Fixarea limitelor si obiectului procesului, Rolul activ al instantei

Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor, conform art. 9 CPCV, astfel ca reclamantului ii revine sarcina de a preciza, conform art. 194 NCPC, prin cererea de chemare in judecata, persoanele cu care intelege sa se judece.

Dispozitiile art. 22 NCPC referitoare la rolul judecatorului in aflarea adevarului nu fac referire la obligatia instantei de a face demersuri in vederea identificarii persoanelor care ar trebui

chemate in judecata, , instanta fiind obligata sa solutioneze cererea in limitele investirii, fixate de reclamant prin cererea de chemare in judecata.

Prin sentinta civila nr. 77/19.03.2015 Tribunalul Gorj a respins actiunea civila formulata de reclamantul P.E.C. in contradictoriu cu paratii UMC R., C.E.O. si B.M.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a constatat urmatoarele:

In fapt, reclamantul a solicitat obligarea paratei la 400.000 lei despagubiri civile, reprezentand daune morale pentru afectarea imaginii publice, in urma inscenarii efectuate de catre prepusii salariati ai paratei, intelegand sa solicite daunele morale in cuantumul precizat de la persoanele responsabile de inscenarea furtului, ca salariati ai societatii, cat si de catre societate ca persoana responsabila civilmente.

Prin ordonanta de clasare din 4.12.2014 a Parchetului de pe langa Judecatoria Motru, data in dosarul nr. 917/P/2014, s-a dispus clasarea cauzei privind plangerea formulata de P.E.M. sub aspectul savarsirii infractiunilor de inducere in eroare a organelor judiciare si furt, prevazute si pedepsite de art. 268 alin. 2 Cod penal si art. 228 alin. 1 Cod penal, retinandu-se ca din actele de cercetare efectuate in cauza nu a rezultat ca au fost ticluite probe in scopul de a dovedi o fapta de furt savarsita de P.E.M. si nu a fost sesizata o astfel de fapta de catre reprezentantii UMC R. , iar P.E.M. nu a avut intentia de a-si insusi fara drept cablul electric din cupru, gasit in portbagajul autoturismului sau la controlul efectuat de agentii de paza ai UMC R.

Prin ordonanta din 5.01.2015 a Parchetului de pe langa Judecatoria Motru, data in dosarul nr. 1451/II/2/2014 s-a respins plangerea formulata de P.E.M. ca neintemeiata, iar prin incheierea nr.16/24.02.2015, pronuntata in camera de consiliu de catre Judecatoria Motru, in dosarul nr.155/263/2015 s-a dispus respingerea plangerii formulata de petentul P.E.M.

S-a retinut in considerentele incheierii ca in privinta infractiunii de inducere in eroare a organelor judiciare in modalitatea prevazuta de art. 268 alin. 2 Cod penal, in mod temeinic si legal procurorul a retinut ca fapta nu exista si nu poate fi retinuta in sarcina petentului si ca organul de cercetare penala a efectuat o ancheta efectiva si completa, procedand la deplasarea la fata locului, ocazie cu care s-a intocmit procesul verbal din data de 17.07.2014, fiind ascultata in calitate de martor persoana prezenta la fata locului, B.M. - agent de paza, care la control a identificat cablul din cupru in autoturismul petentului, aceasta fiind cea care a ridicat capacul portbagajului.

Potrivit art. 1373 alin. 1 Cod civil, „comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate, iar potrivit aliniatului 2, este comitent cel care in virtutea unui contract sau in temeiul legii exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari , in interesul sau, ori al altuia”.

Pentru ca raspunderea comitentului sa fie angajata este necesar ca in persoana prepusului sa fie intrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie, astfel ca victima prejudiciului trebuie sa faca dovada urmatoarelor elemente: existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite a prepusului , existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinei prepusului in comiterea faptei ilicite.

Totodata, comitentul nu raspunde pentru pagubele cauzate de prepus pentru fapte ce nu au legatura cu functia incredintata, chiar daca ele au fost savarsite in interesul exercitarii acesteia.

