Fapta lipsita de gradul de pericol social al unei infractiuni comisa inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod penal. Temeiul achitarii.

 Art. 18

¹

Cod penal actual

Art. 19 din Legea nr. 255/2013

 

In raport cu contextul faptic mai sus expus, instanta de fond a considerat, ca in ceea ce priveste pericolul social al faptei  savarsite de inculpat,  s-a facut o gresita apreciere a dispozitiilor legale, trebuind a fi avute in vedere disp. art. 18

¹

alin 1 si 2



din Codul penal.

Astfel, potrivit acestor norme legale, o fapta nu constituie infractiune numai daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

De asemenea, la stabilirea in concret a gradului de pericol social, instanta de fond a tinut seama de modul si mijloacele de savarsire a faptelor, de scopul urmarit, de imprejurarile in care faptele au fost comise, de urmarile produse sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorilor.

 

 (Decizia penala nr. 932/A
/
18 octombrie 2017)

 

Prin sentinta penala nr.1315 din 12 iulie 2017, pronuntata de Judecatoria Pitesti, in baza art 13 Cod penal 1968, art. 5 Cod penal 2009 si  Deciziei CCR nr. 265/2014, s-a constatat ca legea penala mai favorabila este Codul Penal din 1968 si s-a dispus schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare a instantei din infractiunea prev de art. 233 C. pen raportat la art. 234 al.1 lit. d) C. pen 2009 in infractiunea prevazuta de art. 211 al.2 lit. b) C. pen 1968.

In baza art. 11 pct 2 lit a) coroborat cu art. 10 lit b) indice 1 Cpp, s-a dispus achitarea inculpatului  SB, pentru fapta de talharie  prev. de art. 211 al. 2 lit. b) C. pen 1968 (savarsita la data de 21.11.2012), intrucat aceasta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

In baza art. 18/1 alin. 3 rap la art. 91 lit. c) Cp, s-a aplicat inculpatului sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii in cuantum de 500 lei.

S-a luat act ca persoanele vatamate nu s-au constituit parti civile in cauza.

         Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, ca in data de 21.11.2012, in jurul orei 20.00, inculpatul SB si-a insusit dintr-un magazin situat in cartierul Trivale din mun. Pitesti un produs alimentar, respectiv o punga de covrigi, pe care, la cererea vanzatorului, a refuzat sa il plateasca.

In acesta imprejurare, in vederea pastrarii bunului, l-a amenintat pe angajatul unitatii comerciale cu acte de violenta si a degradat spatiul comercial.

In data de 21.11.2012, in jurul orei 20.00, inculpatul SB, aflandu-se in incinta magazinului apartinand S.C. S S.R.L., situat in cartierul Trivale din mun. Pitesti, a sustras de pe un raft al magazinului o punga de covrigi.

Fiind rugat sa achite contravaloarea produsului, a amenintat vanzatorul cu acte de violenta. Observand starea conflictuala, intrucat se afla in imediata apropiere a magazinului, respectiv in statia de autobuz Complex II Trivale, martorul DV a reusit sa-l indeparteze pe inculpat   sa-l scoata in afara imobilului.

Acest fapt a permis angajatului unitatii comerciale sa inchida usa de acces in magazin si sa anunte organele de politie.

Inculpatul a manifestat in continuare un comportament agresiv, a lovit usa cu picioarele si a spart astfel un geam din partea inferioara a acesteia.

Ulterior acestui moment, inculpatul a parasit locul savarsirii faptei, s-a urcat in autobuzul 2B, spre directia Calea Dragasani, a coborat la statia Teilor si a luat un taxi pentru a merge la prietena sa, in zona Nord.

Situatia de fapt redata anterior, a fost sustinuta de materialul probator intocmit in cauza.

Din procesul-verbal de cercetare la fata locului, instanta de fond a constatat, ca locul savarsirii faptei este situat in incinta unui imobil avand destinatia de unitate comerciala si apartinand S.C. S S.R.L, din cartierul Trivale, in fata statiei de autobuz Complex II.

