Revizuirea unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila
18 martie 2020Cazuri in care depunerea cautiunii este obligatorie pentru suspendarea executarii actului administrativ.
18 martie 2020
Exceptia de nelegalitate a certificatului de urbanism. Inadmisibilitate.
Legea nr.50/1991
Legea nr.350/2001
Legea nr.554/2004
Certificatul de urbanism nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual, in sensul art.4 al.1 raportat la art 2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, ci este reglementat ca fiind un act de informare prin care solicitantului i se aduce la cunostinta conditiile legale in care acesta poate obtine autorizatia solicitata, potrivit dispozitiilor Legii nr. 50/1991. Certificatul de urbanism este o operatiune administrativa prealabila/pregatitoare emiterii actului administrativ reprezentat de autorizatia de construire/desfiintare, operatiune care se ataca in fata instantei de contencios administrativ odata cu insuti actul administrativ. Ca urmare, exceptia de nelegalitate a certificatului de urbanism este inadmisibila.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,
Decizia nr. 713 din 28 martie 2011.
Prin cererea formulata in cadrul dosarului nr.4324/114/2010 aflat pe rolul Tribunalului Buzau, reclamantul EC a invocat exceptia de nelegalitate a Certificatului de urbanism nr.46 din 24 ianuarie 2008, eliberat de Primarul municipiului Sacele beneficiarului SC BG SA.
Prin incheierea din data de 14 ianuarie 2011, Tribunalul Buzau a respins exceptiile inadmisibilitatii si a lipsei de interes, invocate de paratul SC BERMO GROUP SA, si a admis exceptia de nelegalitate a Certificatului de urbanism nr.46 din 24 ianuarie 2008, eliberat de Primarul municipiului Sacele beneficiarului SC BG SA.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, potrivit Certificatului de urbanism nr.46 din 24 ianuarie 2008, emis de Primarul municipiului Sacele, scopul declarat de beneficiarul acestuia SC BG SA nu este acela de informare, ci de „Intocmire Plan Urbanistic de Zona pentru construire blocuri de locuinte D+P+4E+2Er”. In aceste conditii, chiar daca nu ar aduce decat o informatie urbanistica, Certificatul de urbanism nr.46 din 24 ianuarie 2008 este un act creator de drepturi in profitul detinatorului sau si, prin aceasta, el se inscrie in cerintele stipulate in art.2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Impunand o modificare de la prevederile documentatiilor de urbanism aprobate pentru zona respectiva, Certificatul de urbanism nr.46 din 24 ianuarie 2008 a stat la baza adoptarii Hotararii Consiliului Local al municipiului Sacele nr.76 din 24 aprilie 2008, iar in baza acesteia a fost emisa Autorizatia de construire nr.306 din 1 octombrie 2008.Este evidenta astfel legatura directa, de natura sa determine corectitudinea solutionarii fondului cauzei, intre Certificatul de urbanism nr.46 din 24 ianuarie 2008 si Hotararea Consiliului Local nr.76 din 24 aprilie 2008, astfel ca nu poate fi retinuta nici lipsa de interes in invocarea de catre reclamant a exceptiei de nelegalitate a Certificatului de urbanism.
Prima instanta a mai retinut ca fara eliberarea in conditii de nelegalitate a Certificatului de urbanism nr.46 din 24 ianuarie 2008, nu s-ar fi ajuns la adoptarea Hotararii Consiliului Local al municipiului Sacele nr.76 din 24 aprilie 2008, ce face obiectul actiunii in anulare pendinte judecatii.
In ceea ce priveste fondul exceptiei de nelegalitate, tribunalul a retinut ca acesta a fost emis in mod nelegal, fara a i se impune beneficiarului SC BG SA avizul MLPAT, in conditiile in care asupra zonei respective fusese instituit un tip de restrictie prin Planul Urbanistic General (PUG) si prin Regulamentul Local de Urbanism (RLU) aferent acestuia, aprobate prin Hotararea Consiliului Local al municipiului Sacele nr.23 din 22 februarie 2001.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs parata SC BG SA.
Examinand incheierea recurata, Curtea a retinut urmatoarele :
Exceptia de nelegalitate a certificatului de urbanism nr.46/24.01.2008, emis de catre Primarul mun. Sacele in favoarea recurentei parate SC BGSA, a fost invocata de catre intimatul reclamant in cadrul dosarului nr.4324/114/2010 aflat pe rolul Tribunalului Buzau – Sectia Comerciala si de Conencios Administrativ, dosar ce are ca obiect anularea hotararii Consiliului Local al mun. Sacele nr.76 din 24 aprilie 2008, precum si obligarea paratului la plata sumei de 15 000 RON, reprezentand despagubiri civile cu titlu de daune moral si la plata cheltuielilor de judecata.
