de catre C.N.P. Galati, pe perioada 1945-1952 si 1954-17.11.1995 nu a fost dezbatuta succesiunea de pe urma defunctului D.Z., decedat la data de 01.02.1945.

In baza acestor doua raspunsuri scrise recurentul arata ca s-a adresat Biroului de Stare Civila din cadrul U.A.T. T., jud. B., de unde i-a fost eliberat documentul inregistrat sub nr. …/ 22.02.2012, intitulat „Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale". In baza acestor inscrisuri s-a prezentat la notarul public care a refuzat insa sa dezbata succesiunea de pe urma tatalui sau, defunctul D.Z., deoarece lipseau din adeverintele emise situatia anului 1953. Apreciaza ca nu exista nicio culpa a sa in conditiile in care, a urmat toate procedurile legale, dovedite cu documente oficiale, pentru a dezbate succesiunea, iar acest fapt nu a putut fi finalizat din cauza unor institutii ce nu au fost in masura sa puna la dispozitie informatiile complete necesare acestui demers.

Un alt aspect pe care il invedereaza este acela ca a facut numeroase demersuri catre autoritatile competente din Romania si Ucraina pentru a-i elibera dovezi cu privire la decesul mamei sale D.A. si cu privire la situatia fratelui meu disparut pe front, D.I., materializate prin emiterea adresei de raspuns nr. …/01.03.2010, eliberata de catre Arhivele Nationale, Serviciul Judetean Ilfov si a adreselor nr …/13.03.2012 si nr .../28.08.2012, emise de catre Ambasada Romaniei in Ucraina.

In acest caz s-a facut o gresita si subiectiva interpretare de catre instanta de fond a actelor mentionate, fara a se tine cont de faptul ca prin adresa nr. …/03.09.2012 eliberata de Consiliul Satului H. Raionul A., Regiunea O., Ucraina, s-a confirmat ca dupa refugiul in Romania a familiei numitului D.Z.I. nici un membru al acesteia nu a mai locuit in imobilul situat pe raza localitatii. Apreciaza faptul ca aceasta informatie este perfect valabila, ea neputand fi inlaturata deoarece este emisa chiar de catre autoritatile locale din raza teritoriala a imobilului fosta proprietate a familiei D. Dincolo de aceste aspecte, este de notorietate faptul ca orice roman care s-ar fi intors dupa anul 1945 in teritoriile ocupate de armata sovietica, ar fi riscat deportarea in Siberia, fapt ce echivala cu moartea.

In sustinere, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Legal citata, intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

In motivare, a aratat ca pentru a beneficia de masurile reparatorii, conform art. 2 alin. (1) din H.G. 1120/2006, (...) persoanele indreptatite trebuie sa faca dovada ca au avut in proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicita acordarea masurilor reparatorii.

In ceea ce priveste dovada refugiului si a proprietatii, aceasta se face, conform ar. 2 alin. 1(4) teza I din HG nr. 1120/2006 cu modificarile si completarile urmatoare, cu „(...) acte doveditoare certificate de autoritati (...).

Referitor la dovada calitatii de refugiat, acesta poate fi facuta, in cazul persoanelor care  s-au refugiat pe teritoriul Romaniei in 1940, respectiv in 1944, prin urmatoarele inscrisuri: dovada luarii in evidenta populatiei de organele de specialitate a localitatii unde s-au stabilit refugiatii (adeverinte de arhiva sau certificate eliberate de primariile localitatilor unde s-au stabilit initial  refugiatii),  carnet de  refugiat sau  buletin  nominal de evacuare,  emis de comisariatul National pentru Evidenta Populatiei venite din Basarabia Bucovina de Nord si Tinutul H., foi de calatorie eliberate de statul roman pentru persoanele respective, sau carnet de munca in situatia in care refugiatii erau functionari de stat.

De asemenea, in motivele de recurs, recurentul reclamant sustine ca face dovada refugiului autorului sau D.Z. cu certificatul de deces al acestuia eliberat de Primaria comunei T. - jud. B., deces „intervenit la data de 01.02.1945, la doar 10 luni dupa refugierea din teritoriile ocupate.”

Insa, refugiul nu poate fi dovedit cu acte de stare civila. Actele de stare civila prin care se indica locul de nastere al autorilor pe teritoriul Basarabiei, Bucovinei de Nord sau Tinutului Herta, precum si decesul acestora pe teritoriul Romaniei, nu sunt suficiente in dovedirea refugiului. Actele de stare civila sunt inscrisuri doveditoare ale starii civile, in sensul de atribut de identificare al persoanei fizice. Pe de alta parte, atat nasterea, cat si moartea sunt evenimente in conditiile legii civile si nu acte juridice. Ele se produc independent de vointa omului si nu sunt in masura a produce alte efecte juridice decat cele atribuite in mod expres de legea civila.

In speta in cauza, avand in vedere ca D.J. B. a Arhivelor Nationale nu a eliberat nici un document doveditor pentru refugiul autorului D.Z., recurentul reclamant trebuia sa se adreseze si Primariei localitatii unde s-a refugiat in anul 1944 insa, acesta nu a facut dovada niciunui demers in acest sens.