Totodata, din acesta mai reiese, ca vanzatorul a comunicat organelor de politie ca in incinta magazinului inculpatul a fost insotit de doua persoane de sex masculin, care nu au participat la activitatea de sustragere a bunului sau la exercitarea de violente.

Avand aceste date, organele de politie impreuna cu persoana vatamata VED, au identificat pe str. Teilor, la intersectia cu str. Smeurei, cele doua persoane, respectiv DAV si ORI.

Fiind audiati, martorii DAV si ORI, au confirmat ca inculpatul a refuzat sa achite produsul sustras si a adresat persoanei vatamate cuvinte precum: „ [...] te omor, mai vedem noi, te bat”

Observand acestea, DAV l-a scos pe inculpat din incinta magazinului, aspect care se coroboreaza cu declaratia martorului Oprita Razvan Ionut Iulian.

Din declaratia martorului Dinescu Vlad Andrei a mai rezultat, ca dupa ce inculpatul a parasit magazinul, a inceput sa loveasca cu capul in geamul usii, dar si cu picioarele, spargand astfel un geam al acesteia, comportament confirmat si prin cele ce reies din declaratia martorului ORI.

Din declaratia inculpatului, instanta de fond a retinut, ca dupa ce a fost scos din unitatea comerciala, s-a urcat in autobuzul 2B, spre directia Calea Dragasani, a coborat la statia Teilor, aspect care se coroboreaza cu declaratiile martorilor, si a luat un taxi pentru a merge la prietena acestuia, in zona de Nord.

Fiind testat cu aparatul alcooltest, s-a constatat ca inculpatul avea o alcoolemie de 0,92 mg/l  pur in aerul expirat, conform procesului verbal aflat la fila 22.

Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei, astfel cum a fost retinuta, aratand ca a luat o punga de covrigi din magazinul identificat mai sus, pe care a refuzat sa o plateasca si s-a certat cu vanzatorul, amenintandu-l.

De asemenea, a aratat ca se afla in stare de ebrietate, aspect care nu este de natura sa inlature raspunderea penala a acestuia.

Declaratia luata inculpatului SB, a aratat instanta de fond, confirma faptul ca celelalte doua persoane erau cunoscuti ai acestuia, insa s-au intalnit intamplator in statia Complex II Trivale, nefiind participanti la savarsirea infractiunii, aspect care se coroboreaza cu declaratia persoanei vatamate.

Instanta de fond a apreciat, ca in drept, fapta inculpatului SB care, in data de 21.11.2012, in jurul orei 20.00, a intrat in incinta magazinului apartinand S.C. S S.R.L, si a sustras cu intentie o punga de covrigi, exercitand amenintari in scopul pastrarii bunului insusit pe nedrept, intruneste elementele constitutive infractiunii de talharie calificata savarsita in timpul noptii, prevazuta de art.233 C.pen. raportat la art. alin. (1) lit- d C.penal, cu aplicarea art. 5 C.penal.

Sub aspectul laturii obiective a infractiunii, s-au constatat doua activitati infractionale ce intra in continutul constitutiv al infractiunilor de furt calificat si amenintare, care a fost exercitata in vederea luarii bunului sustras, urmarea imediata constand in atingerea adusa relatiilor create in jurul valorii sociale reprezentata de patrimoniu, dar si lezarea libertatii psihice a persoanelor in cadrul societatii.

In cauza, s-a produs imposedarea inculpatului, precum si starea de pericol cu privire la libertatea psihica a persoanei vatamate.

Legatura de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezulta ex re, din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu vinovatie in modalitatea intentiei directe, conform dispozitiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., intrucat inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale si a urmarit producerea lui prin savarsirea faptei.

Instanta de fond a constatat  incidenta elementului circumstantial agravant prevazut la art. 234 alin. (1) lit. d, infractiunea fiind savarsita in timpul noptii, la ora 20.00, dupa ce intunericul a luat, in mod real, locul luminii.

Cu privire la actiunea civila, instanta de fond a retinut, ca persoana vatamata S.C. S S.R.L. a declarat ca nu se constituie parte civila in prezenta cauza.

