Evaziune fiscala. Drepturi interzise cu titlu de pedeapsa accesorie.

 

Codul penal, art.64 lit. c

 

Lipsa inscrierii expresa a drepturilor ce sunt interzise cu titlu de pedeapsa accesorie atunci cand este indicat intregul text de lege care le prevede nu poate atrage nelegalitatea respectivei hotarari.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia civila nr. 1627 din 5 decembrie 2012.  

 

Prin sentinta penala nr. 172 din 02.07.2012, pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte, in temeiul art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.320

¹

alin.7 Cod proc. penala a fost condamnat inculpatul P.O.C. la o pedeapsa de 8 luni inchisoare.

In temeiul art.71 alin.1 si 2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a, lit.b) si lit.c) Cod penal.

Conform disp. art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 8 luni, care constituie termen de incercare potrivit art.82 Cod penal, iar in baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus si suspendarea executarii pedepselor accesorii.

Potrivit disp. art.359 Cod proc. penala s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

In baza disp. art.320

¹

alin.5 Cod proc. penala s-a disjuns latura civila a cauzei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca in perioada 25.03.2008-25.06.2009 inculpatul P.O.C. -in calitate de asociat si administrator al S.C. N.C. S.RL. a retinut dar nu a virat la bugetul consolidat de stat impozitele si contributiile rezultand din salariilor angajatilor societatii, producand un prejudiciu in suma de 13.155 lei.

Din probele administrate in cauza a mentionat instanta de fond a retinut existenta vinovatiei inculpatului P.O.C. in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa prevazuta si pedepsita de art.6 din Legea nr.241/2005.

La individualizarea pedepsei prima instanta a avut in vedere dispozitiile art.72 Cod penal si ale art.320

¹

Cod proc. penala.

Avand in vedere ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale si apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia, in temeiul art.81 Cod penal instanta de fond a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata compusa din cuantumul acesteia, la care s-a adaugat un interval de timp de 2 ani, constituit termen de incercare potrivit art.82 Cod penal.

Conform art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.

In temeiul art.359 Cod proc. penala a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Potrivit disp. art.320

¹

al.5 Cod proc. penala s-a disjuns latura civila a cauzei in vederea continuarii judecatii laturii civile.

Impotriva acestei solutii a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Valenii de Munte criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Printre motivele invocate unul dintre acestea a fost acela ca instanta de fond in dispozitivul hotararii recurate nu a precizat care drepturi prev. de art. 64 alin.1 lit. c) Cod penal au fost interzise inculpatului.

Examinand recursul formulat, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor formulate, cat si sub toate aspectele conform disp. art. 385/6 alin.3 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca aceasta cale de atac este nefondata, asa cum se va arata in continuare.

Probele administrate in cauza, respectiv: certificatul de inregistrare, actul constitutiv, cat si fisele sintetice ale conturilor 412, 432, 422, toate ale SC N.C. SRL, incheierea nr. 885/15.04.2006 prin care aceasta a fost inregistrat la Registrul Comertului, declaratiile inculpatului si declaratiile martorilor, dar si din extrasele de cont, balanta partiala si diverse state de plata, au condus Curtea la concluzia ca instanta de fond a retinut corect situatia de fapt, asa cum aceasta s-a derulat in realitate.

Pe scurt s-a constatat ca inculpatul, in calitate de administrator unic al societatii mentionate anterior, a retinut dar nu a varsat la bugetul statului cu intentie in termenul prevazut de lege, impozitelor si celorlalte contributii cu retinere la sursa.

In drept, aceasta fapta, in mod justificat s-a apreciat ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Referitor la faptul ca judecatorul fondului nu a specificat care anume drepturi ii sunt interzise inculpatului, in baza art. 64 lit. c) Cod penal, Curtea a apreciat ca acestea sunt expres si limitativ prevazute de textul de lege.

Art. 64 lit. c) Cod penal, prevede ca drepturile ce sunt interzise sunt: dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii.

Observand ca inculpatul a savarsit infractiunea in calitate de administrator unic al unei societati comerciale, este lesne de inteles ca toate aceste drepturi prevazute de textul de lege mai sus mentionat i-au fost interzise.

In consecinta, Curtea a considerat ca lipsa exemplificarii exprese a drepturilor ce i-au fost interzise inculpatului in temeiul art.64 lit.a) Cod penal, avand in vedere cele de mai sus, nu poate fi considerata motiv pentru casarea sentintei instantei de fond, situatie in care sub acest aspect recursul a fost respins ca nefondat.

         

(Judecator Florentin Teisanu)