In aparare, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Instanta de recurs a incuviintat si a administrat in cauza proba cu inscrisuri.

Analizand intreg materialul probator administrat in cauza, Curtea de Apel apreciaza ca recursul este neintemeiat si se impune a fi respins, avand in vedere urmatoarele considerente:

In ce priveste motivul de recurs aplicabil, Curtea constata ca motivele invocate de partea recurenta se incadreaza in cazurile de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 5 si 8 C.pr.civ., referitoare la nerespectarea prin hotararea pronuntata a normelor de drept material si procesual.

Instanta retine ca, spre deosebire de cererea pentru acordarea drepturilor si indemnizatiilor prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 republicat, in sustinerea careia se pot depune mai multe categorii de probe (inclusiv declaratii de martori), in privinta cererii de acordare a despagubirilor prevazute de Legea nr. 290/2003 nu este admisibila proba testimoniala decat in conditiile art. 2 alin. 4 si 5 HG 1120/2006. Potrivit acestui text de lege, in situatia imposibilitatii dovedite de a procura inscrisuri, cererea se completeaza cu declaratia autentica a petentului, insotite de declaratiile autentificate a cel putin doi martori.

Instanta considera ca prin „imposibilitate dovedita de a procura inscrisuri” se intelege numai situatia in care registrele, actele sau evidentele autoritatii lipsesc cu desavarsire din varii motive (de ex., distrugere). In sfera acestei notiuni nu poate fi inclusa si situatia in care registrele sau evidentele exista si sunt intregi, insa nu contin referiri la petent sau la autorii pe care acesta ii invoca.

In acest caz, nu este vorba despre o imposibilitate de procurare a inscrisurilor, ci de o lipsa de temeinicie a solicitarii de acordare a despagubirilor. A admite completarea probatoriului cu declaratii de martori echivaleaza cu a adauga la lege si ar conduce la inlaturarea prin declaratii testimoniale a unor probe certe, precum inscrisurile.

In cauza de fata, din adresa nr. …/09.08.2012 emisa de Arhivele Nationale – Serviciul Judetean B., reiese ca numitul D.Z. nu este cuprins in inscrisul intitulat „Tabel cuprinzand refugiatii stabiliti pe teritoriul Plasii V. la data de 13 mai 1944” si nici in inscrisul „Tabel nominal de persoane dubioase existente in raza Circ. de Militie V. cu o situatie neclara” intocmit in anul 1949.

In conditiile existentei unor inscrisuri ce cuprind o situatie detaliata a persoanelor refugiate de peste Prut si a persoanelor care au o situatie de domiciliu neclara, Curtea considera ca nu a fost dovedit refugiul autorilor invocati de recurent, astfel ca cererea de despagubiri nu indeplineste conditiile Legii nr. 290/2003.

Certificatul care constata decesul numitului D.Z. in data de 01.02.1945 pe raza com. T., jud. B., nu dovedeste calitatea de refugiat a acestuia, conditie esentiala pentru acordarea de despagubiri, ci numai prezenta sa pe teritoriul comunei respective la acea data.

Aceeasi este situatia si in privinta adeverintei nr. …/03.09.2012 eliberata de Consiliul satului H., Ucraina, care confirma parasirea satului de catre autor in data de 26.03.1944, insa nu dovedeste calitatea sa de refugiat.

Se observa ca tabelul cuprinzand refugiatii stabiliti pe teritoriul Plasii V. la data de 13 mai 1944 este situat temporal intre data parasirii Ucrainei (26.03.1944) si data decesului autorului recurentului (01.02.1945), astfel ca numitul D.Z. ar fi trebuit sa se regaseasca in acest tabel.

Aceeasi este situatia si pentru ceilalti autori invocati initial de petent, numitii D.P. si D.I. (fata care s-a renuntat la cererea de despagubiri), precum si pentru fratele petentului, numitul D.I., pentru acestia nefiind dovedit, de asemenea, statutul de refugiat.

In lipsa probarii calitatii de refugiat, nu are relevanta daca recurentul a dovedit sau nu calitatea sa de mostenitor al autorului D.Z. Curtea considera ca recurentul nu a facut demersuri suplimentare pentru a lamuri situatia fratelui sau D.I. si a celorlalte persoane cu vocatie succesorala, numai dupa obtinerea unor inscrisuri privind situatia lor legala putandu-se dezbate succesiunea numitului D.Z.

Asadar, Curtea apreciaza ca actele contestate sunt legale si temeinice, nefiind lovite de niciun motiv de nulitate.

De asemenea, Curtea observa ca sentinta instantei de fond cuprinde analiza motivelor principale pe care se sprijina solutia, astfel ca o apreciaza ca indeplinind conditia privind o motivare suficienta.

Recursul este calea de atac prin intermediul careia partile sau Ministerul Public solicita, in conditiile si pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiintarea unei hotarari judecatoresti pronuntate fara drept de apel sau in apel.

Examinand prezenta cauza prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciaza ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala, care nu se impune a fi reformata.

Avand in vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.