Impacarea partilor

Este un act bilateral prin care inculpatul şi partea vătămată consimt să pună capăt procesului, înlăturând răspunderea penală şi stingând acţiunea civilă.

Spre deosebire de retragerea plângerii prealabile care operează in rem, împăcarea părţilor produce efecte in personam, operând doar între părţile care s-au împăcat. În concluzie, nu operează solidaritatea activă sau pasivă.

Pentru a produce efecte, împăcarea părţilor trebuie să îndeplinească condiţiile:

1. să fie vorba de o infracţiune pentru care legea prevede împăcarea părţilor. De regulă aceste infracţiuni sunt cele care necesită plângerea prealabilă a părţii vătămate, fiind infracţiuni ce prevăd un pericol social redus. Totuşi nu este vorba despre toate infracţiunile ce necesită plângerea prealabilă a părţii vătămate, ci doar de acele infracţiuni în care legiuitorul a instituit în mod expres posibilitatea împăcării părţilor. Aceasta operează şi în cazul unor infracţiuni a căror urmărire se dispune din oficiu(art. 180, alin. 11 şi alin. 21 C.pen.).

Impacarea partilor

2. împăcarea părţilor trebuie să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

3. împăcarea să se facă de către persoanele abilitate în acest sens. De regulă, împăcarea intervine între inculpat şi partea vătămată. Totuşi, în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de către reprezentanţii lor legali, iar în cazul persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, împăcarea se face personal cu încuviinţarea ocrotitorului legal.

Dacă părţile s-au împăcat, ţinând cont că este vorba de un act bilateral, partea vătămată nu mai poate cere continuarea procesului.

Mai multe informatii pe pagina Avocat drept penal .