Astfel, comitentul va raspunde in primul rand si intotdeauna cand prepusul a savarsit o fapta ilicita, actionand in interesul comitentului sau la ordinul sau in interesul altuia si, in al doilea rand, va raspunde si pentru prejudiciul cauzat de prepus atunci cand a actionat prin deviere de la functia sa prin depasirea limitelor sale si chiar prin exercitiul abuziv al acesteia, insa cu conditia ca fapta savarsita sa fie in legatura cu atributiile sau scopul functiei incredintate.

In concluzie, a retinut instanta ca parata din prezenta cauza nu a raspuns in calitate de parte responsabila civilmente pentru eventuale fapte ale unor persoane fizice, fapte savarsite in afara atributiilor de serviciu, persoanele fizice nefiind individualizate de reclamant prin cererea de chemare in judecata, cu exceptia paratei B.M., insa aceasta are calitatea de agent de paza.

Deci, comitentul nu raspunde pentru pagubele cauzate de prepus, pentru fapte ce nu au legatura cu functia incredintata, chiar daca ele au fost savarsite in timpul exercitarii acesteia.

Astfel, comitentul va raspunde in primul rand si intotdeauna cand prepusul a savarsit fapta ilicita si prejudiciabila, actionand in interesul comitentului sau la ordinul sau in interesul altuia, in limitele stricte ale atributiilor care alcatuiesc continutul functiei sale, cu respectarea instructiunilor si dispozitiilor pe care i le-a dat comitentul.

Tribunalul a constatat ca raspunderea este strict personala si se rezuma la tragerea la raspundere penala a persoanei fizice vinovate care urmeaza sa suporte eventuale daune materiale sau morale, insa in prezenta cauza nu s-a precizat si nu s-a dovedit care persoane au produs prejudiciul moral, avandu-se in vedere si rezultatul cercetarilor penale.

Este adevarat ca orice persoana are dreptul la propria imagine si reclamantul a considerat ca a suferit un prejudiciu moral, insa indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, respectiv a raspunderii comitentului pentru fapta prepusilor trebuie indeplinite in mod cumulativ, conditii ce nu sunt indeplinite in prezenta cauza.

Dreptul partilor la un proces echitabil asa cum este reglementat in practica instantelor prin raportare la art. 6 CEDO presupune o obligatie a instantei de a analiza sustinerile partilor, acceptand sau inlaturand motivat apararile acestora.

A constatat tribunalul ca in prezenta cauza in primul rand nu s-a precizat care sunt prepusii care au produs prejudiciul, folosindu-se termenul la general de „salariatii paratei” si, deci, practic nu se pot verifica conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv raspunderii comitentului pentru fapta prepusilor sai.

Mai mult, cererea de chemare in judecata investeste instanta cu solutionarea litigiului la care se refera, constituind baza raportului procesual civil intre reclamant si parat si ,totodata, fixeaza cadrul procesual in care se va desfasura judecata cu privire la parti si la obiectul litigiului.

In considerarea celor expuse, tribunalul a constatat ca actiunea formulata de reclamant este nefondata, in cauza nu sunt indeplinite conditiile raspunderii comitentului pentru fapta prepusilor, motiv pentru care urmeaza a respinge actiunea.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul P.E.M., aratand, in esenta, ca sentinta apelata nu cuprinde motivele de fapt si de drept avute in vedere, iar motivare este contradictorie.

De asemenea, in mod nelegal au fost respinse probele propuse pentru motivul ca in dosarul penal s-a dispus clasarea, desi s-a retinut in mod nelegal si netemeinic ca fapta nu exista

Instanta nu a dat dovada de rol activ prin aceea ca nu i-a cerut lamuriri in vederea identificarii salariatilor care aveau calitatea de prepusi ai U.M.C. - R..

Instanta i-a incalcat dreptul la aparare prin aceea ca a refuzat sa consemneze sustinerile aparatorului ales al intimatei B.M., care recunostea savarsirea faptei si nici nu a permis mandatarului sau sa sustina oral cauza.

