Imparteala judiciara, Solutionare in prima instanta

- Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep.: art. 105, art. 981, art. 984 alin. (1), art. 94 pct. 1 lit. j), art. 135 alin. (1), (4)

Cererile care privesc o dezbatere succesorala asupra carora instanta trebuie sa se pronunte intrucat insotesc cererea de partaj nu vor fi evaluate prin raportare la art. 105 C.pr.civ., asemenea cereri formand impreuna cu cea de sistare a starii de indiviziune stricto sensu (formare de loturi, plata sultei, etc.) cererea unica de imparteala judiciara a carei competenta de solutionare in prima instanta revine judecatoriei.

( Sectia I civila, Sentinta civila nr. 218 din 8 decembrie 2017,

rezumata de judecator Florin Suiu)

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la 01.02.2017 la Judecatoria Sannicolau Mare, reclamanta A... a solicitat in contradictoriu cu parata B. sa se constate ca, in calitate de descendent, este mostenitor al defunctului C... si ca ii revine o cota de % din masa succesorala lasata de defunct; ca din masa succesorala fac parte sumele de bani depuse in conturi bancare in timpul casatoriei defunctului cu parata, pe numele unuia si/sau a ambilor soti si cota de C
2
parte din imobilul situat in D. dobandit prin cumparare in timpul casatoriei; ca din sumele de bani depuse in conturi pana la 31.05.2016 si care intra in masa succesorala ii revine cota de %, in calitate de descendent; ca valoarea suprafetei cotei imobilului care intra in masa succesorala este de 17.500 euro.

A mai solicitat ca instanta sa dispuna sistarea starii de indiviziune prin atribuirea cotei de C
2
parte din imobil catre parata si sa fie obligata aceasta sa plateasca reclamantei sulta corespunzatoare cotei ce i se cuvine.

Prin sentinta civila nr. 305/24 mai 2017 pronuntata in dosar nr. .../295/2017, Judecatoria Sannicolau Mare a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Timis.

Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) C.pr.civ., judecatoriile judeca, in prima instanta, printre altele, orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv si ca art. 95 din acelasi cod prevede ca tribunalele judeca, in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante.

Apoi, a mai retinut instanta, potrivit art. 105 C.pr.civ., in materie de mostenire, competenta dupa valoare se determina fara scaderea sarcinilor sau datoriilor mostenirii, norma avand in vedere orice cereri in materie de mostenire, indiferent de obiect, astfel ca, in asemenea cazuri, cum legiuitorul prevede ca nu vor fi scazute sarcinile sau datoriile mostenirii, valoarea obiectului cererii se calculeaza in functie de valoarea activului masei succesorale.

Avand in vedere ca in conceptia noului cod de procedura civila tribunalele au devenit instante de drept comun care solutioneaza in prima instanta toate cererile care nu sunt date in competenta exclusiva a altor instante, iar cererile avand o valoare de peste 200.000 lei, chiar si in materie de mostenire, nu sunt date in competenta de solutionare a judecatoriilor si ca, potrivit sustinerilor reclamantei, valoarea activului masei succesorale este de 62.265,39 euro, echivalent in lei al sumei de 280.194 lei, litigiul de fata este de competenta tribunalului, a concluzionat instanta.

Astfel investit, prin sentinta civila nr. 1260/29.09.2017 pronuntata in dosar nr. .../295/2017 Tribunalul Timis a declinat competenta de solutionare a pricinii in favoarea Judecatoriei Sannicolau Mare si a dispus inaintarea dosarului la Curtea de Apel Timisoara in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.

Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca art. 94 lit. j) C.pr.civ. potrivit caruia judecatoria judeca in prima instanta cererile de imparteala judiciara indiferent de valoare are in vedere formularea cererii de partaj pe cale principala,iar nu situatiile in care aceasta este accesorie ori incidentala.

A mai avut in vedere ca ne aflam in prezenta unei cereri principale, unica, de partaj cand in cadrul acesteia se solicita si stabilirea calitatii de coproprietar si a cotelor parti din dreptul de proprietate ori a compunerii masei partajabile (situatia in speta), deoarece acestea sunt chestiuni pe care iesirea din indiviziune le presupune in mod necesar, astfel ca asemenea actiuni sunt tot de competenta judecatoriei, indiferent de valoarea obiectului cererii sau de izvorul coproprietatii, deci inclusiv in cazul in care izvorul indiviziunii este succesiunea.

Avand a se pronunta in temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1), (4) C.pr.civ. asupra conflictului de competenta astfel ivit, Curtea a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 984 alin. 1 C.pr.civ., „... instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii. Daca se imparte o mostenire, instanta va mai stabili datoriile transmise prin mostenire, datoriile si creantele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile mostenirii” ( in cazul in care asemenea datorii, creante ori sarcini exista).

Rezulta ca, sesizata fiind cu o cerere de partaj succesoral, instanta este obligata sa dispuna cu privire la aspectele mai sus-enumerate - legea fiind imperativa in acest sens („va stabili”), iar in ipoteza in care reclamantul ar fi omis vreunul dintre elementele cerute obligatoriu de prevederile art. 981 C.pr.civ., instanta care nu a sanctionat procedural o astfel de omisiune va fi tinuta ca, in aplicarea art. 984 alin. (1) C.pr.civ. raportat la art. 22 C.pr.civ., sa ceara explicatii asupra elementelor care nu sunt mentionate in cerere.

Din aceste considerente rezulta ca, intrucat reclamanta a solicitat „sistarea starii de indiviziune” si a indicat si mostenitorii defunctului, cotele de drept cuvenite acestora si compunerea masei succesorale, instanta este tinuta sa se pronunte si asupra acestor sustineri atunci cand va dispune cu privire la imparteala solicitata.

In consecinta, acele cereri care privesc o dezbatere succesorala asupra carora instanta trebuie sa se pronunte intrucat insotesc cererea de partaj nu vor fi evaluate prin raportare la art. 105 C.pr.civ. (care priveste modalitatea de stabilire a valorii in cazul cererilor referitoare la mostenire, in general, nu la partajul succesoral, in special) intrucat examinarea lor reprezinta o etapa obligatorie a procedurii impartelii, asemenea cereri formand impreuna cu cea de sistare a starii de indiviziune stricto sensu (formare de loturi, plata sultei, etc.) cererea unica de imparteala judiciara.

Data fiind aceasta calificare a litigiului si fata de prevederile art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ., competenta de solutionare in prima instanta a prezentei cauze a fost stabilita, in baza art. 135 alin. (1), (4) C.pr.civ., in favoarea judecatoriei.