Garantia de buna executie indisponibilizata anterior intrarii in procedura insolventei
Domeniu asociat: Faliment
Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 408/24 mai 2017
Curtea retine ca, potrivit art. 89 alin. 1 din H.G. nr. 925 din 2006, garantia de buna executie a contractului se constituie de catre contractant in scopul asigurarii autoritatii contractante de indeplinirea cantitativa, calitativa a lucrarilor in perioada convenita a contractului. Desi art. 90 alin. 1 din acelasi act normativ prevede ca,de regula, garantia de buna executie se constituie printr-un instrument de garantare emis in conditiile legii de o societate bancara sau de o societate de asigurari, care devine anexa la contract, alin. 3 prevede si posibilitatea partilor de a constitui garantia prin retineri succesive din sumele datorate pentru facturi partiale.
Din actele dosarului rezulta ca debitoarea F a incheiat cu Consiliul Local B., autoritate contractanta, contractul de lucrari cu nr. 1741 la 10.09.2007 avand ca obiect executarea, finalizarea si intretinerea sistemului centralizat de colectare deseuri si microstatie, durata contractului fiind de 16 luni incepand cu 10.09.2007. Partile contractante au prevazut la art. 14 ca executantul se obliga sa constituie garantia de buna executie a contractului in cuantum de 5% din fiecare situatie de lucrari, iar achizitorul se obliga sa restituie garantia de buna executie 70% la receptia lucrarii, 30% la 12 luni de la receptia lucrarii.
Impotriva debitoarei s-a deschis in 2013 procedura falimentului, Casa de Insolventa A&B SPRL fiind desemnata lichidator judiciar al acesteia.
La 29.07.2015 s-a constatat ca debitoarea avea in contul deschis la banca suma de 22791,65 lei, suma ce reprezinta obiectul prezentului litigiu, partile aratand ca aceasta a fost indisponibilizata in favoarea Consiliului Local B. cu titlu de garantie de buna executie aferenta contractului de lucrari cu nr. 1741/2007.
Din sustinerile partilor mai rezulta ca lucrarea ce face obiectul contractului nu a fost receptionata, nefiind astfel indeplinite conditiile pentru restituirea sumei reprezentand garantia de buna executie.
Pe de alta parte, lichidatorul judiciar a solicitat depozitarului in mai multe randuri eliberarea sumei respective, aceasta lovindu-se de refuzul bancii care a conditionat eliberarea de acceptul autoritatii contractante in favoarea careia s-a constituit garantia de buna executie.
Avand in vedere modalitatea de constituire a garantiei de buna executie, prin retineri succesive din sumele datorate si cuvenite contractantului, Curtea apreciaza ca suma aflata in contul de disponibil este in patrimoniul debitoarei, dar indisponibilizata totodata in favoarea autoritatii contractante.
Intr-adevar, conform art. 91 din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractanta, in speta Consiliul Local B, are dreptul de a emite pretentii asupra garantiei de buna executie, oricand pe parcursul indeplinirii contractului, in limita prejudiciului creat, in cazul in care debitoarea nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contract si poate solicita unitatii bancare sa efectueze plati din contul de disponibil prin care s-a institui garantia de buna executie, dar, dupa deschiderea procedurii insolventei asupra debitoarei, fata de prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, orice demers individual al creditoarei impotriva debitoarei este suspendat, aceasta avand posibilitatea sa isi realizeze creanta doar in cadrul procedurii insolventei.
In conformitate cu art. 46 din Legea nr. 85/2006, toate actele, operatiunile si platile efectuate de catre debitoare ulterior deschiderii procedurii sunt nule, in lipsa acordului lichidatorului judiciar, interdictia urmarind asigurarea caracterului colectiv si concursual al procedurii insolventei si conservarea pe cat posibil a patrimoniului debitorului, astfel cum a existat el la momentul deschiderii procedurii.
De asemenea, un alt argument este dictat de dispozitiile art. 4 din Legea nr. 85/2006 din care rezulta ca pentru orice plata s-ar face din contul debitoarei, este necesar acordul lichidatorului.
In consecinta, Curtea apreciaza, contrar opiniei primei instante, ca suma a carei eliberare se solicita se afla in patrimoniul debitoarei, impotriva careia s-a deschis procedura falimentului, iar singurul care poate dispune asupra acesteia este lichidatorul judiciar, cu respectarea atat a dispozitiilor Legii nr. 85 din 2006, cat si a dispozitiilor contractuale, opozabile debitoarei.
Astfel, conform art. 480 al. 2 din Codul de procedura Civila, se impune a fi admis apelul reclamantei, urmand a fi schimbata sentinta primei instante si admisa solicitarea reclamantei de obligare a paratei Banca la deblocarea contului deschis de debitoarea SC Fr, in vederea transferarii sumei de 22.791,65 lei in contul de lichidare al debitoarei.