Impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei
Anterior Noului Cod Civil, împărţirea se facea si în timpul căsătoriei, pe cale judiciară, fata de bunurile comune, în întregime sau în parte.
Împărţirea poate avea loc numai atunci când: există motive temeinice în susţinerea cererii de împărţeală şi se poate face la cererea oricăruia dintre soţi sau a creditorilor personali ai oricăruia dintre soţi.
1) Împărţirea bunurilor comune la cererea oricăruia dintre soţi – în timpul căsătoriei poate fi dispusă de către instanţa de judecată, atunci când există motive temeinice. Teimeinicia motivelor invocate în susţinerea cererii de împărţire a bunurilor comune va fi stabilită în raport cu cererea de partajare (exemplu: violenţa soţului – motiv de divorţ; imposibilitatea materială de a susţine un copil din afara căsătoriei).
2) Împărţirea bunurilor comune la cererea creditorilor personali ai unuia dintre soţi – după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate cere urmărirea bunului comun, însă numai în măsura acoperirii creanţei sale. Dreptul creditorilor personali ai oricăruia dintre soţi de a cere împărţeala bunurilor comune ale soţilor are caracter de excepţie şi poate fi valorificat de aceştia fie pe cale principală, prin promovarea cererii de chemare în judecată, fie pe cale incidentă, în cadrul contestaţiei la executare.
Datoriile soţilor.
Datoriile comune ale soţilor.
Sunt datorii ale comunităţii pentru care soţii răspund cu bunurile lor comune:
– cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile comune;
– obligaţiile contractate împreună de către soţi;
– obligaţiile contractate de fiecare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei;
-obligaţia de a repara prejudiciul cauzat prin însuşirea ilicită a unor bunuri proprietate publică, dacă prin acestea au sporit bunurile comune ale soţilor.
Vizualizati pachetul complet de servicii accesand pagina Avocat Divort