In ce priveste primul motiv de recurs privind gresita solutionare de catre prima instanta a exceptiei inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate, Curtea a apreciat ca sunt intemeiate sustinerile recurentei privind faptul ca certificatul de urbanism nu este un act administrativ unilateral cu caracter individual, in sensul art.4 al.1 raportat la art. 2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Astfel, dispozitiile legale mentionate prevad ca „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate”, precum si ca actul administrativ este “ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice”.
Asadar, pentru a putea fi calificat drept act administrativ, certificatul de urbanism contestat trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ toate conditiile prevazute de dispozitiile legale precizate.
Este fara indoiala faptul ca certificatul de urbanism este emis de o autoritate publica, in regim de putere publica in vederea executarii in concret a dispozitiilor legii, insa acesta nu indeplineste conditia de a da nastere, a modifica sau stinge raporturi juridice.
De altfel, dispozitiile art.6 al.1 din Legea nr.50/1991 prevad expressis verbis ca „certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritatile prevazute la art. 4 fac cunoscute solicitantului informatiile privind regimul juridic, economic si tehnic al terenurilor si constructiilor existente la data solicitarii…, stabilesc cerintele urbanistice care urmeaza sa fie indeplinite in functie de specificul amplasamentului, stabilesc lista cuprinzand avizele/acordurile necesare in vederea autorizarii, precum si incunostinteaza investitorul/solicitantul cu privire la obligatia de a contacta autoritatea competenta pentru protectia mediului, in scopul obtinerii punctului de vedere si, dupa caz, al actului administrativ al acesteia, necesare in vederea autorizarii”.
Concluzionand si sintetizand, certificatul de urbanism este, potrivit vointei legiuitorului, un act de informare prin care solicitantului i se aduce la cunostinta conditiile legale in care acesta poate obtine autorizatia solicitata, potrivit dispozitiilor Legii nr.50/1991.
Or, este fara indoiala ca certificatul de urbanism nu produce efecte juridice proprii, aspect mentionat expres de legiuitor in cadrul dispozitiilor art. 6 al din Legea nr.50/1991, unde s-a statuat ca „certificatul de urbanism nu confera dreptul de a executa lucrari de constructii”, in realitate acesta fiind o operatiune administrativa prealabila/pregatitoare emiterii actului administrativ reprezentat de autorizatia de construire/desfiintare, operatiune care se ataca in fata instantei de contencios administrativ odata cu insuti actul administrativ.
De altfel, prima instanta a retinut ca certificatul de urbanism este un act creator de drepturi in profitul detinatorului sau – aspect sustinut si de catre intimatul reclamant -, fara insa ca acestia sa arate concret sau sa exemplifice vreunul din aceste drepturi, astfel ca sustinerea recurentei privind acest aspect este intemeiata.
Curtea a considerat ca in realitate certificatul de urbanism nu produce nici un efect juridic in favoarea emitentului, care, dupa obtinerea lui, este liber sa se conformeze prevederilor sale – in sensul intocmirii documentatiei si al obtinerii acordurilor/avizelor..etc necesare – pentru a obtine autorizatia solicitata sau sa nu faca nici un demers, respectiv sa renunte la obtinerea autorizatiei.
Curtea nu a retinut nici jurisprudenta depusa la dosar de catre intimatul reclamant – in sensul ca certificatul de urbanism este calificat drept act administrativ -, intrucat in sistemul nostru juridic jurisprudenta nu este izvor de drept, hotararile judecatoresti exemplificate de catre intimatul recurent nefiind obligatorii in prezenta cauza. Pe de alta parte, Curtea a constatat ca opinia majoritara a Curtii de Apel Ploiesti este in sensul mentionat anterior, respectiv aceea ca certificatul de urbanism este doar o operatiune administrativa pregatitoare emiterii actului administrativ.
De altfel, exista chiar si doctrina (ex. G Bogasiu - Legea Contenciosului Administrativ comentata si adnotata, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008 , pag.91-92, V. Vedinas – Drept Administrativ Editia a IV-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009 , pag.100..) si jurisprudenta (ex. decizia nr.569/2008 a Curtii de Apel Targu Mures – Sctia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal, decizia 10/2007 a Curtii de Apel Bacau – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal, ) in acest sens.
Concluzionand ca certificatul de urbanism nu este un act administrativ, ci o operatiune administrativa pregatitoare, Curtea a considerat ca in cauza nu erau indeplinite conditiile art.4 al.1 din Legea nr.554/2004 privitoare la obiectul exceptiei de nelegalitate, respectiv ca reclamantul nu putea invoca exceptia de nelegalitate a unei operatiuni administrative, motiv pentru care exceptia inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate, invocata de catre recurenta parata, era intemeiata.
Pe cale de consecinta, potrivit dispozitiilor legale mentionate anterior si ale art.304 pct.9, art.304 ind.1 si art.312 al.3 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul si a modificat in tot sentinta recurata, in sensul admiterii exceptiei inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate, invocata de catre recurenta parata, cu consecinta respingerii exceptiei de nelegalitate a certificatului de urbanism nr.46/2008 emis de catre Primarul mun. Sacele, ca inadmisibila.