Persoana vatamata DAV a declarat ca nu se constituie parte civila in prezenta cauza.

In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei pentru care este judecat inculpatul, instanta de fond a avut in vedere ca, prin rechizitoriu, acesta a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de talharie calificata, fapta prevazuta de art. 233 C. pen 2009 rap la art. 234 al.1 lit d) C. pen 2009 , cu aplicarea dispozitiilor art. 5 al. 1 C. pen 2009.

Potrivit art. 5 alin.1 CP ,, In cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea mai favorabila.”

Avand in vederea aceste dispozitii, Decizia CCR nr. 265/2014, instanta de fond a retinut, in ansamblu, ca legea penala mai favorabila este Codul penal din 1968 si a dispus schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare a instantei din infractiunea prev de art. 233 C. pen raportat la art. 234 al.1 lit. d) C. pen in infractiunea prevazuta de art. 211 al.2 lit. b) C. pen 1968.

Pentru a retine aceasta, instanta de fond a avut in vedere regimul sanctionator prevazut de ambele legi.

Astfel, potrivit Noului Cod penal, sanctiunea prevazuta infractiunea de talharie calificata este inchisoarea intre 3 ani -10 ani, iar potrivit Vechiului Cod Penal, infractiunea de talharie se pedepseste cu inchisoarea de la 5 ani -20 ani.

Cu toate acestea, instanta de fond, avand in vedere gravitatea extrem de redusa a faptei, a inclinat spre o solutie distincta de condamnare, iar singura posibilitate legala este aplicarea art.18 ind. 1 Cod penal 1968, solutia renuntarii la judecata, pentru aceleasi considerente nefiind posibila datorita pedepsei prevazute de lege,  mai mare de 5 ani .

In  baza acestor considerente, instanta a stabilit, ca in ansamblul sau legea penala mai favorabila este Cod Penal 1968 si a dispus schimbarea incadrarii juridice data faptei prin actul de sesizare a instantei din infractiunea prev de art. 233 C. pen raportat la art. 234 al.1 lit. d) C. pen 2009 in infractiunea prevazuta de art. 211 al.2 lit. b) C. pen 1968.

 In drept, a apreciat instanta de fond, fapta inculpatului SB, care, in data de 21.11.2012, in jurul orei 20.00, a intrat in incinta magazinului apartinand S.C. S S.R.L, si a sustras cu intentie o punga de covrigi, exercitand amenintari in scopul pastrarii bunului insusit pe nedrept, intruneste elementele constitutive ale faptei de talharie prevazuta de art. . 211 al.2 lit. b) C. pen 1968, cu aplicarea art. 5 C.penal.

Instanta de fond a constatat ca fapta inculpatului nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

In acest sens, instanta a avut in vedere disp. art. 18 ind. 1 Cp 1968, in conformitate cu care:  

    „(1) Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

     (2) La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului, daca este cunoscut. (...)”

Astfel, instanta a tinut cont  in primul rand de imprejurarea ca in speta totusi culpa inculpatei este una extrem de redusa, in contextul in care s-a sustras o punga de covrigi.

Cat despre urmarea produsa, aceasta consta intr-un prejudiciu de 4 lei si acte de amenintare pentru pastrarea pungii de covrigi.

Desi s-a invocat ca inculpatul ar fi distrus magazinul, distrugerea efectiva, conform celor retinute in rechizitoriu, consta in faptul ca a dat cu piciorul in usa magazinului.

Nu in ultimul rand, instanta de fond a avut in vedere atitudinea sa sincera de recunoastere si  regretare a faptei – manifestata pe parcursul intregului proces penal.

In aceste conditii, instanta de fond a aprecxiat, ca in speta, includerea in sfera ilicitului penal a faptei comise in concret de catre inculpat  este pur si simplu excesiva
.

In consecinta, instanta de fond l-a achitat pe inculpat pentru fapta de talharie, intrucat aceasta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni,   iar in baza art. 18 ind. 1 alin. 3  Cp rap. la art. 91 Cp  i-a aplicat acesteia o amenda administrativa in cuantum de 500 lei.