Au fost ignorate de asemenea prevederile art.1373 din Noul Cod Civil si dispozitiile art. 19 si 20 din Noul Cod procedura penala cu privire la tragerea la raspundere civila delictuala a persoanelor responsabile .

Analizand actele si lucrarile dosarului Curtea a constatat ca apelul este nefondat.

Prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata, apelantul reclamant a chemat in judecata paratii UMC R. - CE O., in calitate de parte responsabila civilmente, si B.M., angajata a societatii ca agent de paza, solicitand obligarea acestora la plata sumei de 4.400.000 RON reprezentand daune morale, anume despagubiri pentru prejudiciul cauzat acestuia in urma inscenarii savarsirii unei infractiuni de furt, la data de 17.07.2014.

Prin motivele de apel, s-a invocat de catre apelant incalcarea de catre instanta a obligatiei de a da dovada de rol activ, prevazuta de art. 22 Noul Cod procedura civila prin aceea ca instanta nu a cerut lamuriri reclamantului cu privire la persoanele care aveau calitatea de prepusi ai paratei CEO.

Referitor la aceste aspecte, va retine Curtea ca, potrivit dispozitiilor art. 9 alin. 2 NCPC, obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.

Prin urmare, reclamantului ii revenea sarcina de a preciza, conform art. 194, prin cererea de chemare in judecata, personalele cu care intelege sa se judece si care Noul Cod procedura civila vor fi citate ca parati in cauza, judecatorul putand dispune introducerea in cauza a altor persoane doar in conditiile legii, conform art. 22 alin. 3 NCPC.

In acest context, in conditiile in care, in cuprinsul cererii introductive, apelantul solicitase obligarea in solidar la plata daunelor a salariatilor care au inscenat savarsirea infractiunii de furt, instanta sesizata initial - Judecatoria Tg. Jiu - a procedat la regularizarea cererii, potrivit art. 200 NCPC, si i-a pus in vedere sa indice numele si domiciliul persoanelor cu care intelege sa se judece si pe care i-a indicat ca fiind „autorii inscenarii de furt”.

Apelantul reclamant a depus la dosar doua precizari, prin care a aratat ca cheama in judecata UMC R.- CE O., in calitate de parte responsabila civilmente, si pe B.M., ale carei amprente s-au descoperit pe haionul superior al portbagajului.

In consecinta, criticile referitoare la incalcarea de catre prima instanta a obligatiei de a da dovada de rol activ nu sunt intemeiate, dispozitiile art. 22 NCPC nefacand referire la obligatia instantei de a face demersuri in vederea identificarii persoanelor care ar trebui chemate in judecata de catre reclamant, context in care in mod corect prima instanta a solutionat cererea in limitele investirii, fixate de reclamant prin cererea de chemare in judecata precizata.

Nici criticile referitoare la respingerea probelor solicitate de catre apelantul reclamant nu sunt intemeiate.

Intr-adevar, potrivit art. 194 alin. 1 lit. e NCPC, cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda aratarea dovezilor pe care se sprijina fiecare capat de cerere; in cazul in care se solicita interogatoriul paratului, reclamantul va cere infatisarea in persoana a acestuia, daca este o persoana fizica, iar daca legea prevede ca paratul va raspunde in scris la interogatoriu, acesta va fi atasat cererii de chemare in judecata; daca se cere dovada cu martori, se vor arata numele, prenumele si adresa martorilor.

In cazul nerespectarii acestei conditii sanctiunea care intervine este decaderea, potrivit art. 254 alin. 1 NCPC, iar in acest caz dovezile vor putea fi incuviintate in cursul procesului numai in cazurile expres prevazute de art. 254 alin. 2 NCPC.

Or, asa cum a retinut si prima instanta, prin cererea de chemare in judecata reclamantul apelant a solicitat „orice probatorii admise de lege si care se vor dovedi utile dezlegarii cauzei”, indicand doar exemplificativ expertize, proba testimoniala, etc.

