Evaziunea fiscala

În ţara noastră, o lege dedicată luptei împotriva corupţiei a fost promulgată în anul 1929, lege în care evaziunea fiscală ilegală (frauduloasă) privea: depunerea declaraţiilor de impunere cu întârziere; diminuarea veniturilor declarate; registrele duble, bilanţurile false.

În 1968 apare Legea nr. 18 privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod licit, care indirect lovea în evaziunea fiscală, faptele intrând şi sub incidenţa legii penale. Persoana cercetată trebuia să dovedească existenţa licită a mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor existente în patrimoniul persoanei sau înstrăinate cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

După 1989 sistemul fiscal a trecut printr-o perioadă de instabilitate cu numerose acte normative şi modificări de ordin fiscal. Legea combaterii evaziunii fiscale a apărut cu întârziere (24 octombrie 1994). Legea enumeră faptele care constituie infracţiuni şi sancţiunile ataşate fiecărei fapte.

Autoritatea fiscală, prin controlul fiscal, relevă aspectele specifice fiecărei obligaţii fiscale:

-          impozitul pe profit;

-          taxa pe valoarea adăugată;

-          impozitul pe venituri de natură salarială;

-          accizele;

-          impozite şi taxe datorate bugetului de stat şi bugetelor locale.

Nu este de neglijat nici economia ascunsă şi nici spălarea banilor, ca forme de manifestare a evaziunii fiscale.

Evaziunea fiscala

Economia subterană sau economia neagră se concretizează prin munca la negru, prin activităţi economice nedeclarate, producătoare de profituri însemnate, vânzare ilegală de droguri şi arme, jocurile de noroc ilegale, prostituţie etc.

Pe viitor vom vorbi si despre Legea nr. 83/1995, Legea nr. 130/1999 precum si de Legea nr. 241/2005.

Pe scurt

Fenomenul de evaziune fiscală este tot atât de vechi ca şi sistemul fiscal. Stoparea acestui fenomen nu este posibilă dar pot fi luate măsuri pentru reducerea fenomenului evazionist şi pentru descurajarea sa.

În domeniul fiscal măsurile preventive vizează: elaborarea unei legislaţii fiscale cuprinzătoare şi clare care să se caracterizeze prin permanenţă şi stabilitate sub raport spaţial şi temporal (cel mai bun impozit este cel mai vechi; contribuabilii au o reacţie de respingere atunci când se introduce un nou impozit). De asemenea, se impune eliminarea sau reducerea anumitor deduceri, scutiri, care dau naştere la interpretări şi chiar neechităţi.

Trebuie avucat in vedere si formarea unei educaţii fiscale a populaţiei: instituţiile de control ale statului au departamente specializate în consilierea contribuabililor, dar majoritatea lor nu ştiu sau ştiu în mică măsură de existenţa acestor birouri de asistenţă în consiliere fiscală.

O bună administrare a fenomenului evazionist este calea care duce la o bună identificare, prevenire, evaluare în scopul realizării veniturilor bugetare proiectate şi a asigurării realizării serviciilor publice şi a finanţării programelor sociale de către stat.

Schimbarea mentalităţilor nu prin constrângere ci prin educaţie şi civism este modalitatea diminuării furtului fiscal sau a îmbogăţirii prin evaziune fiscală.

Este drept că şi teama de sancţiuni are rostul său de temperare a faptelor de evaziune. Şi să nu uităm: „De fisc şi de moarte nu scapă nimeni!

Apeleaza la Avocat Todeanca Marius chiar si pentru un simplu sfat!