In raport cu contextul faptic mai sus expus, instanta de fond a considerat, ca in ceea ce priveste pericolul social al faptei  savarsite de inculpat,  s-a facut o gresita apreciere a dispozitiilor legale, trebuind a fi avute in vedere disp. art. 18

¹

alin 1 si 2



din Codul penal.

Astfel, potrivit acestor norme legale, o fapta nu constituie infractiune numai daca

prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta
,

nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

De asemenea, la stabilirea in concret a gradului de pericol social, instanta de fond a tinut seama de modul si mijloacele de savarsire a faptelor, de scopul urmarit, de imprejurarile in care faptele au fost comise, de urmarile produse sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorilor.

Or, in cauza, fiind vorba de sustragerea unei pungi de covrigi, instanta de fond a apreciat, ca s-ar fi adus doar o atingere minima valorii sociale aparate prin incriminarea faptei comise de catre inculpat – din moment ce legea penala protejeaza patrimoniul si integritatea corporala si sanatatea  persoanelor. Pe cale de consecinta, instanta a apreciat, ca o fapta ca cea in speta poate fi considerata ca fiind in mod vadit lipsita de importanta.

Desi inculpatul a mai fost sanctionat administrativ pentru fapte usoare, circumstantele personale ale inculpatului influenteaza stabilirea pericolului social al unei fapte penale, dar nu sunt determinante la stabilirea lui; altfel spus, aceste aspecte pot fi luate in considerare la individualizarea  pedepsei, pentru  atenuarea raspunderii  penale, dar nu constituie elemente  esentiale pentru  existenta infractiunii (adica  elemente suficiente  si definitorii in speta pentru a justifica  aplicarea art. 18 ind. 1 Cp).

Instanta de fond a constatat, ca fapta in sine este lipsita in mod vadit de importanta, prejudiciul material fiind unul infim, iar amenintarea nefiind una deosebit de periculoasa, constand doar in acte verbale, pentru asigurarea bunului sustras.

Pentru aceste considerente, in baza art 13 Cod penal 1968, art. 5 Cod penal 2009 si  Deciziei CCR nr. 265/2014  s-a constatat, ca legea penala mai favorabila este Codul Penal din 1968 si s-a dispus conform dispozitivului redat mai sus.

Impotriva sentintei a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, motivele fiind pe larg expuse in motivarea scrisa si in practicaua acestei decizii. In principal, solutia instantei de fond a fost contestata sub aspectul gresitei achitari a inculpatului, ca urmare a constatarii lipsei gradului de pericol social al infractiunii de talharie calificata, avand in vedere imprejurarile comiterii faptei (in loc public, pe timp de noapte, dupa ce consumase alcool), inculpatul fiind anterior sanctionat administrativ. A solicitat parchetul condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii, cu aplicarea art.91 Noul Cod penal, ca lege penala mai favorabila.

Aspectul de nelegalitate invocat de catre parchet, se refera la omiterea dispunerii confiscarii speciale a bunului sustras, nemaifiind sustinute motivele de apel indicate la pct.3 si 4, privind temeiul achitarii si retinerea faptului ca talharia a fost savarsita intr-un loc public.

Examinand apelul parchetului fata de motivele invocate, cat si din oficiu, conform disp. art. 417 Cod procedura penala, Curtea il apreciaza intemeiat, avand in vedere  urmatoarele considerente:

Prin sentinta criticata, instanta de fond, in conformitate cu dispozitiile art.10 lit. b ind.1 Vechiul Cod pr.penala, a dispus achitarea inculpatului  Serban Bogdan pentru comiterea talharie  prev. de art. 211 al. 2 lit. b) C. pen 1968 (savarsita la data de 21.11.2012).

In considerentele sentintei, se explica pe larg de ce fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, situatia de fapt fiind corect retinuta de catre prima instanta, care a interpretat si aplicat in mod corespunzator  dispozitiile legale in materie. Insa  a omis, la incadrarea juridica data faptei, sa retina si imprejurarea ca talharia a fost comisa intr-un loc public.