Abia prin precizarea depusa la dosar la termenul din data de 29.01.2015reclamantul a solicitat interogatoriul numitei B.M. si audierea martorului A.A.V., fara a invoca insa incidenta vreunuia din cazurile prevazute de art. 254 alin. 2 NCPC.

Mai mult decat atat, asa cum rezulta si din cererea de apel, probele propuse de apelant vizau, in esenta, dovedirea descoperirii unui cablu in portbagajul autoturismului sau, cu prilejul controlului efectuat la data de 17.07.2014 de catre intimata B.M., agent de paza., iar in raport de aceste aspecte ca aprecia Curtea ca administrarea respectivelor probe nu era utila solutionarii cauzei.

Astfel, existenta respectivului cablu nu a fost contestata de parti si rezulta si din actele dosarului penal nr. 917/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Motru si respectiv nr. 155/263/2015 al Judecatoriei Motru.

Aceasta imprejurare nu era insa suficienta pentru a interveni raspunderea civila delictuala a intimatilor, fapta ilicita imputata acestora de catre reclamant constand in inscenarea savarsirii infractiunii de furt prin plasarea respectivului cablu in autoturismul sau, de catre intimata B.M. sau de catre alt angajat al intimatei C.E.O.

In cauza nu s-a dovedit insa savarsirea unor asemenea acte materiale, de plasare a cablului in portbagajul autoturismului reclamantului anterior descoperirii acestuia de catre intimata B.M.

Din cuprinsul adresei nr. 9141/13.03.2015 rezulta doar aspecte referitoare la descoperirea cablului, sesizarea organelor de politie si demararea procedurii disciplinare, fara a se recunoaste vreun moment faptul ca angajati ai intimatei ar fi pus respectivul cablu in portbagaj.

In lipsa unor probe certe in acest sens, eventualele speculatii cu privire la persoanele care ar fi putut sau ar fi avut interesul sa-i insceneze reclamantului savarsirea unei infractiuni nu sunt de natura a produce consecinte juridice sub aspectul antrenarii raspunderii delictuale.

Potrivit dispozitiilor art. 28 alin. 1 Noul Cod procedura civila, hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila cu privire la existenta faptei si a persoanei care a savarsit-o; instanta civila nu este legata de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce priveste existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.

Chiar daca in cauza nu s-a pronuntat o asemenea hotarare penala de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, in conditiile in care in cauza nu au fost administrate probe din care sa rezulte cu certitudine savarsirea faptei ilicite de catre intimatii chemati in judecata, in mod corect a retinut prima instanta ca fiind relevante si cercetarile efectuate in dosarul penal nr. 917/P/2014 al Parchetului de pe langa Judecatoria Motru in care, prin ordonanta nr. 917/P/04.12.2014 s-a dispus clasarea cauzei privind plangerea formulata de reclamant sub aspectul savarsirii infractiunilor de inducere in eroare a organelor judiciare si furt, prevazute de art. 268 alin. 2 Cod penal si art. 228 alin. 1 Cod penal, solutia a fost mentinuta prin Ordonanta nr. 1451/II/2014 a Prim - Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Motru si respectiv incheierea nr. 16 din 24.02.2015 data in dosarul nr. 155/263/2015 al Judecatoriei Motru.

Potrivit dispozitiilor art. 1373 alin. 1 NCC, comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauza de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita are legatura cu functiile incredintate, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol este comitent cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui ce indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al altuia.

Este adevarat ca, fiind vorba de o raspundere principala a comitentului, independenta de culpa si raspunderea prepusului, victima il va putea chema in judecata numai pe comitent pentru a fi obligat sa repare prejudiciul cauzat prin fapta ilicita a prepusului, iar dispozitiile art. 1373 nu prevad expres, printre conditiile raspunderii comitentului, si dovada vinovatiei prepusului.

Cu toate acestea, angajarea raspunderii comitentului nu poate fi antrenata in lipsa dovezilor privind comiterea unei fapte de catre prepusii comitentului, deoarece numai in acest context se poate stabili daca fapta are sau nu are legatura cu activitatea comitentului.