Astfel, Curtea constata, din probele administrate, ca fapta a fost comisa in incinta si
la intrarea
unui magazin, fiind observata de persoanele aflate in zona, unul dintre martori intervenind pentru a-l linisti pe inculpat. Prin urmare, talharia se considera savarsita „
in public
”, in sensul prev. de art. 152 lit.a din Vechiul Cod Penal, de „loc care prin natura si destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana” .

In ceea ce priveste solutia de achitare, instanta de control judiciar  apreciaza ca este justificata motivatia instantei de fond , avand in vedere contextul savarsirii faptei, pe fondul consumului de alcool, prin folosirea de amenintari la adresa persoanei vatamate, iar nu violente fizice, dar si fata de valoarea modica a prejudiciului.

Operatiunea de individualizare a sanctiunilor penale presupune o analiza comparativa a elementelor situatiei de fapt, asa cum rezulta din probele administrate si a aspectelor de circumstantiere personala ale inculpatului, aceste criterii fiind  corect analizate si aplicate de catre prima instanta.  

In speta, elementele de circumstantiere personala ale inculpatului, corect retinute de catre prima instanta  (inculpatul a mai fost sanctionat cu trei amenzi administrative pentru fapte impotriva patrimoniului), natura infractiunii savarsite de catre inculpat, faptul ca sustragerea unei pungi de covrigi cu exercitarea de amenintari in scopul pastrarii bunului are consecinte nesemnificative pentru valorile si relatiile sociale ocrotite de ordinea penala, atitudinea procesuala sincera, cooperanta a inculpatului si, nu in ultimul rand, conditiile in care fapta a fost savarsita, respectiv pe fondul consumului excesiv de alcool, regretul sincer exprimat de catre inculpat pentru savarsirea acestei infractiuni, sunt suficiente elemente care justifica solutia pronuntata de catre prima instanta.

In caz contrar, stabilirea raspunderii penale in sarcina inculpatului ar atrage, conform legii, o pedeapsa penala care ar incalca principiul proportionalitatii consacrat de art. 53 din Constitutia Romaniei, in sensul unei juste adecvari a hotararii instantei la situatia de fapt si la scopul legii penale.

 Curtea retine ca legea penala mai favorabila a fost corect identificata de prima instanta , ca fiind Codul Penal din 1969. Cu toate acestea, dispozitiile
procedurale
sunt de imediata aplicare, conform art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de Procedura Penala („legea noua  se aplica de la data intrarii in vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu exceptiile prevazute in cuprinsul acestei legi”). Prin urmare, fata de dispozitiile art. 19 din Legea nr. 255/2013, hotararea primei instante urmeaza a fi reformata , in sensul modificarii
temeiului
solutiei de achitare prin retinerea acestor dispozitii, raportate la art. 18 ind. 1 Cod penal din 1969.

Este intemeiata sustinerea Parchetului ca s-a omis confiscarea contravalorii bunului sustras, avand in vedere ca din declaratia reprezentantului societatii SC S SRL reiese ca a fost sustrasa o punga de covrigi in valoare de 4 lei, iar persoana vatamata nu s-a constituit parte civila.

Fata de aceste considerente, Curtea, in baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.penala, a admis apelul declarat de parchet, a desfiintat, in parte, sentinta penala apelata si rejudecand:

A retinut si forma agravata prevazuta de art. 211 alin. 2 lit. c) teza I din Codul penal din 1969, incadrarea juridica corecta a faptei fiind: art. 211 alin. 2 lit. b) si c) teza I Cod penal din 1969.

A schimbat temeiul achitarii inculpatului SB din art. 10 lit. b) ind. 1 Cod procedura penala anterior in art. 19 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 18 ind. 1 Cod penal din 1969.

In baza art. 118 alin. 1 lit. e) si alin. 4 Cod penal din 1969, a confiscat de la inculpatul SB suma de 4 lei reprezentand contravaloarea bunului sustras.

A fost mentinut restul dispozitiilor sentintei penale apelate.