Prin prisma acestor considerente, va retine Curtea ca in mod corect a retinut prima instanta ca in cauza nu erau indeplinite conditiile pentru a fi antrenata raspunderea delictuala a intimatilor.

Sentinta primei instante a fost corespunzator motivata, conform exigentelor art. 425 NCPC, instanta aratand argumentele principale avute in vedere la pronuntarea solutiei.

Nu se va putea retine ca motivarea sentintei ar fi contradictorie in conditiile in care, dupa cum s-a aratat mai sus, imprejurarea ca, la data de 17.07.2014, in portbagajul autoturismului apelantului s-a descoperit un cablu nu era suficienta pentru a se putea retine inscenarea unui furt.

Nici criticile referitoare la incalcarea dreptului la aparare al apelantului nu sunt intemeiate.

A invocat apelantul ca fiind relevante sub acest aspect omisiunea instantei de a consemna in cuprinsul incheierii sustinerile verbale ale aparatorului ales al intimatei B.M., prin care aceasta recunostea descoperirea cablului in portbagaj, precum si refuzul instantei de a permite mandatarului sau sa puna concluzii orale pe fond.

Referitor la aceste aspecte, va retine Curtea in primul rand ca din cuprinsul incheierii din data de 12.03.2015 rezulta ca s-a consemnat ca aparatorul intimatei B.M., cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei, a aratat, la un moment dat, ca „deschizand acel portbagaj, s-a gasit un bun”.

In conditiile in care aprecia ca respectivele consemnari sunt incomplete si nu reproduc exact sustinerile aparatorului ales, apelantul avea posibilitatea de a solicita inlaturarea respectivelor omisiuni doar in cadrul procedurii prevazute de art. 442 NCPC, si nu prin promovarea caii de atac a apelului, dispozitiile art. 445 NCPC prevazand expres ca indreptarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea de atac a apelului sau recursului, ci numai in conditiile art. 442 - 444 NCPC.

Referitor la ingradirea dreptului de a pune concluzii asupra fondului, va retine Curtea ca in prezenta cauza, in fata primei instante reclamantul a fost reprezentat de numitul B.M.P., in baza procurii speciale nr. 1157/24.09.2014.

Potrivit dispozitiilor art. 83 alin. 1 si 2 NCPC, in fata primei instante, precum si in apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de catre avocat sau alt mandatar. Daca mandatul este dat unei alte persoane decat unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra exceptiilor procesuale si asupra fondului decat prin avocat, atat in etapa cercetarii procesului, cat si in etapa dezbaterilor. In cazul in care mandatarul persoanei fizice este sot sau o ruda pana la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii in fata oricarei instante, fara sa fie asistat de avocat, daca este licentiat in drept.

De ademenea, potrivit dispozitiilor art. 80 alin. 5 NCPC, cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o hotarare judecatoreasca, asistarea reprezentantului de catre un avocat nu este obligatorie.

Ori, in prezenta cauza, dreptul de reprezentare al mandatarului B.M.P. nu a intervenit in baza legii sau a unei hotarari judecatoresti, ci in baza procurii speciale nr. 1157/24.09.2014, iar acesta nu era nici ruda cu reclamantul, astfel ca in mod corect si cu respectarea art. 83 alin. 1 si 2, art. 80 alin. 5 NCPC instanta nu a permis mandatarului sa puna concluzii asupra fondului cauzei.

Mai mult decat atat, la termenul din data de 12.03.2015 instanta, dupa ce a adus la cunostinta procuratorului reclamantului ca nu poate pune concluzii asupra fondului, a pus in vedere reclamantului ca el poate pune concluzii orale si de asemenea a amanat pronuntarea pentru a-i da acestuia posibilitatea sa depuna concluzii scrise.

Fata de aceste considerente, a retinut Curtea ca motivele de apel formulate de apelantul reclamant nu sunt intemeiate astfel incat, in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 NCPC, apelul a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr. 4265 din 01.10.2015 - Sectia I Civila, rezumat judecator Tarlea Mirela Cristina)